Detalii

Ți s-a întâmplat vreodată să mergi într-o călătorie, să faci poze, ca să vi acasă și să constați că fotografiile nu cuprind tot ce-ai văzut? Mintea întregește bucățile lipsă. Dar pozele nu-i pot ajuta pe cei care n-au fost niciodată acolo. Sunt doar detalii, impresii ale fotografului, care pot să-i atragă sau să-i plictisească.

Cum a fost să vizităm complexul Angkor Wat? Sunt multe temple, dar am să povestesc ca și cum ar fi unul singur. Imaginează-ti un drum asfaltat pe care merg în aceeași direcție mașini, autobuze, ricșe, motociclete și biciclete.  Undeva deasupra, sus de tot, se împletesc crengile unor copaci uriași. Le vezi trunchiurile nisipii sprijinite de rădăcini proptele, parcă izbucnind din pământul roșu bătătorit.

Dintr-o dată pe partea dreaptă vezi un lac și pe partea cealaltă un zid lung și interminabil. Drumul merge pe marginea lacului si observi că este un pod ce se sfârșește la templu. În dreptul lui este o mulțime de oameni. Și nu numai aici, peste tot! Sunt turiști, grupuri cu ghizi, cu aparate foto și pretenții, zgomotoși și băgăreți. Ignoră-i!

 Uita-te la balustrade, reprezintă corpul șarpelui cu care a fost pitrocită marea (am să-ți spun povestea dar mai târziu). Pe o parte a podului îl susțin zeii, iar pe cealaltă, demonii. Capetele lor s-au pierdut, sau sunt în muzeu, poți să vezi doar câteva reproduceri.  

Ai ajuns la intrarea în incinta templului. Treci printr-o poartă înaltă, cu un acoperiș ascuțit. La început a avut multe sculpturi, dar acum nu poți să le mai diferențiezi. Pe coloanele care sprijineau acoperișul sunt sculptate apsare, dansatoare. 

 Mergi mai departe și intri în curtea interioară. Când treci prin noua poartă, uită-te bine la ea. Sus este un monstru despre care se spune că n-ar avea falca de jos (dar eu am găsit unul care o mai avea). 

Treaba lui este să sperie duhurile rele. Și vezi cum tocul ușii e sculptat de sus până jos cu acel model rotund, ca o pasăre ce-și hrănește puiul? Pe partea cealaltă e mai șters, poate vântul sau ploaia sunt de vină... 

 În fața ta e templul: o bază patrulateră, pe care sunt etajate alte platforme, din ce în ce mai mici. 

Ai grijă la scări! Treptele sunt înalte, înguste și alunecoase. Au fost și ele sculptate cândva, dar acum nu se mai cunoaște nimic. Cred că cel mai simplu ar fi să te cațeri în patru labe.

Ia-o pe culoarul ăsta! Nu-ți fie frică, n-ai cum să te pierzi. E un culoar secundar, duce spre o mică curte interioară, unde sunt o mulțime de pietre care nu au fost restaurate încă. 

 Aici poți să stai un pic să-ți tragi sufletul. Simți ce caldă e piatra? Și vezi acolo, pe coloanele care încadrează firida sunt alte apsare. Nu-s toate la fel: au altă îmbrăcăminte și altă poziție de dans. Îmi place expresia lor de seninătate...

La ce te uiți? Te-ntrebi ce-a fost în locurile astea? 

Buda. Jayavarman al II-lea era hindus dar a tolerat religia budistă și la fel au făcut și regii de după el, doar că ei erau budiști și tolerau religia hindusă. Dar la un moment dat a venit unul care a condamnat-o și au fost șterse mii de figurine de Buda, din toate templele, iar statuile au fost decapitate. Acum poți să le găsești la intersecția a două culoare, sau la intrare, drapate în mătase aurie, cu un îngrijitor alături.

Pe aici e blocat, trebuie să te întorci, dar vezi, că natura a reușit să se strecoare...

Vezi leii care păzesc scările? 

Sau elefanții, reîntregiți din bucăți?

 Mai urcă puțin, spre a doua platformă și-ai să vezi patru acoperișuri, unul în fiecare colț și cel de-al cincilea, în mijloc, mai înalt, cu porți false încadrate de coloane sculptate, octogonale. 

 Acum uită-te în așa zisa curte... Așa-i că-i frumos?

Acum am să-ți arăt ce le face diferite pe temple. Bayon are aceste fețe de piatră, care privesc spre cele patru zări. Se spune că e fața lui Jayavarman...

Dacă la început natura s-a conformat contururilor zidurilor, acum le susține în Ta Prohm. E o simbioză.

Prasat Kravan este un templu hindus, din cărămidă, cu fresce și basoreliefuri.

Banteas Srey e micuț, cu pietre roșcate și sculpturi delicate.

Terasa Elefanților este ca o stradă romană, care la capăt are un zid cu trei elefanți ridicând cu trompele lor ceva fructe.

 Dar de la ce-i vine numele? Trebuie să o vezi din laterală...

Iar Terasa Regelui lepros e de fapt un bloc de sculptură etajată spunând o poveste.

Angkor Wat l-am lăsat special la urmă. Porțile lui au fiecare alt model, în funcție de cât de aproape sunt de partea centrală.

La primul nivel e un culoar care înconjoară templul și în care sunt sculptate basoreliefuri cu povestea Ramayanei și Mahabharatei. Ai să vezi lupte încremenite pentru secole. 

Dar poate ce-a mai frumos reprezentată este cea a pitrocitului mării (ți-am promis că-ți spun povestea). Pe vremuri nimeni nu era nemuritor, dar voiau să fie. Și au aflat că dacă vor pitroci marea pentru o mie de ani, vor obține nectarul nemuririi. Atunci, au luat șarpele Naga și ținându-l de o parte zeii și de cealaltă parte demonii, au pornit să bată marea. Din ea au ieșit elefantul cu cele treizecișitrei de capete pe care va merge Indra (cel ce va deveni conducătorul zeilor), calul cu șapte capete și multe alte viețuitoare. Picătură cu picătură se ridica la suprafață nectarul. Mai la urmă au ieșit și apsarele, care erau atât de frumoase încât demonii au cerut să se oprească puțin, ca să-și clătească ochii cu frumusețea lor. Dar în timp ce demonii se uitau la apsare, zeii și-au împărțit între ei picăturile de nemurire...și în lupta ce a urmat demonii au fost învinși și alungați.

La nivelul mijlociu sunt coloane scrise în sanscrită,

tavane sculptate cu motive florale și colorate în roșu,

 altare pentru Buda,

 apsare,

 scări acoperite ce te duc în curtea de sus.

E un culoar de jur împrejur, cu ferestre zăbrelite cu drugi de piatră, toate privind spre centru, spre muntele Meru, înalt și abrupt.

Aici aveau voie să urce doar preoții și regii, doar ei se puteau plimba prin cele patru curți interioare, doar ei aduceau ofrande și rugăciuni statuii lui Buda. Și dacă te uiți pe o fereastră de la vest, ai să vezi acoperișurile celorlalte nivele, cele două lacuri, estrada, zidul exterior și-n spatele lui lacul, jungla și soarele ce apune.

Hai să ne grăbim! I-ați adio de la garudele ce păzesc colțurile altarului principal, de la ușile încrustate, de la apsare, de la Vișnu și Hanuman și hai să vedem cum arată Angkor Wat la apusul soarelui.