De jur împrejur: Al treilea voiaj în jurul lumii

La un moment dat anul trecut Ileana m-a întrebat de ce nu mergem in Samarkand. Da, chiar, de ce nu mergem? Hai! Am cercetat puțin, am văzut că ne-ar trebui câteva zile, dar dacă tot suntem acolo ar trebui să mergem și la Khiva și Bukhara. Ar putea să ne trebuiască vreo 10 zile, cel mai bine de vizitat este in primăvară sau toamnă. Încet, în decursul câtorva luni această idee s-a transformat într-o călătorie de trei luni și jumătate (104 zile) în jurul lumii în care am vizitat 14 țări. Iată pe scurt ceea ce am făcut.

Să începem cu nişte numere:

Monumente ale umanității UNESCO (MU) - 36 (în text veți găsi numărul în paranteze)
Locuri propuse pentru a deveni Monumente ale Umanității (PMU) - cel puțin 15
Țări - 14: opt pentru prima oară pentru fiecare din noi (Tadjikistan, Kârgâzstan, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Pakistan, Oman, Bhutan), Olanda era prima oară pentru mine, am revizitat Anglia, Turcia, Emiratele Arabe Unite și Thailanda, plus bineînțeles, România.
Zboruri - 23, pentru 46900 km și cel puțin 75 ore.
Drumuri - mai mult sau mai puțin 14700 km, unii pe autostradă și alții pe niște “drumuri” pitorești.
20921 de poze de trecut și selecționat câteva pentru voi…

Scopul nostru de a vizita Monumentele Umanității a jucat un rol major în plănuirea acestei călătorii. Ileana văzuse cu două mai mult decât mine, și pentru a ne ușura viața (și a simplifica socoteala) am rugat-o să mă ducă la două pe care le-a văzut deja: Grădina Botanică Kew din Londra (245) și Canalele din secolul al XVII-lea din Amsterdam (248).

(Grădina Kew, sus n sera temperată)

(Canal din Amsterdam)

Am vrut de asemenea să revizităm Muzeul Britanic (și pentru prima oară muzeul Victoria și Albert) pentru a ne uita în mod specific la niște exponate cu proveniență din locurile pe care urma să le vizităm în această călătorie. Am făcut și o excursie de o zi la Canterbury (246), am petrecut jumătate de zi vizitând Greenwich (247) și apoi am mers la Utrecht ca să vedem casa Rietveld Schroder (249), o clădire inovatoare de prin 1920.

Platan, un fel de stejar ca un baobab, de 200 de ani, de lângă catedrală

Catedrala Canterbury

Comoara din Oxus, aur ahmenid, vom vedea fotografiile lor în Tadjikistan

Comoara din Oxus, detaliu

Ne ținem echilibrul pe primul meridian (zero)

Ceasul de 24 de ore din Greenwich

Greenwich, clipper-ul Cutty Sark, foarte frumos restaurat

Canalul din Utrecht

Casa Rietveld Schroder, ascultând ghidul audio

După o săptămână am ajuns în Cluj și cu bunii noștri prieteni am fost să vizităm ultimul nostru MU din România, Minele din Roșia Montana (250), o mină de aur veche de 2000 de ani și satul asociat de 300 de ani.

Intrarea la mina romană

Ajut și eu cu minereul aurifer

Am petrecut trei săptămâni pline de activități împreună cu familiile și prietenii noștri, am vizitat multe locuri, vechi și noi, am călătorit prin țară și am văzut o locație din nou alesul monument al umanității “Frontierele imperiului roman-Dacia”, ruinele din Porolissum, în apropiere de Zalău (244). La celălalt capăt al țării am vizitat minunatul muzeu din Topalu și ruinele cetății romane Capidava.

Muzeul de artă Topalu, Muza Apei

Intrarea în Porolissum

Amfiteatrul din Porolissum

Foarte fericit să fiu în Zalău

București, în fața hotelului Athenee Palace

Apoi pe 17 septembrie am zburat la Istanbul și am făcut un ocol de 500 km ca să vedem frumoasa moschee Selimiye (251) din Edirne. Este în partea europeană a Turciei, aproape de granițele cu Bulgaria și Grecia, așa că data viitoare ne putem concentra pe Turcia asiatică.

Moscheea Selimiye

A doua zi am zburat către primul nostru “stan”, Tadjikistan. În decursul următoarelor 38 de zile am vizitat toate cele cinci foste republici sovietice, am învățat o mulțime despre istoria și cultura lor, am cunoscut oameni extraordinari, le-am văzut muzeele și le-am vizitat 16 din cele 17 monumente ale umanității. Aceste cinci țări au multe lucruri în comun, primul fiind că toate au fost rasolite de ruși și de Uniunea Sovietică, toate au fost luate prin surprindere și nepregătite să fie “libere” (și mai ales n-au știut ce să facă cu “libertatea” neașteptată și ne-câștigată). Încă mai încearcă să se dezmeticească, unii mai mult decât alții. Dictatura nebună din Turkmenistan iese în evidență, dar celelalte patru țări se mișcă mai mult sau mai puțin în direcția cea bună. Kazahstanul este fratele cel mare, cel bogat, Uzbekistanul vine al doilea, Kârgâzstanul este fratele cel mic care pare că se descurcă sau chiar o ia un pic înainte fără să facă prea multe valuri sau necazuri și Tadjikistanul este cel sărac, nenorocit, care încearcă din greu să nu o ia razna. Foștii comuniști au preluat conducerea în 1991 și le-au transformat în regimuri autocratice, care încercau să se evidențieze prin ceva rău sau și mai rău. În aceste locuri poate cineva să înțeleagă cu adevărat cât de malefici au fost Lenin și Stalin, cu bună știință mutând populații și amestecându-le, schimbând granițele ca să fie “siguri” că totul se duce de râpă dacă sau când moare Uniunea Sovietică. Așa că toate aceste țări au multe minorități ale celorlalte, plus niște ruși mizerabili rămași pe loc, conflicte etnice, aberații geografice și toți se chinuie să se lămurească și să construiască o identitate națională. Din fericire nu e niciun război între ele acum și relațiile se îmbunătățesc încet-încet. Unii din conducătorii din prima generație au murit (niciodată suficient de repede) iar noii președinți par să fie un pic mai buni în unele locuri. În Turkmenistan au cel de-al treilea dictator, “tătuc” al țării, nu e chiar așa de nebun precum tatăl său (cel de-al doilea) sau Turkmenbashi (primul), sau poate nu știm noi suficient. Prinși între tendințele expansioniste ale Chinei și groaznicul imperiu rus, oamenii par că își acceptă soarta dar, la fel ca în oricare loc din lume, încearcă să-și îmbunătățească viața zilnică. Din punctul de vedere al turistului (și din nou, cu excepția Turkmenistanului) toate sunt destinații extraordinare în care te poți simți în siguranță, ușor de ajuns la ele sau de traversat, cu oameni extraordinari și cu câteva din cele mai frumoase lucruri de văzut în această lume. Sunt relativ ieftine și infrastructura turistică e chiar bună. Vorbind rusește și folosind Yandex (copia rusească a Uber—ului) îți va face viața mai ușoară acolo.

Rudaki, un poet persan din secolul al IX-lea, considerat părinte al literaturii tadjice

Ismail Samani, reciclat de acum 1000 de ani

Rezervorul Nurek, ne-am început călătoria spre munții Pamir

În prima noastră zi în Dushanbe am vizitat trei muzee și am urmat același model în toate celelalte capitale. Am început pe 19 septembrie pentru că am vrut să “facem” Șoseaua Pamir, cel de-al doilea cel mai înalt drum din lume și unul din cele mai frumoase pe care îl poate parcurge cineva. În următoarele șase zile și nopți am călătorit 1700 km în două mașini cu tracțiune pe patru roți, intrând puțin și în Parcul național Tadjik (252). Zile întregi am tot urcat până am ajuns la 4700 metri, admirând munții Pamir și trecând prin trecători aproape impasibile. Am văzut și chiar atins frumoase lacuri alpine. Nu a fost foarte plăcut pentru corpurile noastre să fim la asemenea altitudini și temperaturi scăzute, dar per total a fost o aventură de neuitat și cu o lungă listă de momente speciale. Am mers pe un drum pe lângă malul râului Panj, granița dintre Tajikistan și regiunea Wakhan a Afganistanului, pentru mai mult de 20 de ore. După ce am mers o bună parte din noapte (pentru a evita închiderea drumului din cauza construcției) am putut vizita piața afgană din Khorog, părea ireal să vezi negustori din Afganistan vânzându-și produsele plus o grămadă de chinezării. Unul din visele mele a fost să ajung la Murghab, categoric se poate califica la categoria “capătul lumii”, chiar a meritat efortul… Am avut noroc să vizităm și centru de reabilitare pentru leoparzii de zăpadă, probabil că foarte puțini oameni știu că există, este nou înființat și una din puținele realizări pentru care pot lăuda guvernul țării. Șoferul nostru, un păstor nomad, este parte a minorității kârgâz și a absolvit studii politice, a studiat până și în China și India. A lucrat destul de mult pentru guvernul local, dar s-a hotărât să se facă ghid pentru a câștiga mai mulți bani. Anul acesta spera să economisească suficienți bani ca să poată să plătească pentru operația pe inimă a fiului de 5 ani. Majoritatea familiei sale a emigrat in Kârgâzstan, dar el fiind fiul cel mai mic a rămas pentru a avea grija părinților, a caselor, a vitelor și a mormintelor. Trecerea în Kârgâzstan a fost cel puțin interesantă, granița continuă să fie închisă pentru localnici, pentru că aceste două țări s-au tot certat unde este granița și încă mai încearcă să-și dea seama cum pot să nu se certe. Primul șofer ne-a lăsat în trecătoarea Kysylart la 4280 metri. Cumnatul lui ne-a luat într-o mașină kârgâză și ne-a trecut peste cel mai groaznic drum posibil prin “țara nimănui”, 18 km între cele două țări. Într-un fel are sens, de ce să întrețin un drum pe care poate veni oricând inamicul și să mă atace? Din moment ce aproape nimeni nu mai trece pe acolo, orice urmă de drum a dispărut…

Afganistanul este in spatele nostru, noi suntem in Tajikistan

Piața afgană din Khorog

Cetatea de 2000 de ani Kha Khan

Fortul Yamchun, propus pentru monument UNESCO PMU

Avem loc să ne întindem

La cinci metri de Afganistan. Foarte tentant…

Iazul Chukur-Kul

Bulunkul - suntem în mod oficial in Parcul Național Tadjik (MU252)

Lacul Karakul, 4000 m, ultima oprire în Tadjikistan

Țara nimănui dintre Tajikistan și Kârgâzstan

Odată trecuți in Kârgâzstan simțim o boare de aer proaspăt. Vegetația își face apariția, vacile sunt mai mari, oamenii par mai liberi și mai fericiți, viața nu mai e atât de mizerabilă. Iar peisajul este absolut uluitor în toate variațiile de munte, apă și cer. Am petrecut cinci zile aici, mi-a plăcut foarte mult, începând cu călătoria până la baza muntelui Abu-Ali Iibn Sino (Avicena, înainte numit Lenin) (7134 metri) și a continuat cu traversarea munților Alay prin trecătoarea Taldyk la 3615 metri. Ciudat, aici încă mai au statui de Lenin și nici nu par să se grăbească să le dea jos, dar par a fi cel mai aproape de democrație și oamenii cei mai fericiți. Ne-a plăcut în Oș, un oraș de 3000 de ani cu un bazar de 2000 și cu muntele sfânt Sulaiman-Too chiar în mijlocul lui (253). În Bișchec ne-a plăcut foarte tare la muzeul de Artă, pentru noi a meritat tot efortul de a ajunge acolo. Fiecare colț de stradă avea o tonetă cu fructe și legume, dar noi am mâncat samsa.

Campingul de iurte de la baza munte lui Abu-Ali Ibn Sino (Avicena 7134 m)

Trecătoarea Taldyk

O persoană cu adevărat oribilă…

Osh de pe Sulaiman-Too

O iurtă cu trei etaje

Sulaiman-Too în spatele muzeului din spatele Ilenei

Muzeul fenomenal de Artă din Bișchec

Parcurile din spațiile verzi dintre sensurile străzilor din Bișchec

Practic acum intrăm pe teritoriul Drumului Mătăsii, majoritatea orașelor vechi au fost cândva parte dintr-un coridor sau altul de-a lungul timpului, iar monumentele umanității din această zonă sunt grupate pe o temă sau alta. Următoarea drumeție ne-a dus la turnul Burana, un minaret impresionant din secolul al XI-lea și una din cele 35 de locații a Drumurilor Mătăsii: coridorul Chang‘an- TianShan (254) apoi am continuat pe malul de sud al lacului Issyk. E ca și o mare, al treilea cel mai mare lac sărat din lume iar la sud are impresionanții munți Tian Shan. Am condus ore și ore întregi bucurându-ne de peisajul frumos. Probabil că cineva ar putea petrece săptămâni în șir explorând munții și văile, noi am făcut doar o scurtă excursie prin Canionul Poveștilor, un nume foarte potrivit.

Turnul Burana

Munții Tian- Shan

Canionul Poveștilor

A doua zi, 30 septembrie, pe drumuri acoperite de zăpadă am trecut granița în Kazakstan si am vizitat al canion Charyn, o biosferă UNESCO. Pe seară am ajuns la Almaty, socotit de unii turiști ca fiind un loc mitic. Dar cel mai bun muzeu al lor era o farsă, am fost foare dezamăgiți și a fost greu să ne schimbăm impresia chiar si după ce am vizitat un muzeu al instrumentelor folclorice foarte drăguț (aveau până și nai). A doua zi ne-am dus la petroglifele din Tamgaly (255) și mai târziu la parcul național Altân Emel (256 făcând parte din Deșerturile de Iarnă Rece Turan). Am petrecut două zile în acest parc atât de greu accesibil, mergând prin canionul din Munții Aktau (albi) și urcând pe Duna de nisip cântătoare. Am văzut cai sălbatici (Prezelwalski) și antilope saiga de la distanță.

Un canion special în Kazakstan

Orteke, Orteze, un instrument muzical unic, aflat din 2022 pe lista UNESCO de obiecte de moștenire intangibilă

Petroglifele din Tamgaly, un monument al umanității de care nimeni nu știe

Munții Aktau din parcul național Altân Emel

Munții Katutau din Altân Emel

Duna Cântătoare

Am zburat în Turkistan, prima noastră întâlnire cu arhitectura timuridă, la mausoleul lui Khoja Ahmed Yasawi (257). Apoi am zburat la Astana, noua capitală a Kazahstanului, un oraș faimos pentru arhitectura sa și important pentru noi din cauza rezervei Saryarka (258). Am avut noroc să întâlnim un neurolog simpatic care a ajutat-o pe Ileana să se simtă mai bine cu un alt fel de acupunctură decât e obișnuită.

Suntem în Turkistan

Mausoleul lui Khoja Ahmed Yasawi (257)

Statui și moschee in fața muzeului național din Astana

Omul de Aur, o chestie scitică

La muzeul National o expoziție temporară, îl cunoaștem pe pictor.

Aeroportul din Astana

Două ore pe avion și ajungem in capitala Uzbekistanului , Taschent. Am petrecut trei nopți și două zile și am zburat la Khiva (259), un oraș compact și foarte bine păstrat din secolul al XVIII-lea și de asemenea locul prin care ne conectăm cu următoarea țară.

Muzeul de Artă Aplicată, Taschent

Khiva cea magică

Una din nenumăratele camere vizitate în Khoja

În Turkmenistan am avut doi ghizi și un program foarte intens. Am vizitat trei monumente ale umanității remarcabile Kunya- Urghenci (260), Nisa (261) și Merv (262). Dar ce ne-a plăcut cel mai mult a fost Gonur-Depe, parte din Merv, foarte greu de ajuns, dar atât de special. Am avut un ghid în vârstă de 14 ani pe care l-am fi luat acasă dacă am fi putut. Au mai fost câteva lucruri drăguțe, inclusiv două muzee de istorie și muzeul covoarelor. Am fost puși la încercare de frig și de drumurile absolut îngrozitoare când am vizitat craterul Darwaza (tuturor le place, de ce??? este un monument al stupidității umane). Ashgabat nu e un loc plăcut de vizitat, această capitală este cunoscută pentru tot felul de aberații și unor oameni le place asta, noi nu am apreciat deloc și chiar ni s-a făcut greață din cauza prostului gust al clădirilor noi imense, a străzilor goale, fără oameni, fără suflet.

Primul nostru hotel in Dashoguz, arată drăguț

Prietenul meu

Kunya-Urghenci (260) unul din cele mai impresionante monumente

Craterul Darvaza noaptea

Craterul Darvaza la răsăritul soarelui

Misterioasă Nisa Antică

Riton, uluitor, absolut uluitor si acesta este doar un simplu exemplu

Monumentul neutralității. Nimănui, dar absolut nimănui nu-i pasă.

Recordul Guiness pentru cea mai mare roată in interior. Nimănui nu-i pasă, nimeni nu vizitează, ar fi pornit-o pentru noi, dar pe noi nu ne interesa, nici măcar nu ne-am dat jos din mașină.

Cu ghidul nostru Arseny, pierduți printre ruinele de la Gonur Depe, vechi de 5000 de ani sau mai mult

Merv, Palatul mare văzut dinspre Palatul Mic

Mausoleul sultanului Sanjar din Merv

Ne-am bucurat să ieșim din țara aia și să ne întoarcem în Uzbekistan. Dintr-o dată părea o țară liberă și civilizată, am ajuns la Bukhara (263) în două ore. Înapoi la Drumul mătăsii și o altă locație, coridorul Zarafshan Karakum (264, am vizitat două din cele 34 de locații). După două nopți am luat trenul de mare viteză spre Samarkand (265) și ne-am cazat la un hotel drăguț pentru cinci nopți. În fine am ajuns aici, locul care a pornit toată această călătorie și eram la o aruncătură de băț de Registan, piața magnifică reprezentativă pentru arhitectura timuridă și unul din cele mai speciale locuri din lume. Folosind Samarkandul ca bază am făcut două călătorii, prima spre Shakhrisyabz (266) și apoi pentru o jumătate de zi în Tadjikistan la Sarazm (267) un oraș de 5000 de ani.

Suntem în moscheea Kalan și poți vedea minaretul

Minaretul Kalan din secolul al XII-lea (Ghinghis Han l-a protejat, dar a trecut restul prin foc și sabie)

Poi Kalan, magnificul complex din Bukhara

Shah-i-Zinda

Unul din nenumăratele morminte din Shah-i-Zinda

Moscheea Bibi Khanoum

Suit pe o moviliță la Bibi-Khanum

Suntem în Registan în Samarkand

Mausoleul Amir Timur, Gur-i Amir

Pentru cei cărora le plac ruinele ruinate, Mausoleul Ishrathana parte din Samarkand (265)

Trecătoarea Takhtakaracha 1788 metri, trecând munții ca să ajungem la Shakhrisyabz

Ak-Saray, doar poarta de la intrarea in palatul lui Timur, dar tot e măreață

Moscheea Kok Gumbaz in Shakhrisyabz (are busuioc roșu in față)

O seară obișnuită

În fine o zi fără nori

Spectacolul nocturn in plină desfășurare

Al doilea cel mai faimos tavan din lume, pe motive întemeiate (e plat, dar pare cupolă)

Moscheea Tila Kari

Madrasa Ulugh Beg

Madrasa Sherdor

Cu o intârziere de opt ore, plecăm din Samarkand

Pe 26 octombrie Israelul a bombardat Iranul și asta a făcut ca zborul nostru să fie amânat cu opt ore. Ne-am petrecut timpul revizitând Registanul și am acceptat că orașul Abu Dhabi va trebui să aștepte o altă dată pentru a-l putea vizita. Am făcut un drum prin deșert către locul cultural Al Ain (268), interesant, dar nu chiar deosebit. Noaptea am zburat spre Pakistan.

Reconstrucție a unui vechi mormânt din Al-Ain

În Karachi ghidul și șoferul pentru următoarele nouă zile ne-au surprins așteptându-ne la aeroport. Am renunțat la mașina hotelului și apoi am petrecut 10 minute în întuneric încercând să găsim intrarea la hotelul Ramada Inn. Era baricadată din greu, cu mulți soldați și puncte de control de securitate. Lucrurile se vor îmbunătăți și chiar vor deveni ilare după aceasta. Această parte a călătoriei noastre a fost epuizantă, dar în același timp plină de satisfacții, vizitând toate cele șase monumente ale umanității din Pakistan, câteva din cele propuse, câteva forturi și temple, muzee și am reușit să ajungem chiar și la schimbarea gărzii de la granița Wahga, cu India. În ciuda unor momente dificile ne-a plăcut ce am văzut și apreciem pozitiv tot ce am învățat în această călătorie de 2500 km de la cea mai mare necropolă din lume de la Mali, Thatta (269), la legendarul oraș de 5000 de ani Moenjodaro (270), la Harappa, apoi Forturile din Lahore (271) și Rohtas (272), faimoasa și plina de diversitate Taxila (273), și terminând la ceea ce eu consider bijuteriile coroanei, ruinele buddhiste de la Takht-i-Bahi (274)

Ne începem călătoria de la mormintele din Chaukhandi (propunere de monument al umanității)

Makli (269) unul din multele morminte interesante

Makli, fântâna din secolul al XVII-lea în care poți să cobori

Prima noastră moschee din Pakistan, Shah Jahan (tentativ)

Moscheea Shah Jahan

În drum spre Fortul Ranikot (tentativ)

Suntem la Moenjodaro!

Pe acoperișul Galeriei de Artă din Multan

Muzeul Harappa

Harappa (tentativ)

Cină în Lahore, în fundal moscheea Badshahi

Moscheea Badshahi (tentativ)

Fortul Lahore (271)

Grădinile Shalamar din Lahore, parte din 271

Ceremonia coborârii steagurilor la granița Wagha, în spatele porții este India

Rohtas Fort

Fortul Rohtas

Stupa Dharmarajika, unul din cele mai interesante monumente care alcătuiesc Taxila

tot in Taxila, la stupa Jauliană

Uluitoarele ruine ale mânăstirii buddhiste din Takht-i-Bahi

Eram obosiți așa că a fost foarte bine că am decis să amânăm vizita noastră în Afganistan și de la Peshawar am zburat în Oman pentru opt zile. Oman este țara care s-a dezvoltat cel mai mult în ultimii 50 de ani, o destinație frumoasă cu cinci monumente ale umanității și o frumusețe naturală deosebită. Nimeni nu știe dacă oamenii sunt cu adevărat mulțumiți sau nu, nu există libertate a presei și nu am avut niciun mod să aflăm cum și ce gândesc localnicii. Din ceea ce am citit și văzut, sultanul Qaboos care a domnit din 1970 până in 2020 a scos țara din Evul Mediu. După ce am vizitat orașul antic din Qalhat (275) am făcut o excursie minunată prin Wadi Shab, unul din cele mai reprezentative din miile de wadi. Apoi am mers să vedem mormintele precum stupii (276) vechi de 5000 de ani, fortul Bahla (277) și două din sistemele lor de irigație Aflaj (278). Apoi am urcat până la 2000 de metri și am petrecut o noapte într-un hotel de lux deasupra canionului Jahan Akhdar. La sfârșitul sejurului am petrecut două zile în Salalah și am vizitat ruinele din pământul tămâiei (279)

Marea Moschee a Sultanului Qaboos din Muscat, Oman

Marco Polo a fost aici în Qalhat (275) și acum doar această clădire mică mai stă în picioare.

Wadi Shab

Nouăsprezece morminte stup pe un fundal de vis

Fortul Bahla frumos restaurat

Falaj Al-Katmeen, parte din sistemul de irigație Aflaj (278)

Apus de soare de la balconul nostru

Răsărit de soare deasupra canionului din Jahan Akhdar

Situl arheologic Sumhuran (un port foarte important pe traseul tămâiei)

Situl arheologic al-Balid unde este și Muzeul Tămâiei

Un copac de tămâie

Extraordinary Travel Festival

Am zburat peste noapte spre Bangkok pentru a participa la Festivalul Călătoriilor Extraordinare. A fost o experiență intensivă și memorabilă de care ne-am bucurat amândoi. Singura zi liberă pe care am avut-o am petrecut-o în afara orașului și am vizitat Parcul național Khao Yai (280).

Bangkok

Un eveniment fantastic. Mulțumim Ric Gazarian!

Cascada Haew Narok din parcul național Khao Yai

Apoi pe 19 noiembrie am plecat într-o călătorie de 9 zile prin Bhutan. Am parcurs 800 km pe serpentine și drumuri cu o singură bandă cu o viteză maximă de 40 km pe oră, am mers spre est până în Valea Tang și am vizitat mânăstiri, temple, forturi, muzee, un festival, o fabrică de hârtie, o școală a meseriașilor și am privit de două ori cum localnicii se întreceau în sportul național. Am văzut takin, iaci, maimuțe, cocori negri cu moț roșu și vaci! Aici nu sunt monumente UNesco, doar câteva tentative, dar oricum este o țară unică pentru istoria și cultura ei, pentru calea ei proprie de dezvoltare, pentru regele lor și forma de guvernare și în mod special pentru oameni. A fost genul de destinație și de program încărcat care te face să simți că în fine ți-ai câștigat dreptul și meriți cu adevărat o vacanță. Un zbor de patru ore la Bangkok, un altul de trei ore la Manila, un zbor de 15 ore către New York și apoi conducând noaptea am ajuns la 5 dimineață la locul perfect pentru vacanță: la noi acasă!

Tang Valley