De jur împrejur: Piața Albă Nirvana

Mihai: Piața Albă Nirvana din 2 ianuarie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019

Există un film bun, o comedie numită „Outsourced“. L-am văzut din nou în Goa și ne-a plăcut și mai mult în varianta indiană cenzurată. Doar acum câțiva ani aproape fiecare slujbă din America părea să se mute în străinătate și sentimentul general era negativ. Ca și restul lumii, americanii sunt și ei oameni, se gândesc la nevoile lor personale, imediate și egoiste, nemaivăzând și implicațiile extinse și beneficiile procesului. N-am mai auzit în ultima vreme de „outsourcing“, poate pentru că deja toate slujbele s-au mutat în afara granițelor, sau poate pentru că unele au revenit, poate pentru că multe companii indiene creează mai multe slujbe în California decât o fac americanii. Dar reîntorcându-ne la film a fost o introducere drăguță în lumea Indiei pentru cei care o vizitează pentru prima oară și o parodie bună a „șocului cultural“.

De asemenea ne-a permis să înțelegem expresia „vacanță în Goa“. Dacă cineva știe ce înseamnă asta, noi nu am avut așa ceva. Am avut o vacanță adevărată, binemeritată și multîntârziată, am petrecut sărbătorile de iarnă, ne-am odihnit și ne-am bronzat un pic.

Goa este un punctuleț infim pe harta Indiei. Este cel mai mic stat, cu o populație de doar 1,5 milioane, ar putea să nici nu conteze. Doar că este Goa. „Ocupată“ de portughezi pentru 550 de ani și „eliberată“ de armata indiană în 1961, are o istorie diferită de cea a majorității Indiei, o cultură diferită, un amestec diferit de religii, multe reguli și legi diferite. Este de asemenea după opinia unora cea mai dezvoltată și oamenii de aici au cel mai mai mare venit pe cap de locuitor și cea mai înaltă rată de alfabetizare. Religia catolică își menține prezența în mod semnificativ. Goa are de asemenea și cele mai bune plaje, dar din nefericire, asta înseamnă hoarde de turiști și prețuri mult mai mari, în special în această perioadă a anului.

Am găsit o vilă foarte bună pe airbnb.com și am luat-o la un preț redus. Nu era în apropiere de nici o plajă, ci în mijlocul a niciunde, dar puteam să ajungem la Mapusa, un mic orășel de unde ne puteam conecta la toate punctele de interes. Spre surprinderea mea nimeni nu voia să iasă. Era un complex de vile împrejmuit numit Piața Albă Nirvana (fapt divers: poarta în complex nici măcar nu avea încuietoare). Douăzeci și una de vile în jurul unei piscine de dimensiuni considerabile, teren de badminton, iarbă tăiată, palmieri și tufișuri în floare. Aer condiționat, foarte puține pene de curent, televizor cu antenă satelit, internet și trei dormitoare, fiecare cu baia proprie. Avea atât de multe întrerupătoare încât n-am aflat decât în a unsprezecea zi că aveam de fapt suficientă lumină în sala de masă! Omul cu pâinea venea în fiecare dimineață la ora 7 cu pâine caldă și lapte.

Vedere din vila noastră

drumul spre vila noastră

Da, aici locuim noi!

Dacă ți se pare prea frumos ca să fie adevărat, dă-mi voie să continui. Până acum nu am făcut baie în mare de Crăciun sau de Anul Nou. Nisipul era perfect fără pietre sau plante, sau scoici sau meduze. Marea Arabă avea temperatura potrivită, era și o briză ușoară, atât cât să te simți bine. Erau și valuri, nu prea mari și nu prea mici, destul cât să te distrezi, dar fără să te îngrijorezi. Am fost impresionat de ritmicitatea valurilor, dându-ți timp să îți revii, dar fără să trebuiască să aștepți prea mult pentru următorul. Nu erau nori, ci doar un cer senin perfect. Temperatura era de 20C dimineața și 32 mai târziu. Fără ploaie, fără vânt, fără insecte.

Plaja Calangute prea aglomerată pentru noi

Indieni la plajă

Plaja din Anjuna

Ioan, lăsat în grija valurilor

Pentru că nu sunt biserici ortodoxe în această parte a lumii, am ales să venim aici pentru a participa la slujba romano-catolică de Crăciun. Ne-am dus la Sf. Ieremia în Mapusa la miezul nopții și am avut senzația că e de vis. N-am înțeles nimic din slujbă, doar un mic paragraf în engleză și unora dintre copii noștri nu le-a plăcut prea mult. Dar era ceva special în tot acest amestec, evenimentul, sentimentul de vară și de vacanță, piața luminată la miezul nopții, biserica în fundal, corul în față, mulțimea de aproximativ 2000 de indieni, îmbrăcați în cele mai bune și frumoase haine, bărbați în costume venind cu întreaga familie, fetele și soțiile radiind în rochii strălucitoare și învoalate sau în sari-uri fantastice, ocupând rând după rând băncile din curtea catedralei cu o atitudine solemnă. Bineînțeles că soția mea și Maria și-au purtat noile lor sari-uri și Ileana a avut rochia ei cea nouă. Iar la sfârșit am primit tort.

La slujba de Crăciun

La piață în Mapusa

Am mers la cumpărături în Mapusa și am găsit tot ce am vrut de Crăciun și Anul Nou, am încercat și unele deserturi din Goa, am băut lassi în fiecare zi, șampanie de Anul Nou. Moș Crăciun a adus rachete de badminton ca să ne putem juca pe teren. Ioan a învățat regulile de crichet și s-a jucat cu alți băieți din complex.

Am făcut o excursie de o zi la vechea Goa și Panaji. Fiind cele mai importante centre în perioada portugheză, ele rețin elemente de arhitectură colonială și au câteva frumoase catedrale catolice. La un moment dat, cu câteva sute de ani înainte, Vechea Goa era mai mare decât Lisabona. Acum, mai mult un sătuc adormit, a fost declarată Monument al Umanității și din ceea ce am putut vedea, e mai mult o colecție de monumente (mărețe). Am vizitat unele biserici și ne-am bucurat de diferența față de ultimele luni cu nenumărate temple.

Panaji, capitala statului, se dezvoltă, are clădiri înalte și moderne, dar continuă să aibă și ceva vechi cartiere și puncte de atracție.

Un tun vechi în Old Goa

Biserica St. Francis de Assisi, 1661

Sé Cathedral, 1562

Catedrala Sé, cea mai mare biserică din Asia

Panaji, piața din fața bisericii

Pierduți în Panaji

Stradă veche în Panaji

Am urmat sfatul celor din Lonely Planet și am mâncat la restaurantul luxos Upper House. Am numit-o „cina de Anul Nou“ și a fost o foarte bună introducere a bucătăriei din Goa. Am avut pui prăjit, friptură de miel cu sos de mentă, friptură de vită stil Goa, porc vindalo (un fel de curry) și porc prăjit. Porc vindalo — „bucățele suculente de carne de porc fără oase gătit într-un amestec de pastă de ardei iute, palm toddy (vin de palmier), mirodenii și un pic de palm feni (lichior) — specific pentru Goa— a fost prea iute pentru gusturile noastre și nu vom mai mânca niciodată. Am încheiat cu ale-belle, o specialitate locală și cu câteva porții de înghețată. I-am mulțumit prieteniei noastre Kathryn pentru generoasa donație și chiar am vorbit cu ea mai devreme, despre gheața neagră și vremea de acasă. Mulțumim Kathryn!

Pork vindalo

Și unde-i capcana? Era așa de bine aici încât am vrut să vrem mai mult o astfel de viață bună, mâncăruri gătite acasă — trei pe zi, uitându-ne la filme vechi, cald afară, piscină și plaje. Ileana Ruxandra (ajutată de Ioan) a curățat casa de câteva ori și a recunoscut că i-a făcut plăcere și că îi fusese parțial dor să o facă. Dar pe lângă asta doar am lenevit. Am fi putut să mergem la mai multe plaje (am fost doar la trei Anjuna, Vagator și Candolim). Am fi putut să vedem mai mult din Goa, dar n-am făcut-o și am simțit că suntem împăcați.

Pentru un moment chiar ne-am gândit că am putea să renunțăm la câteva din planurile viitoare , cum ar fi fost călătoria în China, și să stăm mai mult. Niciunul nu vrem să ne ducem din nou la vremea rece, niciunul nu vrea să răcească. Dar ar fi fost mult prea scump să ne schimbăm planurile și am fost de acord că nu ar fi fost bine. Maria, cea care voia să stea mereu în casă și care nu a ieșit din vilă pentru patru zile, mi-a spus clar: nu contează unde trebuie să mergem, dar noi vrem să ajungem în Guilin și Hong Kong și o să trecem și prin asta!

Am plecat așa cum hotărâsem…
La revedere Piața Albă Nirvana! La revedere Goa!