Maria: Reperul de 200 de zile

Maria: Reperul de 200 de zile din 9 iulie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2020 

Suntem pe drum de două sute de zile! Pentru că ultima dată am scris o colecție de anecdote, cred că este o idee foarte bună să mai scriu ceva similar. Îmi scuzați întârzierea, nu prea m-am ținut de publicatul blog-posturilor, poate că ați observat.

Să recapitulăm pe unde am fost de când eram în Hong Kong.

Am fost în:

Macao, Cambodgia, Tailanda, Noua Zeelandă, Hawaii, Australia (deși nu am să scriu nimic despre astea în această postare).

Problema e că

Tangentă

Precum tangenta atinge cercul într-un singur punct, așa am interacționat noi cu Cambodgia.

Siem Reap are un aeroport micuț. Coborâm din avion direct pe pistă, mergem să ne luăm formularele pentru viză, ne așezăm la coadă și ne uităm cum un șir de 15 ofițeri își trec pașapoartele noastre din mână-n-mână, adaugând picul lor pentru viza noastră. Până să ne dăm seama să închidem gura, suntem chemați să le ridicăm.

De la casa de oaspeți Tanei, două ricșe ne așteaptă. Arată altfel decât cele indiene, sunt mai deschise, mai mari și mai comfortabile, trase de o motocicletă. 

Așteptându-și clienții de la temple

Temple și Școală

Ca părinte care își școlește copiii acasă in statul New York, trebuie să raportez de patru ori într-un an școlar despre ceea ce învață. Aceasta este legea. Cum se califică o vizită la complexul de temple Angkor Wat ca școală? În raportul meu încep întotdeauna cu cititul. Trebuie să citească panourile cu informații despre locul respectiv,

 plus ce îi mai pune mama lor să citească dintr-o carte. La asta se adaugă și poveștile de Ramayana și Mahabharata, pentru că ele sunt sculptate în bazorelief de jur împrejurul templului Angkor Wat. Pentru scris trebuie să își consemneze evenimentele în blog sau în jurnalul personal. Vocabularul este îmbunătățit când găsesc cuvinte precum apsara (care înseamnă dansatoare)

sau baray (un rezervor mare de apă). Iar discursul, în conversațiile cu bunicii pe Skype sau cu străinii când sunt întrebați ce au făcut astăzi.

Urmează Studii Sociale. De obicei acest subiect este împărțit in Istorie și Geografie. Dacă vorbim doar de templele din complex, trebuie să începem cu Jayavarman al II-lea (varman înseamna scut în Sanskrită — Vocabular) care a fost un prinț khmer ce se întorcea din Java în jurul anilor 800 d.C. A cucerit niște state care se certau între ele, s-a declarat Rege-Zeu al Kambujei si s-a stabilit în zona Roluos. Așa cum ne demonstrează istoria multor culturi, sunt oameni care se luptă pentru pace, și fiii lor care construiesc monumente magnifice pentru era lor (David și Solomon, regii din Hampi). În cazul nostru a fost un nepot care a început să construiască în onoarea bunicului lui. Pentru că în mitologia hindusă și budistă muntele Meru este miezul tuturor lucrurilor din univers, așa a construit și el templele, ca o piramidă etajată. A construit in Roluos, dar și in Angkor.

La un moment dat capitala s-a mutat la Angkor si fiecare rege a construit la rândul lui mai multe temple. Într-un fel sunt toate la fel, dar diferite în mărime, în detalii, în semnificație (Artă).

Apoi vine rândul Matematicii. De câți oameni ai nevoie ca să construiești ceva de dimensiunile astea? Dacă un om lucrează 8 ore pe zi, 10 zile ca să sculpteze o față de Buda, câte zile trebuie să lucreze 250 de oameni pentru 700 de fețe? Câte blocuri de piatră crezi că sunt în această gopura (acoperișul- vezi Hampi)? De-adevăratelea, poți să transformi un templu în matematică simplă, algebră, probabilitate, orice, dacă-ți pui mintea!

Ajungem la Știință. De ce sunt toate așa negre și verzi? Licheni (Biologie).

De ce mai crește mușchi în interior? Umiditate, lumină indirectă și de aici poți ajunge la Atmosferă și Fizică. Cum pot rădăcinile să distrugă o clădire? Fizică — mecanică. De ce crește copacul deasupra clădirii? Acolo a găsit un loc fertil.

De ce unele bazoreliefuri sunt mai șterse? Eroziune, ploaie acidă—Chimie.

Dar altele de ce sunt lucioase ca si obsidianul (Geologie)? Pentru că oamenii le-au atins pentru noroc (Chimie, Studii Sociale).

Limbile străine sunt exersate. Sunt atât de mulți francezi care vizitează Cambodgia! OK, copiii noștri nu vorbesc franceza, decât împinși de la spate, dar o înțeleg. E suficient că le-a stârnit interesul și acum fetele noastre citesc pe cont propriu fie cărți, fie broșuri. Și de asemenea recunosc chineza, japoneza, coreeana, spaniola, italiana, portugheza, rusa și germana. Întreabă orice față caucaziană de unde este și răspund mândri la rândul lor Din România!

Arta, pe lângă faptul că e recunoscută și comparată cu ceea ce au văzut în alte țări, este pusă în practică prin făcutul fotografiilor, filmat, desenat (inclusiv desene animate pe computer!).

Artă înrămată!

Arhitectură.

Ai putea spune că pietrele nu fac muzică și ai avea dreptate. Totuși, am găsit muzică. Am avut profesorul nostru personal pentru drâmbă. E făcută din bambus (mă face să mă gândesc la instrumentul de curățat cartofi), o ții între buze, gura devine o cameră de rezonanță în timp ce faci drâmba să vibreze cu degetele. Ne-am distrat o mulțime cântând la ea.

În apropierea templelor erau grupuri de 4-8 oameni care cântau muzică tradițională khmeră, oameni care supraviețuiseră exploziei unei mine. Instrumentele lor erau variații de tobă, xylofon si flaut, iar ritmurile erau rapide. De ce sunt atât de mulți oameni, chiar și copii, mutilați? Pentru că Khmerii roșii au căutat și obținut puterea și au omorât aproape jumătate din populația țării. Când țările vestice au aflat, s-a pornit o bătălie politică multinațională, unele ajutându-i altele fiind împotriva lor, toate urmându-și interesele proprii de extindere a influenței politice și pentru dezvoltare economică. Și așa se face că Khmerii Roșii au pus mine, Statele Unite au aruncat bombe, China, Vietnamul și alte țări au folosit teritoriul Cambodgiei pe post de câmp de luptă. Nu există nici o evidență unde să cauți aceste bombe. Poți doar să le vezi rezultatele.

Sănătatea este un alt subiect care poate fi predat. Sunt lilieci care trăiesc în unele gopura. În apropiere locuiesc porumbei și maimuțe. Câteodată îi găsești morți. Nu-i atinge, nu știi de ce boală au murit! 

 Cum știi că sunt lilieci? După miros și după sunetele de frecvență înaltă (Biologie). Bea multă apă, pentru că e cald și nu vrei să te deshidratezi, pune-ți pălăria ca să nu faci insolație, stai la umbră.

Educația fizică este îndeplinită de nenumărații pași ca să ne cățărăm în vârful templelor și de distanțele lungi ca să ajungem acolo.

Asta e tot. Nu urmează textul din manual, dar este integrat și în majoritatea timpului distractiv.

Mi se cere să semnez si să datez raportul:

Am acoperit cel puțin 80% din materialul planificat.

Ileana Ruxandra Dascălu 3 feb.2012

P.S. Acesta nu este un raport adevărat. Copiii urmează lecțiile pentru Matematică și Știință după manuale adevărate, Ioan având în plus și Logică. Au muncit din greu timp de trei vacanțe de vară pentru a înainta în școală și și-au terminat celelalte subiecte chiar înainte de călătorie.

Ioan: Cambodgia

Ioan: Cambodgia din 6 februarie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019

Ajungem la micul aeroport din Siem Reap, Cambodgia unde se află doar două avioane (unul fiind cel în care am venit noi). Intrarea în Cambodgia e relativ simplă, am luat aplicațiile pentru viză, le-am completat, le-am înmânat, am primit viză și apoi am plecat de la aeroport cu două tuk-tukuri spre hotelul nostru.

Aceste tuk-tuk-uri sunt foarte diferite de cele din India. În India aveau trei locuri în spate în care ne așezam unul în brațele celorlalți. Aici au trei locuri în spate și două în față, dar pentru că aveam și bagajele cu noi, a trebuit să luăm două.

Cum am ajuns la hotel fiecare s-a retras în electronicele lui pentru marea parte a zilei, restul fiind ocupat de un somn de patru ore, prânz și cină.

A doua zi aveam dimineața liberă și am mâncat clătite la micul dejun (cel puțin noi copii) și am murit de plictiseală tot jucându-mă pe iPod-ul meu așteptând-o pe Maria să-mi dea computerul (pentru că ea trebuia să-și termine toate obiectivele ei autoimpuse). M-am dus la piscină singur unde am descoperit cum să fac jacuzzi-ul să meargă. După o jumătate de oră m-am întors în cameră și i-am găsit pe Mama și pe Tata în costume de baie. Prea târziu. Eu deja terminasem cu piscina. Așa că până la urmă am fost singurul care a mers la piscină în acea zi. După asta am mâncat și am mers la muzeu, care era despre arta cambodgiană și despre imperiul Khmer.

Ziua următoare am cumpărat bilete valabile pentru trei zile pentru a vizita toate templele care erau acolo. Am început în prima zi cu templul Bayon, care era special pentru un anume motiv. Tot restul zilei am vizitat numeroase temple și la sfârșit ne-am întors foarte obosiți și ne dureau picioarele.

Numeroasele temple au continuat și a doua zi (a patra zi în Cambodgia). Templele erau foarte frumoase cu o mulțime de detalii. Din când în când aveau câte un rând de sculpturi, fie cu elefanți, fie cu oameni, fie cu războinici, sau războinici pe cai, sau pe elefanți, câteodată atacând, altă dată pacifici.

Ultimul lucru în acea zi a fost Angkor Wat. Angkor Wat avea multe lucruri pe care alte temple nu le aveau. De exemplu zidurile de dinafara templului (nu genul uriaș care separă șanțul de apă de castel, ci unele care înconjoară templul) aveau sculpturi care spuneau povestea a doi mari generali care se luptau să câștige ceva sau zeii atacând oamenii, sau unii pe alții. Iar în interior iar era foarte frumos, peste tot sculpturi, dar turnul care ne-ar fi permis să vedem tot Angkor Wat de sus era închis pentru curățenie. Am hotărât foarte mulțumiți să nu stăm până la apusul soarelui, pentru că eram obosiți.

Următoarea zi a fost ziua de pauză în cadrul zilelor de templu. Cu foarte mare bucurie am stat acasă, dar am ieșit să mâncăm și am făcut un masaj cu pești, a fost minunat. Un dolar pentru o oră de persoană. Erau trei bazine, unul era prea gâdilicios, altul era prea pișcător și altul era nuuuuuuumai bun.

În cea de-a treia zi de vizitat temple am fost din nou la Bayon și apoi am mers pentru aproape o oră cu tuk-tuk-ul să vizităm un templu, apoi din nou o oră să ne întoarcem la Angkor Wat unde am putut să ne urcăm în turn și să  vedem tot templul așternut picioarelor noastre, priveliștea era superbă, precum era și coada ca să urcăm. Și pentru că  revăzusem Bayon și Angkor Wat, am declarat ziua încheiată.

În penultima zi am mers să vedem muzeul minelor; am învățat o mulțime despre ele. Ghidul nostru a fost un voluntar american care ne-a spus despre omul care a curățat 50.000 de mine și cum armata Khmer Rouge a folosit copii ca să pună minele, dar au găsit și un lansator de rachetă care țintea asupra avioanelor comerciale și am aflat că mulți oameni plăteau mii și mii de dolari ca să le distrugă.

Atât pentru Cambodgia!

Detalii

Ți s-a întâmplat vreodată să mergi într-o călătorie, să faci poze, ca să vi acasă și să constați că fotografiile nu cuprind tot ce-ai văzut? Mintea întregește bucățile lipsă. Dar pozele nu-i pot ajuta pe cei care n-au fost niciodată acolo. Sunt doar detalii, impresii ale fotografului, care pot să-i atragă sau să-i plictisească.

Cum a fost să vizităm complexul Angkor Wat? Sunt multe temple, dar am să povestesc ca și cum ar fi unul singur. Imaginează-ti un drum asfaltat pe care merg în aceeași direcție mașini, autobuze, ricșe, motociclete și biciclete.  Undeva deasupra, sus de tot, se împletesc crengile unor copaci uriași. Le vezi trunchiurile nisipii sprijinite de rădăcini proptele, parcă izbucnind din pământul roșu bătătorit.

Dintr-o dată pe partea dreaptă vezi un lac și pe partea cealaltă un zid lung și interminabil. Drumul merge pe marginea lacului si observi că este un pod ce se sfârșește la templu. În dreptul lui este o mulțime de oameni. Și nu numai aici, peste tot! Sunt turiști, grupuri cu ghizi, cu aparate foto și pretenții, zgomotoși și băgăreți. Ignoră-i!

 Uita-te la balustrade, reprezintă corpul șarpelui cu care a fost pitrocită marea (am să-ți spun povestea dar mai târziu). Pe o parte a podului îl susțin zeii, iar pe cealaltă, demonii. Capetele lor s-au pierdut, sau sunt în muzeu, poți să vezi doar câteva reproduceri.  

Ai ajuns la intrarea în incinta templului. Treci printr-o poartă înaltă, cu un acoperiș ascuțit. La început a avut multe sculpturi, dar acum nu poți să le mai diferențiezi. Pe coloanele care sprijineau acoperișul sunt sculptate apsare, dansatoare. 

 Mergi mai departe și intri în curtea interioară. Când treci prin noua poartă, uită-te bine la ea. Sus este un monstru despre care se spune că n-ar avea falca de jos (dar eu am găsit unul care o mai avea). 

Treaba lui este să sperie duhurile rele. Și vezi cum tocul ușii e sculptat de sus până jos cu acel model rotund, ca o pasăre ce-și hrănește puiul? Pe partea cealaltă e mai șters, poate vântul sau ploaia sunt de vină... 

 În fața ta e templul: o bază patrulateră, pe care sunt etajate alte platforme, din ce în ce mai mici. 

Ai grijă la scări! Treptele sunt înalte, înguste și alunecoase. Au fost și ele sculptate cândva, dar acum nu se mai cunoaște nimic. Cred că cel mai simplu ar fi să te cațeri în patru labe.

Ia-o pe culoarul ăsta! Nu-ți fie frică, n-ai cum să te pierzi. E un culoar secundar, duce spre o mică curte interioară, unde sunt o mulțime de pietre care nu au fost restaurate încă. 

 Aici poți să stai un pic să-ți tragi sufletul. Simți ce caldă e piatra? Și vezi acolo, pe coloanele care încadrează firida sunt alte apsare. Nu-s toate la fel: au altă îmbrăcăminte și altă poziție de dans. Îmi place expresia lor de seninătate...

La ce te uiți? Te-ntrebi ce-a fost în locurile astea? 

Buda. Jayavarman al II-lea era hindus dar a tolerat religia budistă și la fel au făcut și regii de după el, doar că ei erau budiști și tolerau religia hindusă. Dar la un moment dat a venit unul care a condamnat-o și au fost șterse mii de figurine de Buda, din toate templele, iar statuile au fost decapitate. Acum poți să le găsești la intersecția a două culoare, sau la intrare, drapate în mătase aurie, cu un îngrijitor alături.

Pe aici e blocat, trebuie să te întorci, dar vezi, că natura a reușit să se strecoare...

Vezi leii care păzesc scările? 

Sau elefanții, reîntregiți din bucăți?

 Mai urcă puțin, spre a doua platformă și-ai să vezi patru acoperișuri, unul în fiecare colț și cel de-al cincilea, în mijloc, mai înalt, cu porți false încadrate de coloane sculptate, octogonale. 

 Acum uită-te în așa zisa curte... Așa-i că-i frumos?

Acum am să-ți arăt ce le face diferite pe temple. Bayon are aceste fețe de piatră, care privesc spre cele patru zări. Se spune că e fața lui Jayavarman...

Dacă la început natura s-a conformat contururilor zidurilor, acum le susține în Ta Prohm. E o simbioză.

Prasat Kravan este un templu hindus, din cărămidă, cu fresce și basoreliefuri.

Banteas Srey e micuț, cu pietre roșcate și sculpturi delicate.

Terasa Elefanților este ca o stradă romană, care la capăt are un zid cu trei elefanți ridicând cu trompele lor ceva fructe.

 Dar de la ce-i vine numele? Trebuie să o vezi din laterală...

Iar Terasa Regelui lepros e de fapt un bloc de sculptură etajată spunând o poveste.

Angkor Wat l-am lăsat special la urmă. Porțile lui au fiecare alt model, în funcție de cât de aproape sunt de partea centrală.

La primul nivel e un culoar care înconjoară templul și în care sunt sculptate basoreliefuri cu povestea Ramayanei și Mahabharatei. Ai să vezi lupte încremenite pentru secole. 

Dar poate ce-a mai frumos reprezentată este cea a pitrocitului mării (ți-am promis că-ți spun povestea). Pe vremuri nimeni nu era nemuritor, dar voiau să fie. Și au aflat că dacă vor pitroci marea pentru o mie de ani, vor obține nectarul nemuririi. Atunci, au luat șarpele Naga și ținându-l de o parte zeii și de cealaltă parte demonii, au pornit să bată marea. Din ea au ieșit elefantul cu cele treizecișitrei de capete pe care va merge Indra (cel ce va deveni conducătorul zeilor), calul cu șapte capete și multe alte viețuitoare. Picătură cu picătură se ridica la suprafață nectarul. Mai la urmă au ieșit și apsarele, care erau atât de frumoase încât demonii au cerut să se oprească puțin, ca să-și clătească ochii cu frumusețea lor. Dar în timp ce demonii se uitau la apsare, zeii și-au împărțit între ei picăturile de nemurire...și în lupta ce a urmat demonii au fost învinși și alungați.

La nivelul mijlociu sunt coloane scrise în sanscrită,

tavane sculptate cu motive florale și colorate în roșu,

 altare pentru Buda,

 apsare,

 scări acoperite ce te duc în curtea de sus.

E un culoar de jur împrejur, cu ferestre zăbrelite cu drugi de piatră, toate privind spre centru, spre muntele Meru, înalt și abrupt.

Aici aveau voie să urce doar preoții și regii, doar ei se puteau plimba prin cele patru curți interioare, doar ei aduceau ofrande și rugăciuni statuii lui Buda. Și dacă te uiți pe o fereastră de la vest, ai să vezi acoperișurile celorlalte nivele, cele două lacuri, estrada, zidul exterior și-n spatele lui lacul, jungla și soarele ce apune.

Hai să ne grăbim! I-ați adio de la garudele ce păzesc colțurile altarului principal, de la ușile încrustate, de la apsare, de la Vișnu și Hanuman și hai să vedem cum arată Angkor Wat la apusul soarelui.