Antarctica pentru plebei

Mihai: Antarctica pentru plebei din 3 martie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019 

Ileana a împlinit 15 ani în Christchurch. Dacă totul merge cum trebuie ea va fi singurul copil care-și va sărbători doar o singură zi de naștere pe drum. A început să ne întrebe despre ce o să facem de ziua ei cu mult timp în urmă. Pe măsură ce se apropia a început să-și facă planuri și când în fine am ajuns aici, am întrebat-o ce vrea: „computer toată ziua“. Și-a dorit să fie lăsată în pace într-o cameră de hotel cu o bună conecție la internet. A primit acest dar pentru o bună parte din ziua ei.

Avusesem alte planuri, își dorise să înoate cu delfinii. Ploua, era vânt și frig, a trebuit să ne ajustăm. Așa că ne-am dus în Antarctica.

Aceasta este un continent aflat la polul de sus/ de jos (depinde de cum ți harta). Ar putea fi numărul șase sau șapte, depinde de cum le numeri. Are trei mii de oameni vara și 1200 iarna. Lonely Planet a făcut și un ghid pentru ea. M-am uitat să văd ce variante sunt ca să ajungem acolo și iată ce se poate:

1. Croazieră de la Ushuaia, 3.000 $ -10.000$ de persoană. Din moment ce nu mergem în America de Sud acum, această opțiune cade.

2. Un zbor de undeva din Australia, 1000$ de persoană, opt ore de zbor, fără aterizare, doar uitându-te pe deasupra, variantă oferită de 6-7 ori pe an.

3. Să mergem cu un spărgător de gheață rusesc, ieșit la pensie, din Christchurch, 25 000$ de persoană, două săptămâni. Varianta asta o știam de câțiva ani, dar cred că au mutat în altă parte vasul, nu se mai poate acum.

4. Centrul Internațional Antarctic, la 5 minute de aeroportul din Christchurch, un centru modern de cercetare și un fel de muzeu la care poți interacționa cu exponatele, concentrat în special pe Antarctica. Costă 23$ de persoană.

The Antarctic Center

Ileana a fost de acord să-și petreacă o parte din ziua ei acolo și ne-am distrat foarte bine. Unii dintre noi chiar sunt interesați de Antarctica, unii chiar au citit cărți adevărate sau științifico-fantastice despre ea, și până la urmă am fost foarte fericiți că am vizitat. Părțile cele mai interesante sunt cinematograful 4D, în care proiectează un film scurt în care te stropește cu apă, bate vântul și-ți zgâlțâie scaunul în funcție de ce se întâmplă pe ecran, și centrul furtunii, unde recreează o furtună în Antarctica. Ne-au dat haine și niște galoși să-i punem peste propriile încălțări. Era foarte frig, mult vânt, era întuneric și cu zgomote multe și mi-a plăcut la nebunie. Partea faină era că nu semăna cu Disney, nu era pentru distracție, ci doar să simți și să înveți lucruri noi. A mai fost și un alt film pe un ecran uriaș, Antarctica e frumoasă dar te bagă-n sperieți. Îmi aduc aminte cel mai groaznic film făcut vreodată, „Marșul Pinguinilor“. Mi-am adus aminte ceea ce nu trebuia să uit (și am uitat). Filmul m-a făcut să-mi fie rușine că sunt om și am capacitatea de a mă plânge, și după ce am văzut acest film nu ar mai fi trebuit să mă plâng niciodată de nimic.

Ignorând avertismentul de furtună niște copii continuă să se joace

Funcționează, chiar îți îngheață mâna

Aveau o mulțime de informație despre pinguini. Evitând să mă uit la pinguinii imperiali (încă îmi mai e rușine) am aflat că mai există multe alte feluri, am putut să îi comparăm pe cei din Galapagos cu alții mai mari, mai des întâlniți. Au și un centru de reabilitare, pinguini care au avut un accident sau care nu ar mai putea supraviețui în sălbăticie. Erau și o mulțime de poze și panouri informative, per total a fost o vizită interesantă. Nu se poate compara cu o adevărată călătorie în Antarctica, dar ținând cont de circumstanțe, este ceea ce ne putem permite acum și a fost foarte bine.

Ioan încercând echipamentul

La Mulți Ani fetei noastre (care nu mai e o fetiță)