Angkor Wat, cel mai mare și cel mai extraordinar

Mihai: Angkor Wat, cel mai mare și cel mai extraordinar din 5 februarie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019 

Înainte de a pleca am fost întrebați care este locul pe care urmează să-l vizităm ce ne atrage cel mai tare. Amândoi am răspuns fără ezitare:Angkor Wat! Combinația entuziasmului plecării din frigul Chinei și anticipația a ceea ce urma să vedem ne-a crescut așteptările și mai mult și asta nu e niciodată bine.

Am început prin a vizita Muzeul Național Angkor, plănuisem să stăm vreo două ore și apoi am fi mers, pe gratis, să avem un prim contact și poate chiar să vedem apusul de soare. Greșit. Muzeul s-a închis cu noi înăuntru, nu puteam să-mi determin familia să iasă. E atât de bun.

A doua zi am început să explorăm templele. Așa cum spune ghidul „este un depozit de incredibilă măiestrie la o scară uluitoare“. Sunt sute de temple iar printre ele între 15 și 25 sunt atracții turistice. Broșura locală le listează având de la una la trei stele, de la „interesant“ la „neapărat de văzut“; două dintre ele au patru stele pe acea scară de până la trei stele. Dacă ai măcar o idee despre acest loc, atunci această notare are sens. 

Întregul complex poate fi abordat în nenumărate feluri. Am decis să urmăm calea cea mai obișnuită, circuitul mic în prima zi și marele circuit în ziua a doua. Cea de-a treia zi vom vedea, probabil ne vom întoarce să revedem principalele atracții.

N-o să intru în multe detalii. Am să pomenesc locurile pe care le-am vizitat doar ca referință. Dacă cineva este interesat de datele specifice ale vreunei construcții, sunt nenumărate resurse. E suficient să spun că sunt toate relativ diferite și că toate sunt nemaipomenite. Au fost construite în decursul a cel puțin 400 de ani, perioadă ce a marcat o schimbare majoră de la hinduism la budism, manifestată și prin schimbarea tehnicilor, a materialelor și a gusturilor.

Am început cu Anghor Thom, „marele oraș“. În 1200 avea un milion de locuitori. Erau case și spitale și palate și temple. Bineînțeles că toate structurile de lemn sunt dispărute, dar cele importante, construite în piatră și cărămidă încă mai dăinuie, unele fiind în renovare. Ne-am luptat cu mulțimile la templul Bayon și terasa Regelui Lepros; până am terminat se făcuse ora de prânz. Sunt nenumărate restaurante pentru turiști, așezate strategic și noi am urmat sfatul șoferului de tuk-tuk.

Apoi am continuat pe parcursul amiezii să vedem templu după templu. Tommanon, Chau Say Tevoda, Ta Keo, Ta Phrom, Banteay Kdei, Prasat Kravan. Pregătindu-ne pentru călătorie ne-am uitat la filmul „Tomb Raider“. Ei bine, cred că întreaga Cambodgie a văzut acel film, toată lumea îl știe. A fost filmat la Ta Phrom, un templu superb, îi restaurează anumite părți, protejând pe cât posibil jungla ce a pus stăpânire pe el de-a lungul secolelor.

A doua zi urmând Marele Circuit am vizitat Preah Khan, Peah Neak Pean, Ta Som, Mebon-ul de este și Pre Rub, înainte de a ne opri pentru prânz în fața Angkor Wat. Eram deja obosiți, dar am decis să vedem Phnom Bakheng întâi, înainte de mărețul final. Era pe un deal, am urcat până în vârful lui și apoi am mai urcat încă vreo o sută de trepte. Până să ajungem la Angkor Wat eram cam „templetizați“; văzusem atât de multe lucruri frumoase încât cred că nu ne-ar mai fi impresionat nimic. Nu știu dacă pe copii i-ar mai fi impresionat ceva, poate doar dacă unul din templele din filmele lui Miyazaki ar fi apărut în fața lor.

Angkor Wat este cel mai mare templu din lume, dar pe lângă asta este și cel mai frumos. Întregul complex acoperă 210 hectare și este înconjurat de un șanț de apă de 200 de metri lățime.  Un drum lung trece peste șanț, peste zidul exterior și duce la templul principal. La momentul vizitei intrarea era închisă pentru renovare, am intrat pe partea dreaptă și am avut primul contact cu basoreliefurile de la nivelul inferior, un coridor dreptunghiular de 800 metri sculptat pe toată lungimea lui cu detalii minuțioase și fine.

Am mers doar parțial și apoi am intrat în curtea interioară, ce înconjoară sanctuarul central. Scările pentru a merge la nivelul superior sunt „închise o zi pentru curățenie“. Maria a găsit un loc în care să stea și a hotărât că ea nu mai merge nicăieri. Ileana a dat o tură rapidă și s-a declarat mulțumită cu ceea ce a văzut până acum. Noi ceilalți am continuat cu sârguință să explorăm fiecare colțișor și să ne uităm la miile de sculpturi. Erau extraordinare, dar în acel moment deja văzusem mai mult decât suficient, și trebuie să recunosc, eram un pic dezamăgit. A contat și faptul că nu puteam să urcăm la nivelul superior,  sanctuarul unde în trecut numai regele și preoții de rang înalt aveau acces.

După o vreme Maria ni s-a realăturat și am terminat de văzut basoreliefurile, ne-am întors la intrarea în templu și am văzut începutul apusului. sunt două lacuri micuțe și reflecția templului în oglinda lor atrage o mulțime de fotografi. Ne-am făcut și noi o poză de familie și am ieșit printr-o parte pentru a vedea puțin mai mult din zidurile exterioare.

Angkor Wat n-ar trebui să fie primul lucru de văzut când cineva vine să viziteze zona, dar nici nu trebuie să fie cel de la sfârșit. Am anticipat atât de mult încât nimic nu ne-ar mai fi fost pe plac. În loc să fiu bulversat, am ajuns să am o admirație crescândă față de tot ceea ce vedeam. Și până la urmă e bine și așa. 

Tuturor ne-a plăcut cel mai mult templul Bayon și în cea de-a treia zi am început ziua acolo. Am ajuns foarte devreme și am fost singuri în multe din părțile lui. Fiecare din noi a fost lăsat să hălăduie prin el cum i-a plăcut. A fost super!

Apoi am mers o oră până la spectaculosul Banteay Srei. Construit înaintea celorlalte, aici se găsea o comparație interesantă între dezvoltarea templelor de aici și alte construcții din jurul lumii, confirmând încă o dată realizările uluitoare ale civilizației Khmer. Banteay Srei înseamnă „Citadela femeilor“,  se spune că a fost construită de femei, sculpturile fiind prea delicate pentru mâna unui bărbat. N-am putut să ne apropiem foarte mult, dar era un templu frumos, micuț, diferit de celelalte și care a meritat tot efortul de a veni să-l vedem.

Pe drumul de întoarcere ne-am oprit și la muzeul Minelor și la un alt templu frumos, Banteay Samre. Aici nu vin prea mulți turiști și am putut să vizităm în pace, fiind impresionați, din nou, de cât de diferit este totul față de alte locuri.

Am luat „prânzul“ pe niște scaune de plastic, împărțind patru nuci de cocos și apoi ne-am reîntors la Angkor Wat. Am mers direct pe scări în sus până la nivelul superior. O coadă lungă ne-a confirmat speranțele, curățenia se terminase. Maria avea o bluză fără mâneci și n-au vrut să o lase să urce. Ileana s-a dus și a vizitat rapid, apoi a schimbat tricoul cu Maria. Ne-am bucurat de basoreliefurile delicate de Apsara și de priveliștea superbă asupra întregului templu și a câmpurilor. Înălțimea nivelului superior este de 65 m, la fel ca și Catedrala Notre Dame (construită mai târziu). Este nemaipomenit. Ne-am bucurat de fiecare moment al celei de-a doua vizite. Și fără nici o îndoială este una din cele mai extraordinare realizări ale umanității și unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am văzut vreodată.

And last but not least, Miss Universe 1212!