Mă pregăteam să ies din unitatea militară în care îmi făceam săptămâna obligatorie de armată, când soldatul de la poartă m-a întrebat: Cât ți-e amereul? Continuând să merg, încercam să îmi dau seama ce ar putea fi amereu... Au Mai Rămas atâtea zile până la eliberare.
Pentru noi 138. Azi. Mâine vor fi 137. Ca și în armată timpul pare că abia se târăște. Starea lucrurilor se prezintă așa: se pare că vom închiria apartamentul de deasupra biroului (nu avem încă un răspuns definitiv) și casa noastră.
Studiem zilnic despre locurile în care urmează să ne ducem și la masă discutăm motive pro- și contra-.
Bagajul are un colț de casă unde depozităm toate obiectele pe care dorim să le luăm cu noi și grămada crește.
Chineza a mers ceva mai greu, pentru că cursul de la iknow.jp se axează numai pe semne, nu îmi oferă suficientă practică pentru citit și aproape de loc pentru scris. Am schimbat pe cartea Modern Mandarin Chinese for the begginers de Monika Mei, care a scris-o pentru turiști și ca urmare mă învață cum să comand suc, cafea, rață, să întreb cât costă, etc.
Cu excepția a două călătorii avem toate biletele de avion pentru primele șase luni din călătorie. Cincizeci de bilete pentru aproximativ o mie cinci sute de dolari! Acest lucru i se datorează lui Mihai care supraveghează noapte de noapte site-ul de web Air Asia si află de diferitele sale-uri și are răbdare să introducă informațiile despre noi. Și tot lui i se datorează și faptul că știm pe unde o să mergem și când. Citeam despre Angkor Wat și urmărind link-urile de pe wikipedia am aflat că o sa prindem Anul Nou al lor chiar când vizităm noi templul și vor avea dansuri și spectacole în cinstea acestui eveniment. Foarte bucuroasă i-am comunicat și lui acest lucru. Reacția lui: normal, eu am făcut programul.
Școala trebuie împinsă de la spate, dar nu are cine. Eu ar trebui să fac asta, dar eu m-am desprins de școala lor cu mult timp în urmă, când am terminat să le fac programarea. În plus de asta a venit un val de căldură care ne toropește mințile.
Ce mai avem de făcut? Eu învăț să fac fotografii mai frumoase. Tatăl meu a fost operator de imagine și a încercat să mă învețe abc-ul fotografiei. Nu s-a prins de mine decât ceva superficial. Sony alpha 100 e un aparat bun care mi-ar permite să fac niște fotografii speciale, dacă aș ști să umblu cu el.
Am de cusut fustele fetelor și pânzele de țânțari.
Avem de adus la zi vaccinările din America (cele pentru febră galbenă și turbare ne gândim să le facem la o clinică în India, unde ne-ar costa mai puțin de 800$ de persoană).
Și încă multe alte lucruri care depind de închiriatul casei și la care nu vreau să mă gandesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu