Avem sirene!

Mihai: Avem sirene! din 13 februarie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019  

Ne-am dus în Ko Tao ca să ne scufundăm. E o insulă micuță în golful Tailandei, deasupra celor mai mari și mai bine cunoscute Ko Samui și Koh Phangan. Ca multe alte locuri din această parte a lumii sunt mai multe feluri de a le scrie numele, Ko Tao, Koh Tao. Numele înseamnă „insula broaștei țestoase“. Aici nu sunt broaște țestoase, dar numele vine de la forma insulei. Are o populație de aproape 5.000 de oameni și e foarte cunoscută pentru școlile de scufundare. La fel ca celelalte guverne din alte părți ale lumii, prostia și lăcomia domnesc și aici, corupția este numele jocului și poliția locală și serviciile de imigrare impun taxe serioase ca să lase în pace școlile de scufundare. Este o prostie pentru că aceste școli susțin economia locală și sunt esențiale pentru felul de a fi al localnicilor. Cumva, școlile se descurcă și probabil din cauza competiției, este locul cel mai ieftin din lume în care poți să obții un certificat PADI. Are apă caldă tropicală, marea e calmă și limpede, sunt cam 30 de locuri de scufundare în apropiere cu o adâncime relativ mică, fiind ușor pentru începători să învețe ceea ce trebuie și să-și treacă testul.

Coborând de pe barcă în golful Tailandei    

O felie de Tailanda

Mihai: O felie de Tailanda din 8 februarie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019 

Tailanda este mândră de istoria ei, nefiind ocupată niciodată de o putere vestică. Este o monarhie, dinastia fiind la putere de vreo 700 de ani, regele lor având domnia cea mai lungă din lume (65 de ani și încă continuă) și probabil că este cel mai iubit și respectat. Este ilegal în Tailanda să spui ceva negativ despre rege sau familia regală. Totul este bine, dar pentru noi este ciudat să vedem uriașele monumente, fotografiile colosale ale regelui, de când era tânăr până la vârsta de acum, pare ca un fel de cult al personalității, cult pe care îl știm atât de bine din România comunistă. E un pic supărător, cu atât mai mult cu cât nu pot să-mi dau seama dacă reflectă adevăratul sentiment al oamenilor. Uitându-mă mai îndeaproape, oamenii chiar au poza regelui peste tot, pe bordul de la mașină și în case. Ar putea să fie poze oficiale, dar în ele este regele acum 50 de ani cu o bicicletă sau un aparat foto, sau alte „instantanee“. Taxiurile au banderole pe care scrie „Trăiască Regele“. În locurile publice cântă imnul țării la ora 8 dimineața și la 6 seara, iar oamenii se opresc și stau acele câteva minute cu mâna dreaptă peste inimă.

Wat Pho, the reclining Buddha