Maria: Tailanda

Maria: Tailanda din 22 februarie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019

„Îmi place chiuveta asta!“ exclamă Ioan când se duce la baie în Koh Phangan, Tailanda. Și fără să aștepte vreo reacție sau vreun răspuns continuă „Are o crăpătură uriașă“. Noi n-am băgat-o în seamă prea mult în următoarele zile, dar ea era acolo. Bungaloul era mic, înghesuit și practic ne arăta cât de multe obiecte acumulasem în doar trei săptămâni. Foarte multe. Deși avem fiecare din noi două sau trei tricouri (cred totuși că din familia mea eu am cele mai multe lucruri, ceea ce explică tendința rucsacului meu de a se micșora de câte ori sunt puse obiecte în el), rucsacii noștri sunt super-plini. De unde vin toate lucrurile astea?

Da, Ileana mi-a cumpărat jambiere în Tibet. Aș fi murit fără ele, să fiu cinstită, și încă mai am cartonul cu care au venit, pentru că nu am fost în stare să îi fac o poză ca lumea la „Se potrivește perfect cu picioarele tale frumoase“ sau „ Se mulează pe picioarele tale frumoase“ sau orice scrie acolo. Ideea e că pe pachet scrie că ai picioare frumoase, nu că ai nevoie de jambiere ca picioarele tale să arate frumos. Adică vă rog să observați diferența. Ambalajele americane au tendința spre cel de-al doilea exemplu. Eu îl prefer pe cel tibetan.

De asemenea mi-am cumpărat un punjabi în India. Adică tata mi-a cumpărat, dar eu mi l-am ales. Problema este că e perfect de purtat în zonele calde doar partea de sus, ca o rochie deasupra genunchiului. Dacă e împerecheat cu pantalonii, arată ca ceva pe care l-ai putea purta doar în India. O să rezolv curând și această problemă.

Toate aceste obiecte (jambiere, punjabi partea de sus și cea de jos) sunt de fapt mai voluminoase decât m-am așteptat. Adaugă și mănuși, eșarfă, haine de iarnă și încălțămintea de drum, dintr-o dată ghiozdanul meu se balonează. Devine incredibil de greu. Și deși nu-mi duc cu mine laptopul, pare să fi pus ceva greutate. Crede-mă, hainele sunt mai ușoare atunci când le porți, nu când le cari. Cel puțin greutatea lor este egal distribuită pe mâini, picioare, piept, talie, etc. Ghiozdanul centrează toată această greutate într-un singur loc, pe umeri. Și pe spate, dacă te miști în față. Oricum, cantitatea de obiecte pe care le avem îndesate în trei rucsaci este mic copil pe lângă un dulap oarecare dintr-o casă oarecare. Noi trei avem, poate, zece la sută din ceea ce o persoană oarecare are ca haine? Nu, nu, două zeci. Și totuși spațiul ăsta micuț e plin cu lucruri.

—

Hârtia igienică devine infestată cu furnici. Habar n-avem de unde vin și nu știm sigur cum au reușit să găsească hârtia igienică. Ileana și Ioan au stropit-o cu apă (a trebuit să ne descurcăm fără până când s-a uscat pe seiful nefolosit), eu o mai mut dintr-un loc în altul și omor insectele cu o unghie bine plasată. Nu mă deranjează să înghit ocazional câte o furnică ce s-a strecurat în orezul meu prăjit, dar am tras linia la hârtia igienică. Le vânăm și pentru câteva zile avem o baie neinfestată. Până când, nu se știe cum, iar o găsesc… Probabil că am pierdut un cercetaș într-o zi, pentru că imediat un roi întreg vin peste ea. În fine, e una din acele întâmplări pe care le consemnezi pentru posteritate.

--

Chelnerii aici par să fie fericiți și sunt înclinați să converseze despre toate și orice. Râd frecvent, învârt tăvile, cântă la ghitară sau declamă versurile de la cântecul de la difuzor. Îți spun bună dimineața, întreabă cine a comandat șarlotă de orez, râd și exclamă „acum știu cine ești!“

—

Ne petrecem zilele stând. Relaxându-ne. Citind. Scriind. Desenând. Înotând. Nimic nu ne împinge de la spate să facem ceva. Putem să alegem dacă mâncăm mic dejun, sau prânz, sau amândouă. Nu este nici o obligație să avem „timpul familiei“ cu excepția cinei și a unui joc de cărți după. Ar putea să pară ciudat. O familie, la plajă, practic evitându-se unii pe alții. Dar nu e chiar așa de ciudat. În ultimele patru luni am fost 24 de ore 7 zile pe săptămână împreună.

--

Dacă aș avea doar șase cuvinte să descriu experiența noastră pe insulă ar fi: relaxant, uneori plicticos, amuzant, o ușurare. O ușurare de continua mișcare.