Coșmaruri

M-am trezit azi noapte dintr-un coșmar îngrozitor: deja cumpărasem primele două bilete pentru călătoria în jurul lumii, cheltuisem aproape 7000$ și luasem bilete spre J…-j… un loc undeva într-o colonie a Braziliei și de acolo în Surinam. Noi deja luasem decizia să nu mergem în America de Sud, ceea ce mi-a fost greu să accept. A trebuit să găsesc o scuză, dar totul a devenit mai ușor când am realizat că aceste locuri erau pe un continent diferit, cumva ascuns de celelalte (și de aceea și noi l-am pierdut prima dată). Era totuși foarte greu să plecăm de pe continentul ascuns către celelalte cunoscute, dar măcar aici nu era vina mea. După ce am rezolvat problema m-am simțit ceva mai bine. Partea terorizantă a coșmarului abia vine: am realizat că am cheltuit toți acești bani pentru destinații despre care nici măcar nu am citit și fără să știu cum e vremea pe acolo! Până la urmă m-am trezit și m-am simțit ușurat când am realizat că încă nu am luat bilete. Suntem în vacanță în România pentru sărbătorile de Crăciun și Anul Nou și împărtășim planurile noastre secrete cu familia și prietenii.

Până acum oamenii au primit vestea destul de bine, nu e nici un secret că e o idee nebunească, în special pentru viața din România. Le-am spus părinților mei, mamei și sorei Ilenei și celor apropiați. Unii s-au bucurat, alții s-au speriat, chiar rău de tot, dar majoritatea au primit vestea politicoși și apoi au schimbat subiectul către problemele presante (precum viața zilnică).

Lucrez la o ciornă de scrisoare către Airtreks încercând să prezint planurile și întrebările noastre. Mai avem 301 zile până la data planificată a plecării și am putea să începem să cumpărăm bilete dacă vrem! De fapt chiar asta am căutat ieri seară și așa se și explică coșmarul meu. Dacă astea sunt consecințele… ei bine, le voi accepta.

Galápagos

12 decembrie 2010, Mihai: Cele ce urmează sunt versiunea pe scurt a călătoriei noastre în Galapagos

Primele două zile - Doar drumul

Am plecat de la noi de acasă joi dimineață, cu 14 ore înainte de a decola avionul. Ne-am oprit câteva ore la o reprezentață de BMW pentru programul obișnuit de întreținere al mașinii și apoi am tot condus spre JFK. Am ajuns cu vreo două ore mai devreme, ceea ce a fost bine, pentru că am avut timp să mă întorc la mașină și să recuperez sticla de apă. Copiii au fost cuminți pe avion, au dormit aproape tot timpul. Am aterizat în Guayaquil și chiar am și ieșit din aeroport pentru câteva minute. Părea să fie un oraș interesant și frumos, dar nu aveam timp pentru asta. Aproape că am întârziat la avionul de Galapagos pentru că Ileana a vrut înghețată. Am aterizat în Baltra la timp și am realizat că nu avem permis. Am coborât printre primii din avion, dar am fost ultimii pentru că a durat o veșnicie să completăm permisul de vizitat insulele.  După 500$ cheltuiți și o așteptare luuuuungă, am terminat, dar autobuzele deja plecaseră. Freddy era însă acolo gata să ne ofere cele mai ieftine croaziere și cele mai faine hoteluri. Le-am refuzat, dar în schimb am luat bilete de barcă. Bineînțeles că spunea că erau ultimele, n-am crezut asta, cine ar crede? Doar că probabil avea dreptate.

Galapagos

Momeala a funcționat: suntem prinși, fără nici o putință de scăpare!

Am plecat cinci oameni cu patru bagaje de mână, trei schimburi fiecare, două subțiri și unul gros pe noi. Un bagaj era doar din scule, iar altul din cărți și caiete. Trebuia să verific dacă putem să mergem în jurul lumii cu atât de puține lucruri. Ce obiecte sunt bune, ce trebuie să schimbăm.

Înainte să plecăm ne-am făcut temele și am învățat despre Galapagos: istorie, geografie, păsări, animale. Am citit cărți și ne-am uitat la filme, am căutat pe internet informații despre ce trebuie să vizităm pe ce insule, în ce agenții să ne încredem, ce hoteluri să evităm. Pe scurt: ne-am dus pregătiți. Mental...Restul ne-a luat pe sus.