De jur împrejur: Al treilea voiaj în jurul lumii

La un moment dat anul trecut Ileana m-a întrebat de ce nu mergem in Samarkand. Da, chiar, de ce nu mergem? Hai! Am cercetat puțin, am văzut că ne-ar trebui câteva zile, dar dacă tot suntem acolo ar trebui să mergem și la Khiva și Bukhara. Ar putea să ne trebuiască vreo 10 zile, cel mai bine de vizitat este in primăvară sau toamnă. Încet, în decursul câtorva luni această idee s-a transformat într-o călătorie de trei luni și jumătate (104 zile) în jurul lumii în care am vizitat 14 țări. Iată pe scurt ceea ce am făcut.

Să începem cu nişte numere:

Monumente ale umanității UNESCO (MU) - 36 (în text veți găsi numărul în paranteze)
Locuri propuse pentru a deveni Monumente ale Umanității (PMU) - cel puțin 15
Țări - 14: opt pentru prima oară pentru fiecare din noi (Tadjikistan, Kârgâzstan, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Pakistan, Oman, Bhutan), Olanda era prima oară pentru mine, am revizitat Anglia, Turcia, Emiratele Arabe Unite și Thailanda, plus bineînțeles, România.
Zboruri - 23, pentru 46900 km și cel puțin 75 ore.
Drumuri - mai mult sau mai puțin 14700 km, unii pe autostradă și alții pe niște “drumuri” pitorești.
20921 de poze de trecut și selecționat câteva pentru voi…

Scopul nostru de a vizita Monumentele Umanității a jucat un rol major în plănuirea acestei călătorii. Ileana văzuse cu două mai mult decât mine, și pentru a ne ușura viața am rugat-o să mă ducă la două pe care le-a văzut deja: Grădina Botanică Kew din Londra (245) și Canalele din secolul al XVII-lea din Amsterdam (248).

(Grădina Kew, sus n sera temperată)

(Canal din Amsterdam)

Am vrut de asemenea să revizităm Muzeul Britanic (și pentru prima oară muzeul Victoria și Albert) pentru a ne uita în mod specific la niște exponate cu proveniență din locurile pe care urma să le vizităm în această călătorie. Am făcut și o excursie de o zi la Canterbury (246), am petrecut jumătate de zi vizitând Greenwich (247) și apoi am mers la Utrecht ca să vedem casa Rietveld Schroder (249), o clădire inovatoare de prin 1920.

Platan, un fel de stejar ca un baobab, de 200 de ani, de lângă catedrală

Catedrala Canterbury

Comoara din Oxus, aur ahmenid, vom vedea fotografiile lor în Tadjikistan

Comoara din Oxus, detaliu

Ne ținem echilibrul pe primul meridian (zero)

Ceasul de 24 de ore din Greenwich

Greenwich, clipper-ul Cutty Sark, foarte frumos restaurat

Canalul din Utrecht

Casa Rietveld Schroder, ascultând ghidul audio

După o săptămână am ajuns în Cluj și cu bunii noștri prieteni am fost să vizităm ultimul nostru MU din România, Minele din Roșia Montana (250), o mină de aur veche de 2000 de ani și satul asociat de 300 de ani.

Intrarea la mina romană

Ajut și eu cu minereul aurifer

Am petrecut trei săptămâni pline de activități împreună cu familiile și prietenii noștri, am vizitat multe locuri, vechi și noi, am călătorit prin țară și am văzut o locație din nou alesul monument al umanității “Frontierele imperiului roman-Dacia”, ruinele din Porolissum, în apropiere de Zalău (244). La celălalt capăt al țării am vizitat minunatul muzeu din Topalu și ruinele cetății romane Capidava.

Muzeul de artă Topalu, Muza Apei

Intrarea în Porolissum

Amfiteatrul din Porolissum

Foarte fericit să fiu în Zalău

București, în fața hotelului Athenee Palace

Apoi pe 17 septembrie am zburat la Istanbul și am făcut un ocol de 500 km ca să vedem frumoasa moschee Selimiye (251) din Edirne. Este în partea europeană a Turciei, aproape de granițele cu Bulgaria și Grecia, așa că data viitoare ne putem concentra pe Turcia asiatică.

Moscheea Selimiye

A doua zi am zburat către primul nostru “stan”, Tadjikistan. În decursul următoarelor 38 de zile am vizitat toate cele cinci foste republici sovietice, am învățat o mulțime despre istoria și cultura lor, am cunoscut oameni extraordinari, le-am văzut muzeele și le-am vizitat 16 din cele 17 monumente ale umanității. Aceste cinci țări au multe lucruri în comun, primul fiind că toate au fost rasolite de ruși și de Uniunea Sovietică, toate au fost luate prin surprindere și nepregătite să fie “libere” (și mai ales n-au știut ce să facă cu “libertatea” neașteptată și ne-câștigată). Încă mai încearcă să se dezmeticească, unii mai mult decât alții. Dictatura nebună din Turkmenistan iese în evidență, dar celelalte patru țări se mișcă mai mult sau mai puțin în direcția cea bună. Kazahstanul este fratele cel mare, cel bogat, Uzbekistanul vine al doilea, Kârgâzstanul este fratele cel mic care pare că se descurcă sau chiar o ia un pic înainte fără să facă prea multe valuri sau necazuri și Tadjikistanul este cel sărac, nenorocit, care încearcă din greu să nu o ia razna. Foștii comuniști au preluat conducerea în 1991 și le-au transformat în regimuri autocratice, care încercau să se evidențieze prin ceva rău sau și mai rău. În aceste locuri poate cineva să înțeleagă cu adevărat cât de malefici au fost Lenin și Stalin, cu bună știință mutând populații și amestecându-le, schimbând granițele ca să fie “siguri” că totul se duce de râpă dacă sau când moare Uniunea Sovietică. Așa că toate aceste țări au multe minorități ale celorlalte, plus niște ruși mizerabili rămași pe loc, conflicte etnice, aberații geografice și toți se chinuie să se lămurească și să construiască o identitate națională. Din fericire nu e niciun război între ele acum și relațiile se îmbunătățesc încet-încet. Unii din conducătorii din prima generație au murit (niciodată suficient de repede) iar noii președinți par să fie un pic mai buni în unele locuri. În Turkmenistan au cel de-al treilea dictator, “tătuc” al țării, nu e chiar așa de nebun precum tatăl său (cel de-al doilea) sau Turkmenbashi (primul), sau poate nu știm noi suficient. Prinși între tendințele expansioniste ale Chinei și groaznicul imperiu rus, oamenii par că își acceptă soarta dar, la fel ca în oricare loc din lume, încearcă să-și îmbunătățească viața zilnică. Din punctul de vedere al turistului (și din nou, cu excepția Turkmenistanului) toate sunt destinații extraordinare în care te poți simți în siguranță, ușor de ajuns la ele sau de traversat, cu oameni extraordinari și cu câteva din cele mai frumoase lucruri de văzut în această lume. Sunt relativ ieftine și infrastructura turistică e chiar bună. Vorbind rusește și folosind Yandex (copia rusească a Uber—ului) îți va face viața mai ușoară acolo.

Rudaki, un poet persan din secolul al IX-lea, considerat părinte al literaturii tadjice

Ismail Samani, reciclat de acum 1000 de ani

Rezervorul Nurek, ne-am început călătoria spre munții Pamir

În prima noastră zi în Dushanbe am vizitat trei muzee și am urmat același model în toate celelalte capitale. Am început pe 19 septembrie pentru că am vrut să “facem” Șoseaua Pamir, cel de-al doilea cel mai înalt drum din lume și unul din cele mai frumoase pe care îl poate parcurge cineva. În următoarele șase zile și nopți am călătorit 1700 km în două mașini cu tracțiune pe patru roți, intrând puțin și în Parcul național Tadjik (252). Zile întregi am tot urcat până am ajuns la 4700 metri, admirând munții Pamir și trecând prin trecători aproape impasibile. Am văzut și chiar atins frumoase lacuri alpine. Nu a fost foarte plăcut pentru corpurile noastre să fim la asemenea altitudini și temperaturi scăzute, dar per total a fost o aventură de neuitat și cu o lungă listă de momente speciale. Am mers pe un drum pe lângă malul râului Panj, granița dintre Tajikistan și regiunea Wakhan a Afganistanului, pentru mai mult de 20 de ore. După ce am mers o bună parte din noapte (pentru a evita închiderea drumului din cauza construcției) am putut vizita piața afgană din Khorog, părea ireal să vezi negustori din Afganistan vânzându-și produsele plus o grămadă de chinezării. Unul din visele mele a fost să ajung la Murghab, categoric se poate califica la categoria “capătul lumii”, chiar a meritat efortul… Am avut noroc să vizităm și centru de reabilitare pentru leoparzii de zăpadă, probabil că foarte puțini oameni știu că există, este nou înființat și una din puținele realizări pentru care pot lăuda guvernul țării. Șoferul nostru, un păstor nomad, este parte a minorității kârgâz și a absolvit studii politice, a studiat până și în China și India. A lucrat destul de mult pentru guvernul local, dar s-a hotărât să se facă ghid pentru a câștiga mai mulți bani. Anul acesta spera să economisească suficienți bani ca să poată să plătească pentru operația pe inimă a fiului de 5 ani. Majoritatea familiei sale a emigrat in Kârgâzstan, dar el fiind fiul cel mai mic a rămas pentru a avea grija părinților, a caselor, a vitelor și a mormintelor. Trecerea în Kârgâzstan a fost cel puțin interesantă, granița continuă să fie închisă pentru localnici, pentru că aceste două țări s-au tot certat unde este granița și încă mai încearcă să-și dea seama cum pot să nu se certe. Primul șofer ne-a lăsat în trecătoarea Kysylart la 4280 metri. Cumnatul lui ne-a luat într-o mașină kârgâză și ne-a trecut peste cel mai groaznic drum posibil prin “țara nimănui”, 18 km între cele două țări. Într-un fel are sens, de ce să întrețin un drum pe care poate veni oricând inamicul și să mă atace? Din moment ce aproape nimeni nu mai trece pe acolo, orice urmă de drum a dispărut…

Afganistanul este in spatele nostru, noi suntem in Tajikistan

Piața afgană din Khorog

Cetatea de 2000 de ani Kha Khan

Fortul Yamchun, propus pentru monument UNESCO PMU

Avem loc să ne întindem

La cinci metri de Afganistan. Foarte tentant…

Iazul Chukur-Kul

Bulunkul - suntem în mod oficial in Parcul Național Tadjik (MU252)

Lacul Karakul, 4000 m, ultima oprire în Tadjikistan

Țara nimănui dintre Tajikistan și Kârgâzstan

Odată trecuți in Kârgâzstan simțim o boare de aer proaspăt. Vegetația își face apariția, vacile sunt mai mari, oamenii par mai liberi și mai fericiți, viața nu mai e atât de mizerabilă. Iar peisajul este absolut uluitor în toate variațiile de munte, apă și cer. Am petrecut cinci zile aici, mi-a plăcut foarte mult, începând cu călătoria până la baza muntelui Abu-Ali Iibn Sino (Avicena, înainte numit Lenin) (7134 metri) și a continuat cu traversarea munților Alay prin trecătoarea Taldyk la 3615 metri. Ciudat, aici încă mai au statui de Lenin și nici nu par să se grăbească să le dea jos, dar par a fi cel mai aproape de democrație și oamenii cei mai fericiți. Ne-a plăcut în Oș, un oraș de 3000 de ani cu un bazar de 2000 și cu muntele sfânt Sulaiman-Too chiar în mijlocul lui (253). În Bișchec ne-a plăcut foarte tare la muzeul de Artă, pentru noi a meritat tot efortul de a ajunge acolo. Fiecare colț de stradă avea o tonetă cu fructe și legume, dar noi am mâncat samsa.

The yurt camps at the base of Abu-Ali Ibn Sino (Avicena, formerly known as Lenin) peak (7134 meters/23406 feet)

Taldyk Pass

A truly horrible person...

Osh from Sulaiman-Too

A three floors yurt

Sulaiman-Too behind the museum behind Ileana

The truly phenomenal Fine Arts museum in Bishkek

The parks on the streets of Bishkek!

Practic acum intrăm pe teritoriul Drumului Mătăsii, majoritatea orașelor vechi au fost cândva parte dintr-un coridor sau altul de-a lungul timpului, iar monumentele umanității din această zonă sunt grupate pe o temă sau alta. Următoarea drumeție ne-a dus la turnul Burana, un minaret impresionant din secolul al XI-lea și una din cele 35 de locații a Drumurilor Mătăsii: coridorul Chang‘an- TianShan (254) apoi am continuat pe malul de sud al lacului Issyk. E ca și o mare, al treilea cel mai mare lac sărat din lume iar la sud are impresionanții munți Tian Shan. Am condus ore și ore întregi bucurându-ne de peisajul frumos. Probabil că cineva ar putea petrece săptămâni în șir explorând munții și văile, noi am făcut doar o scurtă excursie prin Canionul Poveștilor, un nume foarte potrivit.

Burana Tower

Tian- Shan Mountains

Fairy Tale Canyon

Next day, September 30th, on roads covered in snow, we crossed the border to Kazakhstan and visited another canyon, Charyn, not a WHS but a Unesco Biosphere reserve. In the evening we arrived to Almaty, a somewhat mythical place for tourists in this part of the world. But their best museum was a farce, we were very disappointed and it was hard to turn things around after that, even after visiting the very nice folkloric musical instruments museum. Next day, we went to Tamgaly petroglyphs (255) and later to Altyn Emel National Park (WHS 256 as part of the Cold Winter Deserts of Turan). We spent a couple of days in this hardly accessible park, walking a canyon in Aktau Mountains, climbing the Singing Sand Dune. We saw wild little horses (Przewalski) and saiga antelopes in the distance.

A nice special canyon in Kazakhstan

Orteke, a unique musical instrument, since 2022 on the UNESCO list of intangible cultural heritage of humanity

Tamgaly petroglyphs, a WHS that nobody knows about...

Aktau mountains in Altyn-Emel National Park

Katutau Mountains in Altyn-Emel

The Singing Dune

We flew to Turkistan, our first encounter with the Timur architecture at the Mausoleum of Khoja Ahmed Yasawi (257). Then we flew to Astana, the new capital of Kazakstan and a city famous for its architecture and important for us because of Saryarka reserve (258). We were lucky to meet a nice neurologist who performed a different kind of acupuncture than the one Ileana is accustomed to.

We are in Turkistan

Mausoleum of Khoja Ahmed Yasawi (257)

statues and mosque in front of the National Museum in Astana

The Golden Man, a Kazakh thing

At the National Museum a temporary exhibit, we met the painter

The airport in Astana

A couple of hours by airplane took us to the capital of Uzbekistan, Tashkent. We spent three nights and two days and we flew to Khiva (259), a compact and well preserved 18th century city and also our connection point to the next country.

The Museum of Applied Arts in Tashkent

The magical Khiva

One of the many rooms to visit in Khiva

We had a couple of guides and a very intense schedule in Turkmenistan. We visited its three remarkable World heritage sites at Kunya-Urgench (260), Nisa (261) and Merv (262). The highlight was possibly the site of Gonur Depe, part of Merv, very hard to get to, but so special. We had a 14 year old guide that we would have taken home if we could. There were a few other nice things, including two history museums and the carpet museum. We were challenged by cold and horrible roads when visiting Darwaza crater (everyone likes it, why???, it is a natural monument to the stupidity of humans). Ashgabat is not a nice place to see, this capital is famous for all sorts of aberrations and some people like it, we didn’t, it made us nauseated at times because of the bad taste of its immense new buildings, empty streets, no human beings, no soul.

Our first hotel in Dashoguz, looks nice...

my friend

Kunya-Urgench (260) one of the several impressive monuments

Darvaza crater at night

Darvaza crater at sunrise

The mysterious old Nisa

Rhytons, amazing, absolutely amazing, this is just one simple example

The monument of neutrality. Nobody, absolutely nobody, cares...

The Guinness book world record for the biggest inside ferry wheel. Nobody cares, nobody visits, they would have started it for us but we didn't care, didn't even get out of the car

With our guide Arseny, lost in the ruins of Gonur Depe, 5000 years old or more

Merv, from little Kyz Kala to the Great Kyz Kala

Sultan Sanjar Mausoleum at Merv

It felt really good to get out of there and go back into Uzbekistan. It suddenly looked like a free and civilized country, we got to Bukhara (263) in a couple of hours. Back to the Silk Roads and another site, Zarafshan-Karakum Corridor (264, we visited two of its 34 locations). After two nights we took a high speed train to Samarkand (265) and got into a nice hotel where we spent 5 nights. We were finally here, the place that started it all and we were within walking distance from Registan, the magnificent plaza representative of the Timur architecture and one of the most special places of this world. From our base we took a couple day trips, first to Shakhrisyabz (266) then back briefly to Tajikistan to the 5000 year old site of Sarazm (267).

we are in Kalan Mosque and you can see the minaret

Kalan Minaret from 12th century

Poi Kalan, the magnificent complex in Bukhara

Shah-i-Zinda

one of the many tombs at Shah-i-Zinda

Bibi-Khanum Mosque

climbing on a little mound at Bibi-Khanum

We are in Registan in Samarkand

Amir Temur Mausoleum, Gur-i Amir

For those who like their ruins ruined, Ishrathana Mausoleum part of Samarkand (265)

Takhtakaracha Pass at 1788m, crossing the mountains to get to Shakhrisyabz

Ak-Saray palace, there is little left from Timur but still amazing

Kok-Gumbaz Mosque in Shakhrisyabz

A regular evening

Finally a day without clouds

the nightly evening show in full force

the most famous ceiling in the world, for good reason

Tilla- Kari Mosque

Ulugh Beg Madrasa

Sherdor Madrasa

with an 8 hour delay, we are taking off from Samarkand

On October 26 Israel bombed Iran and that delayed our flight by 8 hours. We spent the time revisiting Registan and accepted that the city of Abu Dhabi will have to wait for another day. We took a day trip in the desert to the Cultural site of Al Ain (268), interesting but not that great. At night we flew to Pakistan.

One of the parts of Al-Ain cultural site of the UAE, a reconstruction of an old tomb

In Karachi our guide and our driver for the next 9 days surprised us by waiting for us at the airport. We dismissed the hotel shuttle and then spent 10 minutes in the dark trying to find the entrance to Ramada Inn. It was heavily barricaded, with many soldiers and security check points. Things would get better and even funny after that. This was an exhausting but very satisfying part of our trip, going to all six of the Pakistan’s World Heritage Sites, several tentative sites, visiting a few forts, shrines, museums and even making it to the famous change of guard at Wahga border post. Despite a couple of difficult moments we liked what we saw and we appreciate what we learned on this 2500 km road trip from the biggest necropolis in the world at Makli, Thatta (269), to the mythical 5000 years old city of Moenjodaro (270), to Harappa, then the Forts of Lahore (271) and Rohtas (272), the famous and diverse Taxila (273), finishing at what I considered the crowning jewel, the Buddhist ruins of Takht-i-Bahi (274).

We start our trip with Chaukhandi Tombs a TWHS

Makli (269) one of many many very interesting tombs

Makli, the 17 century water fountain that you walk in

our first Pakistani mosque, Shah Jahan (TWHS)

Shah Jahan Masjid

On our way to Ranikot Fort (TWHS)

We are at Moenjodaro!!!

We are on the roof of Multan Art Gallery

Harappa museum

Harappa (TWHS)

Dinner in Lahore

Badshahi Mosque (TWHS)

Lahore Fort (271)

Shalamar Gardens in Lahore, part of 271

The lowering of the flags at Wahga border, behind the gate is India

Rohtas Fort

Dharmarajika Stupa, one of the many interesting monuments that make up Taxila

still in Taxila, at Jaulian Stupa

The stunning ruins of the Buddhist monastery at Takht-i-Bahi

We were tired so it was good that we decided to postpone our trip to Afghanistan and from Peshawar we flew to Oman for 8 days. Oman is the country which developed the most over the last 50 years, a nice destination with five World Heritage Sites and great natural beauty. Nobody knows if people are truly content or not, there is no freedom of the press and no way to inquire what the locals think. From what we’ve read and what we’ve seen sultan Qaboos who reigned from 1970 to 2020 took the country out from the Middle Ages. After checking out the Ancient city of Qalhat (275) we had a great trip into the beautiful Wadi Shab, one of the most representative of their thousands of valleys. Then we went to see 5000 year old beehive tombs (276), the Bahla fort (277) and a couple of their Aflaj Irrigation system sites (278). Then we climbed to 2000 meters and spent a night in a luxury hotel above the Jabal Akhdar canyon. Lastly, we finished by spending a couple of days in Salalah and visiting ruins related to the land of Frankincense (279).

Sultan Taboos Grand Mosque in Muscat, Oman

Marco Polo was here, in Qalhat (275), now this little building is almost all that is left

Wadi Shab

19 5000 year old beehive tombs in an iconic setup

The nicely restored Bahla Fort

Falaj Al-Katmeen, part of the Aflaj irrigation system (278)

Sunset from our balcony

Sunrise over the canyon in Jabal Akhdar

Sumhuran archaeological site (a very important port in the Frankincense trade routes)

Archaelogical site of al-Balid with the Frankincense Museum

A Frankincense tree

We flew to Bangkok overnight to participate in the Extraordinary Travel Festival. It was an intense and memorable experience that we both enjoyed. The only free day we had we spent getting out of the city and visiting the Khao Yai National Park (280).

Bangkok

A fantastic event. Thank you Ric Gazarian!

Haew Narok Waterfall in Khao Yai National Park

Then on November 19 we took a 9 day trip to Bhutan. We did 500 miles (800 km) on serpentines on single lane roads with a speed of max 25 miles (40 km), we went as far East as the Tang Valley, we visited monasteries, temples, forts, museums, a festival, a paper factory, a trade school and watched two times archers engaged in the national sport. We saw takins, yaks, monkeys, black cranes and cows! There are no World Heritage Sites, just a few tentative ones, nonetheless it is a unique country for history and culture, for their development path, for their king and their governing system and especially for the people. It was also that kind of destination and that busy schedule that makes you feel that you earned and now you truly deserve a vacation. A 4 hour flight to Bangkok, a 3 hour flight to Manila, a 15 hour flight to NYC and, after driving through the night, we arrived at 5 am at our perfect vacation destination. Our home!!!