Galápagos

12 decembrie 2010, Mihai: Cele ce urmează sunt versiunea pe scurt a călătoriei noastre în Galapagos

Primele două zile - Doar drumul

Am plecat de la noi de acasă joi dimineață, cu 14 ore înainte de a decola avionul. Ne-am oprit câteva ore la o reprezentață de BMW pentru programul obișnuit de întreținere al mașinii și apoi am tot condus spre JFK. Am ajuns cu vreo două ore mai devreme, ceea ce a fost bine, pentru că am avut timp să mă întorc la mașină și să recuperez sticla de apă. Copiii au fost cuminți pe avion, au dormit aproape tot timpul. Am aterizat în Guayaquil și chiar am și ieșit din aeroport pentru câteva minute. Părea să fie un oraș interesant și frumos, dar nu aveam timp pentru asta. Aproape că am întârziat la avionul de Galapagos pentru că Ileana a vrut înghețată. Am aterizat în Baltra la timp și am realizat că nu avem permis. Am coborât printre primii din avion, dar am fost ultimii pentru că a durat o veșnicie să completăm permisul de vizitat insulele.  După 500$ cheltuiți și o așteptare luuuuungă, am terminat, dar autobuzele deja plecaseră. Freddy era însă acolo gata să ne ofere cele mai ieftine croaziere și cele mai faine hoteluri. Le-am refuzat, dar în schimb am luat bilete de barcă. Bineînțeles că spunea că erau ultimele, n-am crezut asta, cine ar crede? Doar că probabil avea dreptate.

Galapagos

Momeala a funcționat: suntem prinși, fără nici o putință de scăpare!

Am plecat cinci oameni cu patru bagaje de mână, trei schimburi fiecare, două subțiri și unul gros pe noi. Un bagaj era doar din scule, iar altul din cărți și caiete. Trebuia să verific dacă putem să mergem în jurul lumii cu atât de puține lucruri. Ce obiecte sunt bune, ce trebuie să schimbăm.

Înainte să plecăm ne-am făcut temele și am învățat despre Galapagos: istorie, geografie, păsări, animale. Am citit cărți și ne-am uitat la filme, am căutat pe internet informații despre ce trebuie să vizităm pe ce insule, în ce agenții să ne încredem, ce hoteluri să evităm. Pe scurt: ne-am dus pregătiți. Mental...Restul ne-a luat pe sus.

Ultimele noutăți

Mihai
Miercuri, 3 noiembrie, 2010
Ne pregătim de Galapagos. Emma vine în România. Maria dă examenul SAT. Cheltuim 500$ pe costume de baie. Săptămâna viitoare prietenii mei din liceu se întâlnesc într-un restaurant din București și eu nu pot să merg pentru că voi fi în Puerto Villamil. Nimeni nu știe și nimeni nu a întrebat și nimănui nu-i pasă unde e asta. E la unul din capetele lumii…

Am cheltuit o grămadă de bani pe tot felul de lucruri: o nouă cameră video, pe baterii și stick-uri de memorie, lanterne de cap, un prosop special, saci de dormit speciali, dopuri de urechi, medicamente și cremă de soare. Ileana a văzut o carte la bibliotecă și citind de acolo am găsit Coolibar, o firmă care produce haine speciale ce te protejează de soare. Și ieri ne-au venit costumele de baie de 500$. Nu le-am scos afară din casă (la noi sunt temperaturi sub 0 grade) dar a fost foarte fain să le probăm și să avem unul din acele momente „Cum am putut să trăim fără ele până acum?” Sunt trei piese de fiecare: bluză cu mânecă lungă, pantaloni lungi și o pălărie, dar toate au factor de protecție pentru ultraviolete mai mult de 50 și le vom folosi în Galapagos, Australia și Bali.

Maria e un pic stresată cu examenul ei din această săptămână, dar s-a pregătit din greu și o să se descurce foarte bine. Chiar și-a sacrificat un pic din timpul de Nanowrimo! Săptămâna trecută ne-a vizitat Emma și am vorbit despre viața ei și planurile ei de călătorie. Ea pune bani la pușculiță ca să viziteze Turcia și eventual România, dar nu are nici o idee când s-ar duce și mai ales cât ar costa. Ne-am petrecut ceva timp uitându-ne pe internet și dintr-o dată avea un plan destul de clar, bazat pe informații, iar patru zile mai târziu avea și un bilet de avion. Va lua trenul din Istanbul la București și va petrece Crăciunul cu noi. Azi am întrebat în glumă dacă n-ar fi mai bine să mă duc să o iau din Istanbul și Maria a vrut imediat să vină și ea. Câteva clipe mai târziu filosofa cu voce tare: „Când am început să mă entuziasmez de călătorii?” Și nici măcar n-am început.

Am învățat o mulțime de lucruri despre Galapagos și probabil că o să facem foarte puțin și vom fi frugali. O bază fixă și călătorii de o zi. Economisim pentru călătoria cea mare și nu ne permitem să aruncăm banii pe croaziere sau scufundări. Am închiriat o casă pentru cinci nopți, dar nu avem nimic pentru primele zile sau ultima săptămână și așa vor rămâne până când ajungem acolo. În port o să ne suim pe o barcă și așa o să aflăm ce insulă vom vizita. Am putea să mergem spre vest la Isabella sau la est, la San Cristobal. Și după ce debarcăm vom găsi un loc unde să stăm și lucruri de făcut. Cât de nebunește ți se pare? Mihai
Miercuri, 3 noiembrie, 2010

Momeala

Mihai spune sa scriem pentru ca o sa uitam si sunt convinsa ca are dreptate. Pentru multa vreme am fost cumva adormita in sensul ca luasem hotararea ca mergem in jurul lumii, dar mai mult de atat nu eram in stare. Mihai se straduia sa gaseasca traseul, pe unde mergem, ce ne-ar interesa. aproape in fiecare saptamana schimba, gasea o varianta mai ieftina, dar daca am pleca din alta parte si nu din State, pentru ca sunt prea scumpe. Imi facea mare placere sa il ascult, pentru ca imi readucea aminte ca vom pleca, dar si pentru ca el facea planuri (spre deosebire de mine, care nu ma puteam gandi la nimic). Eu aveam de pregatit scoala pentru doi ani intr-un an si jumatate. De impartit materia. De ales materiale noi pentru Maria. Cand pot sa dau test pentru clasa a 12-a daca noi terminam materia in noiembrie?

Vorbeam seara amandoi si imi spunea ca se simte lasat singur pentru ca pe noi nu ne intereseaza. El e singurul care deschide subiectul la masa de seara si nimeni nu vine cu ceva din proprie initiativa. Asa ca m-am asezat si am facut doua prezentari in key notes despre India: Red Fort si Qutub Minar. Mi-a facut placere sa caut pe internet poze si informatii. A fost mai frustrant sa le pun in pagina si sa lucrez cu un program despre care nu stiam nimic.

Apoi din nou liniste, m-am reintors la stadiul in care nu aveam timp sa ma gandesc. Ma pregateam sa termin scoala si aveam multe lucruri de facut. La un moment dat Mihai mi-a trimis un email despre tipurile de prosoape pe care si le iau oamenii si intrand pe link-uri am dat de un site "one bag" in care am gasit toate informatiile care ma interesau. amanunte despre facut bagajul, cum sa faci sa pleci cu un rucsac de obiecte necesare, indiferent de durata calatoriei si variatia climatului. M-am indragostit de site-ul asta! L-am citit din cap in coada si am fost trista cand l-am terminat. Chiar mi-am cumparat unele lucruri pe care mi le-a recomandat (mooncup). Am inceput sa devin preocupata!

Mihai a inceput sa ia filme documentare despre diferite locuri din lume, ca sa le incarcam pe iPod-uri si sa le putem vedea in drum spre ele. Printre ele si filmul despre Galapagos. Concomitent primeste un e-mail de la LAN care va zbura in Ecuador din septembrie si pentru a atrage calatori, iti ofera bilete pe gratis din Guayaqil in Galapagos. Seara eu plec linistita la culcare (dupa ce imi spusese de acest email si spusese ca e interesant, dar nu pentru noi) si dimineata ma intreaba serios daca nu as putea considera ca in loc sa mergem la congres in Florida, sa ne indreptam spre Galapagos? DAAAA! Raspunsul a venit pe loc, fara timp de asteptare, fara gandire.

M-a intrebat din nou dupa ce s-a intors de la servici. Nu mi-am schimbat parerea?

Pe scurt: mergem! Ne-am luat si bilete.

Consecinta este ca am intrat in febra pregatirilor de plecare. Caut ce haine ar fi cele mai bune pentru noi: trebuie luat in considerare ca trebuie spalate des, sa nu se sifoneze, preferabil nu de plastic (nu suport mirosul de transpiratie pe plastic) sa tina de cald (cele groase). Citesc opiniile celor care au fost cu familia, incerc sa ma inspir din experienta lor.

Toate astea ar putea fi obisnuite si normale, se intampla oricui care incepe sa fie interesat de un astfel de proiect. Dar VISEZ! Visez ca imi trebuie pentru calatorie, sau ca sunt in calatorie si poftesc o scoica mare, mai mare decat o valiza si imi dau seama ca nu am cum sa o car cu mine si deci ca nu imi trebuie, ca urmare imi spun sa ma bucur de ea chiar acum pentru ca nu pot sa o iau cu mine.

Ma gandesc ca plecam in doi ani apoi fac un calcul si realizez ca este la anul si dintr-o data ma sperii ca e prea scurt, apoi imi readuc aminte ca mai sunt 509 zile si ma simt ceva mai bine, mai am timp sa ma pregatesc.

Dar pana atunci avem de pregatit Galapagos cu un rucsac. Este momeala perfecta!

Galapagos

Mihai

Miercuri, 9 iunie, 2010

Liniile aeriene chiliene LAN mi-au trimis un email în care îmi oferă bilete gratis în Galapagos dacă îmi cumpăr un bilet din Statele Unite la Guayaquil. Am luat la cunoștință și mi-am văzut mai departe de treabă, apoi i-am pomenit Ilenei sâmbătă printre altele, ca și cum ce ne pasă nouă, noi oricum mergem în Galapagos în februarie 2012. Duminică noaptea mi-am zis totuși să verific. Chiar era adevărat, iar termenii ofertei erau cât se poate de buni: cumpără un bilet înainte de 21 iunie pentru o călătorie după 16 septembrie. LAN începe această nouă rută și e foarte posibil să fie o ofertă unică. Acum câteva luni m-am gândit ce-ar fi dacă am merge în Galapagos pentru o săptămână în timp ce suntem în Florida, în noiembrie. Era prea scump și vacanța în insule ar fi prea scurtă. Acum aș putea să cumpăr bilete din New York pentru 3137$ sau din Miami cu 500$ mai puțin.

Luni dimineață când ne-am trezit am întrebat-o pe Ileana Ruxandra dacă i-ar place să meargă în Galapagos. Am o conferință anuală în Orlando în săptămâna de dinaintea Sărbătorii Recunoștinței (Thanksgiving) și asta s-ar putea transforma într-o vacanță de două săptămâni, inclusiv să stăm pe plaja noastră favorită de la insula Caladesi. N-a avut nevoie de două minute ca să decidă. Ne-am făcut niște calcule și ne-am dat seama că s-ar putea să ne coste doar cu 1200$ mai mult ca să zburăm de acasă, în loc să mergem din călătoria în jurul lumii. Am recunoscut amândoi că ne e teamă că vom tăia Galapagosul de pe listă, pe măsură ce ne apropiem de plecare, pentru că este o cheltuială atât de mare. Mai bine să mergem acum, când încă mai am un servici și când putem să ne numărăm banii altfel.  Vacanța în Florida sigur va costa mai mult de 1200$ și câștigăm 2-3 săptămâni pentru călătorie anul viitor. Am putea să petrecem mai mult timp în Noua Zeelandă sau Argentina, și poate am ajunge în Brazilia.

Acum e miercuri și ieri am petrecut două ore cumpărând bilete pentru insulele Galapagos pe 11 noiembrie! Au fost două zile agitate din partea mea, dar reacția familiei a fost entuziastă. Maria se bucură de „dreptul de a se lăuda”, e mult mai bine decât să spui că te-ai dus în Florida, sora ei e fericită pentru că „asta înseamnă că ne putem duce în Brazilia” și Ioan e nefericit cu oricare din variante pentru că nu va fi acasă de ziua lui și nu va avea petrecere. Din nou.

Am luat această decizie importantă în mai puțin de 48 de ore și ar putea să pară o decizie impulsivă, dar nu cred că e așa. În mod surprinzător am fost foarte tulburat din cauza subiectului, mai mult decât mă așteptam și în ultimele zile aveam senzația că sunt bolnav. Ne-am petrecut aproape un an întreg gândindu-ne în fiecare zi la călătoria pe care o vom face la anul și deja se simte o nerăbdare, ni se pare prea mult să mai așteptăm 509 zile. Și dintr-o dată începem să facem planuri pentru noiembrie, am putea să ne cumpărăm echipament și să îi facem proba imediat, putem să testăm cum o să fie să călătorim la anul. Vom avea timp să învățăm și să ne pregătim, dar va fi și o „distracție” pentru ca timpul pe care-l mai avem de așteptat până plecăm să pară mult mai scurt. Și putem să spune tuturor. Pot doar să-mi închipui cât de surprinși ar fi, mai ales că vine din senin, cum se hotărăște cineva să se ducă brusc în Galapagos? Săptămâna trecută ne-am uitat la filmul BBC „Insulele care au schimbat lumea” și am vorbit de câteva ori anul trecut, dar încă nu putem explica exact cum am ales această destinație.

Trebuie să consemnez că procesul de cumpărare a biletelor a fost mult mai complicat decât trebuie. După ce mi-am petrecut mai mult de o oră pentru a deschide un cont de familie pentru zboruri frecvente pe British Airways, am intrat la lan.com pentru a cumpăra biletele și pe ultimul ecran am primit eroare după ce am introdus toate informațiile cărții de credit. Am încercat din nou, am primit altă eroare și am sunat la serviciul pentru clienți. Reprezentantul lor, Fabian, și-a cerut scuze și a spus că are nevoie de numerele pașapoartelor pentru a putea elibera biletele. I le-am dat, a încercat să șarjeze cartea de credit și a fost respins. Am încercat o altă carte de credit și din nou a fost respins. Am sunat la prima carte de credit pentru a o debloca, apoi din nou pe Fabian pentru a cumpăra biletele și apoi cea de-a doua carte de credit pentru a o debloca și pe ea. Azi dimineață am primit un telefon de la departamentul de siguranță de la Chase pentru a verifica ce s-a întâmplat azi noapte. Pe scurt, ei blochează aceste tranzacții gândindu-se că mă protejează de cumpărături neautorizate. Pot doar să-mi imaginez ce bătăi de cap o să am la anul ca să cumpăr bilete de avion în valoare de 30.000$. Ei, o să trecem și prin asta…

Galapagos sunt un grup de insule din oceanul Pacific, la 1000 km de coasta Ecuadorului. Câteva din ele sunt locuite, câteva sate și două aeroporturi micuțe. Marea majoritate a teritoriului este parc național și Monument al Umanității UNESCO. Unii oameni le numesc „insulele care au schimbat lumea”. Toată lumea știe de Charles Darwin și de broaștele țestoase uriașe, dar sunt sigur că nu mai mult de atât. Sunt mult mai mari decât par și mult mai greu de explorat decât și-ar închipui cineva. Este o taxă de 100$ ca să intri în Parcul Național și suntem obligați să avem un ghid cu noi tot timpul. Majoritatea oamenilor vizitează insulele cu o croazieră, dar sunt foarte scumpe, au doar cabine de două paturi și pierd o mulțime de timp cu transportul  până la și între insule. O călătorie de 9 zile poate avea doar 5-6 zile pe insule și ar putea costa 2400$ (de persoană). Vom citi cât se poate de mult, o să închiriem ceva pentru prima noapte când ajungem și apoi vom decide pe loc cum ne vom petrece următoarele 14 zile. Vom vedea.