Maria: Penang

Maria: Penang din 1 martie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019 

Inițial planul a fost să stăm aici o săptămână. Multor oameni le place Penang. Dar pentru noi, de-adevăratelea, nu era nimic de văzut. Am stat în ceva hotel, am luat o carte la schimb și am început să citesc. Plecăm devreme mâine dimineață, dar am suficient timp să termin cartea de Nora Roberts.

Ne odihnim puțin și apoi ieșim să vedem Penang. E fantastic să mergem pe jos fără să trebuiască să vedem o plajă. De fapt mergem în formație, aceeași în care mergem de patru luni și e nemaipomenit să ne reîntoarcem la normalitate. Țopăi în pasul ștrengarului pe stradă cu cartea Norei Roberts în mână. Asta ar putea să pară ciudat până când îți dai seama că ne oprim destul de des — să facem poze, să hotărâm pe unde să o luăm, să ne uităm…până când ajungem acasă deja știu unde este un magazin de cărți și am citit 90 de pagini.

Penang este un amestec de chinezi, indieni și malaiezieni. Poți să mergi pe stradă și să auzi muzică de Bollywood, să vezi doar fețe indiene și apoi să cotești pe o altă stradă și dintr-o dată să vezi chinezi. Am reușit să localizăm un restaurant despre care se spune că ar fi cel mai bune din Penang. E un fel de cantină cu autoservire care este deschisă o singură dată pe zi. Nu e chiar mâncare chinezească, pentru că are mult prea multe fructe de mare. E un pic de amestec indiano-chinez — este curry de pui și o mulțime de alte mâncăruri, pe care le mâncăm pur și simplu pentru că trebuie să mâncăm ceva.

Ne întoarcem la hotel, facem duș, strângem cât putem de mult din bagaj ca să nu ne batem capul mâine dimineață. Eu mai stau cât pot de mult ca să înaintez în carte, adorm pe la miezul nopții, pun alarma la 6 (pentru că bineînțeles vreu să pot să termin cartea și să o schimb pe o alta înainte de a pleca), mă trezesc la 10, termin cartea și mâncăm repede ceva la un bufet chinezesc ce se află în direcția opusă schimbului de cărți. Cu doar zece minute la dispoziție noi trei ne ducem la magazin și stăm prea puțin să alegem, nu ne târguim pentru cât ar trebui să primim pentru „Ice Station“ (singura carte pe care o dăm la schimb). 

Recolta? „The language of Stones“ alegerea lui Ioan și „Getting Rid of Matthew“ alegera Ilenei și a mea pentru titlul haios. S-a dovedit că nu e o carte foarte bună, pentru că Matthew era mult mai enervant decât ar putea să fie cineva. Dar deja suntem în autobuz, citim și viața e mult mai frumoasă acum că Penang rămâne în urmă.