Mihai: La sfârșitul Indiei din 10 ianuarie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019
„În ce zi suntem la sfârșitul Indiei?“ întreabă Ileana Ruxandra duminică seara. Am citit pentru vreo două ore despre Kerala și cum să organizez cele câteva zile pe care le vom petrece acolo. Mi-am făcut un plan. „Cum adică sfârșitul Indiei? Ce vrei să spui?“ o întreb. „Locul cel mai de jos din sudul Indiei.“ „Ceeeee?!!!“ Nu-mi vine să cred urechilor. „Locul ăla de unde poți vedea apusul soarelui peste trei oceane în același timp? Am crezut că mergem acolo“ spune inocentă soția mea. Îmi spune că a citit undeva despre acest loc și din moment ce planurile noastre erau să traversăm India de la nord la sud a fost convinsă că vom merge și acolo. Recunoaște că nu mi-a pomenit niciodată. Locul despre care vorbește se numește Kanyakumari, la cel puțin 400 km de unde mă gândeam eu să mergem. Îmi arată unde a citit, mă uit și eu în Lonely Planet, ne uităm pe hartă, îi explic că este foarte dificil, dacă nu imposibil pentru noi să ajungem acolo într-un timp atât de scurt. Ea renunță cu ușurință, dar deja a plantat sămânța, sună foarte interesant. Oare când o să ne mai întâlnim cu această ocazie?
În următoarele ore avem un nou plan, am luat o decizie: îi vom acorda șansa. Este un tren care trece la 3 dimineața prin Kochi, dacă putem să ne suim în el, vom merge. Cumpăr biletele de tren și mă duc să mă culc, a doua zi ne sculăm devreme.
Am plecat de la hotelul din Mysore la ora 8 dimineață. După un drum ușor de vreo 4 ore ajungem la aeroport în Bangalore, avionul decolează la timp și ajungem în curând în Kochi, avionul a trebuit să se rotească de câteva ori pentru că aeroportul se deschide doar la ora 15:20. Este un ghișeu pentru plata taxiurilor dar destinația mea (cea mai apropiată gară) este prea aproape, vor doar destinații peste 17 km. Va trebui să plătesc dublu ca să pot să iau un taxi. Stau un minum pe marginea trotuarului și vreau doar să verific „continuăm cu planurile de aseară sau mergem la Alleppey“ (prima noastră destinație). Ileana Ruxandra este „un pic obosită“ și copii vor pe barcă și trebuie să facă școală. „Tu ce vrei?“ sunt întrebat și răspunsul meu este „ce vrei tu“.
Sunt lăsat să mă descurc cu anularea biletelor și să recuperez măcar o parte din bani și călătoria până la sfârșitul Indiei este amânată pentru o perioadă nedefinită.
„În ce zi suntem la sfârșitul Indiei?“ întreabă Ileana Ruxandra duminică seara. Am citit pentru vreo două ore despre Kerala și cum să organizez cele câteva zile pe care le vom petrece acolo. Mi-am făcut un plan. „Cum adică sfârșitul Indiei? Ce vrei să spui?“ o întreb. „Locul cel mai de jos din sudul Indiei.“ „Ceeeee?!!!“ Nu-mi vine să cred urechilor. „Locul ăla de unde poți vedea apusul soarelui peste trei oceane în același timp? Am crezut că mergem acolo“ spune inocentă soția mea. Îmi spune că a citit undeva despre acest loc și din moment ce planurile noastre erau să traversăm India de la nord la sud a fost convinsă că vom merge și acolo. Recunoaște că nu mi-a pomenit niciodată. Locul despre care vorbește se numește Kanyakumari, la cel puțin 400 km de unde mă gândeam eu să mergem. Îmi arată unde a citit, mă uit și eu în Lonely Planet, ne uităm pe hartă, îi explic că este foarte dificil, dacă nu imposibil pentru noi să ajungem acolo într-un timp atât de scurt. Ea renunță cu ușurință, dar deja a plantat sămânța, sună foarte interesant. Oare când o să ne mai întâlnim cu această ocazie?
În următoarele ore avem un nou plan, am luat o decizie: îi vom acorda șansa. Este un tren care trece la 3 dimineața prin Kochi, dacă putem să ne suim în el, vom merge. Cumpăr biletele de tren și mă duc să mă culc, a doua zi ne sculăm devreme.
Am plecat de la hotelul din Mysore la ora 8 dimineață. După un drum ușor de vreo 4 ore ajungem la aeroport în Bangalore, avionul decolează la timp și ajungem în curând în Kochi, avionul a trebuit să se rotească de câteva ori pentru că aeroportul se deschide doar la ora 15:20. Este un ghișeu pentru plata taxiurilor dar destinația mea (cea mai apropiată gară) este prea aproape, vor doar destinații peste 17 km. Va trebui să plătesc dublu ca să pot să iau un taxi. Stau un minum pe marginea trotuarului și vreau doar să verific „continuăm cu planurile de aseară sau mergem la Alleppey“ (prima noastră destinație). Ileana Ruxandra este „un pic obosită“ și copii vor pe barcă și trebuie să facă școală. „Tu ce vrei?“ sunt întrebat și răspunsul meu este „ce vrei tu“.
Sunt lăsat să mă descurc cu anularea biletelor și să recuperez măcar o parte din bani și călătoria până la sfârșitul Indiei este amânată pentru o perioadă nedefinită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu