Gata cu Asia

Mihai: Gata cu Asia din 1 martie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019  

Am terminat prima parte a călătoriei noastre. Am stat 137 de zile în Asia vizitând Japonia, China (de două ori), Nepal, India, Cambodgia, Tailanda și Malaezia. Dacă mi-aș propune să bat recorduri aș număra zece țări, adăugând Tibet, Macao și Hong Kong. Am traversat câteva granițe, am trecut prin imigrație de 24 de ori. Un număr mare, dar e mic copil pe lângă de câte ori ni s-au cerut pașapoartele spre verificare în Tibet. Am trecut prin Malaezia de trei ori, dar eram în tranzit. Ultima vizită a fost ceva mai lungă, 24 de ore în George Town, Penang.

De la Bottle Beach a fost un drum foarte lung. Uneori chiar epuizant, a trebuit să-mi reamintesc că deja am plătit pentru el. Prelungindu-ne vacanța cu o săptămână, a trebuit să mergem cu mijloace terestre. Jumătate de oră cu o barcă lungă, jumătate de oră într-o mașină papuc, patru ore pe feribot. Apoi 90 de minute pe autobuz, am ajuns la gara din Surat Thani. Am așteptat să ne vină trenul zece ore pe niște scaune de plastic într-un restaurant și apoi pe băncile de piatră din gară. Trenul a întârziat vreo două ore, a ajuns abia la 3 dimineața. Aveam paturi să dormim, dar nu conta pentru că la 6:30 a început activitatea și pe la 8 trebuia să fim dați jos din pat. La granița tailandezo-malaieziană ne-am luat bagajele și ne-am dus la imigrație. Când ne-am întors, cât pe ce să nu recunosc trenul. Mai avea doar două vagoane. Apoi am pierdut-o pe Ileana. Am ținut trenul în loc pentru un minut până am găsit-o la baie, dar ar fi putut să fie și mai rău. Ca toate trenurile întârziate, pe măsură ce trecea timpul, creștea și întârzierea. Trebuia să-i așteptăm pe ceilalți, dar până la urmă am ajuns. În total am petrecut 13 ore pe drum. Apoi 45 minute cu taxiul și am ajuns în Penang. Per total, de la plecare până la sosire, aproape 30 de ore. Inițial plănuisem să petrecem vreo 6-7 zile aici, pentru că tuturor le place, dar încercând să aflu mai multe mi-am dat seama că pe noi nu ne atrage foarte mult. Totuși n-aș fi vrut să sar peste oraș. Oricum, am ajuns, aveam bilete de avion la Kuala Lumpur, un zbor de 45 minute, plătit cu 9$ de persoană, mult mai rapid și mai ieftin decât orice altă alternativă.

Nu ne-a plăcut Penang, asta a fost bine, considerând că am făcut troc cu Bottle Beach. Mi-ar place ca cineva să mă contrazică, să-mi spună de ce este nemaipomenit Penang, pentru că singurul lucru pe care l-am găsit noi este că aveau bere 12%. Asta a fost super. Este o țară musulmană, la graniță ne-au căutat în bagaje pentru alcool, dar tot poți să cumperi o bere la magazin și asta a fost cea mai bună bere pe care am avut-o în ultimul timp. 

Penang este o mică insulă la nord-vestul Malaeziei cunoscută pentru îmbinarea civilizațiilor chineză, indiană și malai. O vreme a fost un rai în care să scapi de taxe, și s-a transformat într-un centru comercial și industrial, dar are o istorie bogată și, se presupune, cea mai bună mâncare din Asia. Pe măsură ce clădirile înalte se răspândeau, unii oameni și-au dat seama că vechiul centru, cel istoric, va dispărea. Au pornit o acțiune de a-l păstra, a fost declarat Monument al Umanității și acum se desfășoară ceva lucrări de conservare și restaurare. Poate că atracția principală e reprezentată de acele clădiri cu un etaj, cu trotuare acoperite și cafenele cu mese pe terasă. Poate vechile clădiri guvernamentale, cartierele indian sau chinezesc și poate mâncarea (despre care se spune poți să și mori, dar să o guști) sunt motivele pentru care o mulțime de europeni își petrec aici vacanțe îndelungate. Viața e ieftină, transportul e civilizat, oamenii sunt drăguți și vorbesc foarte bine engleza, așa că are toate elementele care ar putea atrage turiști. Dar e doar un oraș. Bătrânele străzi sunt pustii, sunt foarte puțini oameni în zonele turistice. Restaurantele se închid la ora 15 (cele care se deranjează să deschidă). Pensiunea noastră, foarte căutată, are internet cafe și un restaurant la parter, dar și aici programul este până la ora 18. Lasă ușa descuiată până la ora 10 pentru ca turiștii să poată intra, dar după aceea, doar prin ușa din spate. Pe lângă bere, ne-a mai plăcut cerul, norii și nuanțele de albastru, dar coborându-mi ochii spre oraș, ceva nu era la locul lui. Nu era praf, dar aerul nu părea curat. Erau ceva copaci, dar sentimentul meu era că lipsesc. Am vizitat rapid centrul, atingând obiectivele importante în câteva ore și apoi l-am traversat din nou pentru a ajunge la un restaurant. Oricare din cele treizeci recomandate de Lonely Planet. După cum am menționat majoritatea închiseseră la ora 15 și acum era 19. În fine am găsit Restoran Nasi Padang Minang, considerat ca fiind cel mai bun restaurant din Padang. Eram aproape singurii clienți. Un tânăr ne-a ajutat să alegem ceva de la bufet. N-am fost în stare să alegem cinci mâncăruri, am ales doar patru. Era o mâncare bună, dar nimic din care mi-aș mai cumpăra vreodată în viață. Un bătrân ne-a dat o sticlă de apă. Restaurantul părea să fie administrat de o familie, pe pereți erau poze de la diferite absolviri, dar era greu să-mi imaginez că acesta a fost votat în New York Times ca „cel mai bun“ loc de mâncat din lume! În total am plătit 9$! A fost ciudat și puțin mai târziu, încercând să-mi răsfăț copii, am cheltuit 12$ pe înghețată. Asta a fost și mai ciudat, nici măcar nu era înghețată bună. Mulțumesc din nou pentru magazinele cu produse gata ambalate și cutii de bere.

Până și mica Indie e pustie

stradă comercială?!

"cel mai bun"

La revedere Asia...

A doua zi ne-am dus la un restaurant (se deschidea la ora 10 și servea stil bufet) și am mâncat ceva decent pentru 12$, apoi am mers până la cea mai înaltă clădire din oraș unde ne-am urcat în autobuzul pentru aeroport. Pe fereastră vedeam construcții noi, zgârie nori, mall-uri și alte centre comerciale, din când în când ruinele apartamentelor din secolul trecut. Călătoria ar fi trebuit să dureze o oră, eu vorbeam cu soția mea în față, fetele citeau în spate, când a venit Ioan să ne spună că el crede că am ajuns la aeroport și ar trebui să ne dăm jos.Nu ne venea să credem, am râs câteva ore după, dar avea dreptate!

Un zbor de 45 minute la Kuala Lumpur și tot au reușit să ne piardă rachetele de badminton! Câteva ore la o masă în KFC și suntem gata să ne îmbarcăm pentru Noua Zeelandă. Suntem surescitați dar și puțin melancolici. Am încheiat o mare parte din călătoria noastră, o parte foarte frumoasă, nu ne pare rău că luăm o pauză de Asia, suntem mândri că am reușit să facem atât de multe lucruri, suntem chiar și un pic surprinși că am supraviețuit, suntem bucuroși că mai avem câteva săptămâni în Indonezia și Malaezia ceva mai târziu, un amestec de toate sentimentele din lume. Este târziu, după miezul nopții, se presupune că vom dormi pe avion, dar ne ia ceva timp să ne liniștim.