Ioan: Cambodgia din 6 februarie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019
Ajungem la micul aeroport din Siem Reap, Cambodgia unde se află doar două avioane (unul fiind cel în care am venit noi). Intrarea în Cambodgia e relativ simplă, am luat aplicațiile pentru viză, le-am completat, le-am înmânat, am primit viză și apoi am plecat de la aeroport cu două tuk-tukuri spre hotelul nostru.
Aceste tuk-tuk-uri sunt foarte diferite de cele din India. În India aveau trei locuri în spate în care ne așezam unul în brațele celorlalți. Aici au trei locuri în spate și două în față, dar pentru că aveam și bagajele cu noi, a trebuit să luăm două.
Cum am ajuns la hotel fiecare s-a retras în electronicele lui pentru marea parte a zilei, restul fiind ocupat de un somn de patru ore, prânz și cină.
A doua zi aveam dimineața liberă și am mâncat clătite la micul dejun (cel puțin noi copii) și am murit de plictiseală tot jucându-mă pe iPod-ul meu așteptând-o pe Maria să-mi dea computerul (pentru că ea trebuia să-și termine toate obiectivele ei autoimpuse). M-am dus la piscină singur unde am descoperit cum să fac jacuzzi-ul să meargă. După o jumătate de oră m-am întors în cameră și i-am găsit pe Mama și pe Tata în costume de baie. Prea târziu. Eu deja terminasem cu piscina. Așa că până la urmă am fost singurul care a mers la piscină în acea zi. După asta am mâncat și am mers la muzeu, care era despre arta cambodgiană și despre imperiul Khmer.
Ziua următoare am cumpărat bilete valabile pentru trei zile pentru a vizita toate templele care erau acolo. Am început în prima zi cu templul Bayon, care era special pentru un anume motiv. Tot restul zilei am vizitat numeroase temple și la sfârșit ne-am întors foarte obosiți și ne dureau picioarele.
Numeroasele temple au continuat și a doua zi (a patra zi în Cambodgia). Templele erau foarte frumoase cu o mulțime de detalii. Din când în când aveau câte un rând de sculpturi, fie cu elefanți, fie cu oameni, fie cu războinici, sau războinici pe cai, sau pe elefanți, câteodată atacând, altă dată pacifici.
Ultimul lucru în acea zi a fost Angkor Wat. Angkor Wat avea multe lucruri pe care alte temple nu le aveau. De exemplu zidurile de dinafara templului (nu genul uriaș care separă șanțul de apă de castel, ci unele care înconjoară templul) aveau sculpturi care spuneau povestea a doi mari generali care se luptau să câștige ceva sau zeii atacând oamenii, sau unii pe alții. Iar în interior iar era foarte frumos, peste tot sculpturi, dar turnul care ne-ar fi permis să vedem tot Angkor Wat de sus era închis pentru curățenie. Am hotărât foarte mulțumiți să nu stăm până la apusul soarelui, pentru că eram obosiți.
Următoarea zi a fost ziua de pauză în cadrul zilelor de templu. Cu foarte mare bucurie am stat acasă, dar am ieșit să mâncăm și am făcut un masaj cu pești, a fost minunat. Un dolar pentru o oră de persoană. Erau trei bazine, unul era prea gâdilicios, altul era prea pișcător și altul era nuuuuuuumai bun.
În cea de-a treia zi de vizitat temple am fost din nou la Bayon și apoi am mers pentru aproape o oră cu tuk-tuk-ul să vizităm un templu, apoi din nou o oră să ne întoarcem la Angkor Wat unde am putut să ne urcăm în turn și să vedem tot templul așternut picioarelor noastre, priveliștea era superbă, precum era și coada ca să urcăm. Și pentru că revăzusem Bayon și Angkor Wat, am declarat ziua încheiată.
În penultima zi am mers să vedem muzeul minelor; am învățat o mulțime despre ele. Ghidul nostru a fost un voluntar american care ne-a spus despre omul care a curățat 50.000 de mine și cum armata Khmer Rouge a folosit copii ca să pună minele, dar au găsit și un lansator de rachetă care țintea asupra avioanelor comerciale și am aflat că mulți oameni plăteau mii și mii de dolari ca să le distrugă.
Atât pentru Cambodgia!
Ajungem la micul aeroport din Siem Reap, Cambodgia unde se află doar două avioane (unul fiind cel în care am venit noi). Intrarea în Cambodgia e relativ simplă, am luat aplicațiile pentru viză, le-am completat, le-am înmânat, am primit viză și apoi am plecat de la aeroport cu două tuk-tukuri spre hotelul nostru.
Aceste tuk-tuk-uri sunt foarte diferite de cele din India. În India aveau trei locuri în spate în care ne așezam unul în brațele celorlalți. Aici au trei locuri în spate și două în față, dar pentru că aveam și bagajele cu noi, a trebuit să luăm două.
Cum am ajuns la hotel fiecare s-a retras în electronicele lui pentru marea parte a zilei, restul fiind ocupat de un somn de patru ore, prânz și cină.
A doua zi aveam dimineața liberă și am mâncat clătite la micul dejun (cel puțin noi copii) și am murit de plictiseală tot jucându-mă pe iPod-ul meu așteptând-o pe Maria să-mi dea computerul (pentru că ea trebuia să-și termine toate obiectivele ei autoimpuse). M-am dus la piscină singur unde am descoperit cum să fac jacuzzi-ul să meargă. După o jumătate de oră m-am întors în cameră și i-am găsit pe Mama și pe Tata în costume de baie. Prea târziu. Eu deja terminasem cu piscina. Așa că până la urmă am fost singurul care a mers la piscină în acea zi. După asta am mâncat și am mers la muzeu, care era despre arta cambodgiană și despre imperiul Khmer.
Ziua următoare am cumpărat bilete valabile pentru trei zile pentru a vizita toate templele care erau acolo. Am început în prima zi cu templul Bayon, care era special pentru un anume motiv. Tot restul zilei am vizitat numeroase temple și la sfârșit ne-am întors foarte obosiți și ne dureau picioarele.
Numeroasele temple au continuat și a doua zi (a patra zi în Cambodgia). Templele erau foarte frumoase cu o mulțime de detalii. Din când în când aveau câte un rând de sculpturi, fie cu elefanți, fie cu oameni, fie cu războinici, sau războinici pe cai, sau pe elefanți, câteodată atacând, altă dată pacifici.
Ultimul lucru în acea zi a fost Angkor Wat. Angkor Wat avea multe lucruri pe care alte temple nu le aveau. De exemplu zidurile de dinafara templului (nu genul uriaș care separă șanțul de apă de castel, ci unele care înconjoară templul) aveau sculpturi care spuneau povestea a doi mari generali care se luptau să câștige ceva sau zeii atacând oamenii, sau unii pe alții. Iar în interior iar era foarte frumos, peste tot sculpturi, dar turnul care ne-ar fi permis să vedem tot Angkor Wat de sus era închis pentru curățenie. Am hotărât foarte mulțumiți să nu stăm până la apusul soarelui, pentru că eram obosiți.
Următoarea zi a fost ziua de pauză în cadrul zilelor de templu. Cu foarte mare bucurie am stat acasă, dar am ieșit să mâncăm și am făcut un masaj cu pești, a fost minunat. Un dolar pentru o oră de persoană. Erau trei bazine, unul era prea gâdilicios, altul era prea pișcător și altul era nuuuuuuumai bun.
În cea de-a treia zi de vizitat temple am fost din nou la Bayon și apoi am mers pentru aproape o oră cu tuk-tuk-ul să vizităm un templu, apoi din nou o oră să ne întoarcem la Angkor Wat unde am putut să ne urcăm în turn și să vedem tot templul așternut picioarelor noastre, priveliștea era superbă, precum era și coada ca să urcăm. Și pentru că revăzusem Bayon și Angkor Wat, am declarat ziua încheiată.
În penultima zi am mers să vedem muzeul minelor; am învățat o mulțime despre ele. Ghidul nostru a fost un voluntar american care ne-a spus despre omul care a curățat 50.000 de mine și cum armata Khmer Rouge a folosit copii ca să pună minele, dar au găsit și un lansator de rachetă care țintea asupra avioanelor comerciale și am aflat că mulți oameni plăteau mii și mii de dolari ca să le distrugă.
Atât pentru Cambodgia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu