A.M.R.

Mă pregăteam să ies din unitatea militară în care îmi făceam săptămâna obligatorie de armată, când soldatul de la poartă m-a întrebat: Cât ți-e amereul? Continuând să merg, încercam să îmi dau seama ce ar putea fi amereu... Au Mai Rămas atâtea zile până la eliberare.

Pentru noi 138. Azi. Mâine vor fi 137. Ca și în armată timpul pare că abia se târăște. Starea lucrurilor se prezintă așa: se pare că vom închiria apartamentul de deasupra biroului (nu avem încă un răspuns definitiv) și casa noastră.

Studiem zilnic despre locurile în care urmează să ne ducem și la masă discutăm motive pro- și contra-.

Bagajul are un colț de casă unde depozităm toate obiectele pe care dorim să le luăm cu noi și grămada crește.

Chineza a mers ceva mai greu, pentru că cursul de la iknow.jp se axează numai pe semne, nu îmi oferă suficientă practică pentru citit și aproape de loc pentru scris. Am schimbat pe cartea Modern Mandarin Chinese for the begginers de Monika Mei, care a scris-o pentru turiști și ca urmare mă învață cum să comand suc, cafea, rață, să întreb cât costă, etc.

Cu excepția a două călătorii avem toate biletele de avion pentru primele șase luni din călătorie. Cincizeci de bilete pentru aproximativ o mie cinci sute de dolari! Acest lucru i se datorează lui Mihai care supraveghează noapte de noapte site-ul de web Air Asia si află de diferitele sale-uri și are răbdare să introducă informațiile despre noi. Și tot lui i se datorează și faptul că știm pe unde o să mergem și când. Citeam despre Angkor Wat și urmărind link-urile de pe wikipedia am aflat că o sa prindem Anul Nou al lor chiar când vizităm noi templul și vor avea dansuri și spectacole în cinstea acestui eveniment. Foarte bucuroasă i-am comunicat și lui acest lucru. Reacția lui: normal, eu am făcut programul.

Școala trebuie împinsă de la spate, dar nu are cine. Eu ar trebui să fac asta, dar eu m-am desprins de școala lor cu mult timp în urmă, când am terminat să le fac programarea. În plus de asta a venit un val de căldură care ne toropește mințile.

Ce mai avem de făcut? Eu învăț să fac fotografii mai frumoase. Tatăl meu a fost operator de imagine și a încercat să mă învețe abc-ul fotografiei. Nu s-a prins de mine decât ceva superficial. Sony alpha 100 e un aparat bun care mi-ar permite să fac niște fotografii speciale, dacă aș ști să umblu cu el.

Am de cusut fustele fetelor și pânzele de țânțari.

Avem de adus la zi vaccinările din America (cele pentru febră galbenă și turbare ne gândim să le facem la o clinică în India, unde ne-ar costa mai puțin de 800$ de persoană).

Și încă multe alte lucruri care depind de închiriatul casei și la care nu vreau să mă gandesc.

Cincizeci de bilete în 24 de ore

Au trecut trei luni de când am decis ziua plecării. Mai puțin de cinci luni până plecăm și realizăm că suntem din ce în ce mai aproape de eveniment, uneori prea aproape. Ne-am cumpărat primele bilete pentru un preț extraordinar, împărțind călătoria în două: Asia până în 29 februarie și apoi Noua Zeelandă și restul. În martie am cumpărat primul zbor. O altă afacere bună, zburăm de la New York la Osaka. În aprilie am cumpărat alte trei bilete - de la Kochi, partea cea mai de sud a Indiei, la Kuala Lumpur, apoi la Guilin, Hong Kong, Macao și înapoi la Kuala Lumpur pe 27 ianuarie. A fost o decizie rapidă, poate impulsivă, dar am vrut să stăm mai mult în China, pofteam Hong Kong. Inițial am vrut să evităm Anul Nou chinezesc, apoi am realizat că de fapt vrem să petrecem în cel mai nebunesc și aglomerat loc pe care îl putem găsi. Deci mergem în Hong Kong. Ne-am dat seama și că nu mai e un alt timp în care să găsim bilete ieftine, pentru că am presupus pe bună dreptate că pe măsură ce ne apropiem de plecare prețurile vor crește. Am rezervat și două camere pentru trei nopți și am plătit și două nopți în Macao! Apoi am făcut o pauză lungă. Ne-am cumpărat mai multe lucruri pentru drum,  ceva cărți, am citit și mai mult și ne-am văzut de viață. Tot vorbim despre plecare. Am răspuns la niște întrebări, am luat anumite decizii, am amânat altele. Suntem blocați (deocamdată) încercând să hotărâm cum ajungem din Tokyo la Beijing. Considerând că cel mai ieftin bilet direct doar dus este mai mult de 2000$ (chiar și mai mult doar dus-întors), trebuie să vin cu o soluție alternativă.

Oamenii mă întreabă dacă sunt entuziasmat. Mda, poate. Nu știu. Le spun: „călătoria este  plăcerea cea mai tristă”, sau cel puțin partea de planificare. (Ăsta este un citat din Paul Theroux.) Are sens. Având toată planeta și „tot timpul” să o vedem, ne găsim constant în situația de a face sacrificii, eliminând locuri, renunțând la unele vise. Fiecare „da” pentru o anumită destinație implică un „nu” pentru câteva altele. Hotărârea de a merge a doua oară în China înseamnă că nu mergem în Laos, Burma sau nordul Tailandei. Nu pentru Vietnam. A merge la Xining înseamnă că nu ajungem la Chengdu și tot așa. Mai multe zile în Tokyo înseamnă nu la Hiroshima și Coreea de Sud. Încerc să explic cui vrea să mă asculte, dar nu sunt sigur că ei înțeleg punctul meu de vedere și nu dau vina pe ei, asta da problemă de care să mă plâng. Am stabilit niște date să împărțim călătoria în etape. Apoi o fragmentăm și mai mult, lăsând loc să luăm decizii și când vom fi pe drum. Orice se poate schimba oricând și trebuie să știm ce variante avem. De unde știm noi dacă o să ieșim vii din India? Cât de mult ar trebui să stăm acolo? Suntem cu toții entuziasmați, abia așteptăm să o descoperim și totuși un pic speriați. Așa că am decis să nu decidem nimic. Vom trece Himalaya pe 3 decembrie și șase săptămâni mai târziu va trebui să prindem un avion de la 2200 km depărtare. Suntem încrezători că vom ajunge cumva unde trebuie.

Săptămâna trecută am început să aud zvonuri că AirAsia va avea promoția anuală. Zeci de mii de bilete doar pentru 10 cenți pentru călătorii din 6 februarie până în 20 iunie 2012. A trebuit să ne hotărâm rapid când plecăm din Australia, de departe cele mai scumpe bilete. Am făcut-o și apoi luni noaptea am cumpărat 50 de bilete în 24 de ore. De asemenea am fost la servici 12 din aceste ore și am dormit vreo 4 și ceva. După ce am luat biletul de la Darwin la Bali pe 8 mai, am decis să cumpăr și un bilet de la Penang la Kuala Lumpur pe 29 februarie. Apoi am avut „măreața” idee de a zbura de la Bali la Yogyakarta, deși nu există conexiune directă, dar cui îi pasă. Am cumpărat bilete de la Bali la Jakarta, apoi dus-întors Jakarta la Yogyakarta. După încă vreo oră am decis că nu vreau să stau mai mult în Jakarta așa că am luat bilete la Singapore, peste un an din ziua asta. Inițial costau 2,42$ dar până să mă hotărăsc au dispărut. Până la urmă am găsit patru bilete  la prețul ăla și al cincilea la 25$. Era destul pentru seara respectivă, era trecut de 2 noaptea și m-am dus la culcare tot gândindu-mă cum să rezolv alte câteva legături. A doua zi dimineață la 7 am cumpărat bilete pentru Tailanda, din Bangkok la Krabi (8 februarie) cu întoarcere pe 22 februarie ca să zburăm la Penang. M-am dus la servici și când am ajuns acasă am cumpărat bilete de la Singapore la Kuala Lumpur. Ce e caraghios e că biletele erau anunțate ca fiind 7-8 cenți, dar costul final cu toate taxele au fost 215$. Totuși e un preț bun pentru 5 bilete! În acest moment Ileana Ruxandra a spus STOP! Eram gata oricum! Am cumpărat 50 de bilete pentru puțin mai mult de 1500 $. Adică o medie de 30$ pe zbor, un preț decent considerând că majoritatea sunt taxe. Două sute sunt doar pentru două bagaje.

Per total un lucru extraordinar, avem acum 15 zboruri și o mulțime de date deschise pe calendar ca să ne facem planurile cum vrem. Ne lipsesc niște legături, trei zboruri obligatorii, două opționale și suntem aranjați cu transportul aerian până pe 1 iunie. Primele 230 de zile din călătorie. După ce terminăm cu acea jumătate a lumii, presupunând că încă mai vrem să mergem, ne vom îndrepta probabil spre Africa. Dar o să mai scriu despre asta….