Mihai: Macao și un joc de cărți din 27 ianuarie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019
Macao este cu totul diferit. Încă tot nu-mi dau seama în care limbă se spune Macau și în care este numit Macao. Mama mea m-a întrebat de ce stăm două zile, ei au vizitat câteva ore orașul și nu le-a plăcut. Când eram mici ne jucam mereu un joc de cărți numit macao. Faptul că exista un oraș numit după un joc de cărți, sau invers, ne-a făcut curioși și am vrut dintotdeauna să venim aici. Jumătate de milion de oameni locuiesc pe o mică peninsulă și cele două insule adiacente, Taipa și Coloane. A fost o colonie portugheză până în 1999 și acum, împreună cu Hong Kong, face parte din politica Chinei, o țară-două sisteme. Centrul istoric din Macao a fost desemnat Monument al Umanității. Motivul este un amestec unic de arhitectură vestică și estică. Portughezii au ajuns la începutul anilor 1500 și au stat următoarele secole, fiind linia întâi de interacțiune între cele două lumi.
Am plecat din Hong Kong în grabă, am trecut de imigrație într-un minut și ne-am suit pe barca de mare viteză. O oră mai târziu eram la imigrația din Macao. Apoi tot țopăiam nehotărâți între coada la taxi sau coada la autobuz, până când Ioan a văzut autobuzul corect și ne-am suit în el. Petrecând o oră pe două autobuze am văzut aproape întreaga țară. Hotelul nostru, Pousada de Coloane, era în partea de jos a insulei celei mai sudice. Era cel mai ieftin pe care l-am găsit, plătind pe el de două ori mai mult decât pe cel mai scump hotel de până acum. Asta nu mi-a convenit, dar nu am avut de ales. Din 2001 Macao a liberalizat industria jocurilor de noroc și a devenit rapid capitala mondială. Așa că e plin ochi cu tone de turiști și hoarde de chinezi care vin pentru un tur rapid al cazinourilor. În Las Vegas am stat la un hotel normal pentru 20$, dar aici n-am putut să găsesc nimic la un preț rezonabil. La Best Western, un lanț hotelier american, chiar și camerele de 500$ erau rezervate, mai aveau una de 1680$! Dolari americani! Cazinourile aveau mii de camere, dar n-am putut să le aflu prețurile și nu mi-am permis să ajungem aici fără să avem unde să dormim. Hotelul nostru era lângă o plajă mică, izolată, aveau și o piscină mare (închisă pentru iarnă) și un restaurant foarte scump. Ne-am încercat norocul, am căutat satul Coloane și când am ajuns ni s-a părut că seamănă cu unul părăsit. Mai târziu am aflat că satul este considerat o atracție în sine, datorită clădirilor vechi, dar la ora 19:30 nu se petrecea nimic. Magazinele erau toate închise și străzile pustii, puteam să ne uităm printre porți întredeschise și să-i vedem pe localnici jucându-se jocuri de masă. Mai târziu am găsit un restaurant chinezesc și am mâncat bine.
Totul aici este etichetat în trei limbi: portugheză, chineză și engleză. Aici sunt mai puțini oameni care vorbesc engleza, comparativ cu Hong Kong, în mod special se pare că șoferii de autobuz nu înțeleg această limbă de loc. Oricum, a doua zi am reușit să ajungem înapoi în orașul principal și să vizităm o mulțime de locuri. Totul este foarte bine marcat și în ciuda mulțimilor am reușit să vedem bisericile vechi, clădirea Senatului și piața, ruinele Catedralei Sf. Pavel și muzeul Macau. Am petrecut câteva ore în muzeu, aflând o mulțime de informații despre istoria , viața și cultura macaneză. La întoarcere am mers din nou pe bulevardele comerciale și am gustat mâncarea tradițională din Macao. Am primit gustări gratis de prăjituri, carne de porc și vită, am cumpărat sandwich-uri de porc și prăjituri cu ou. A fost o zi foarte bună în ciuda temperaturilor de 5 C. Noi nu jucăm, așa că am fugit după un autobuz și ne-am dus direct la hotel, trecând de toate cazinourile, inclusiv Veneția, o copie mai mare a celui din Las Vegas. Are o replică la dimensiunile originale a pieței San Marco, cel mai mare spațiu cu aer condiționat din lume, totuși, nu suficient de interesant ca să ne trezească interesul.
O zi este mai mult decât suficient în Macau și dacă cineva găsește un hotel mai ieftin, chiar e un loc frumos de vizitat. Ne-a plăcut mai mult decât Hong Kong și aeroportul lor e mult mai ieftin, așa că am recuperat niște bani aici. Oricum, când am ajuns la capătul șederii eram chiar fericiți că am terminat cu China. Na de vezi!
Macao este cu totul diferit. Încă tot nu-mi dau seama în care limbă se spune Macau și în care este numit Macao. Mama mea m-a întrebat de ce stăm două zile, ei au vizitat câteva ore orașul și nu le-a plăcut. Când eram mici ne jucam mereu un joc de cărți numit macao. Faptul că exista un oraș numit după un joc de cărți, sau invers, ne-a făcut curioși și am vrut dintotdeauna să venim aici. Jumătate de milion de oameni locuiesc pe o mică peninsulă și cele două insule adiacente, Taipa și Coloane. A fost o colonie portugheză până în 1999 și acum, împreună cu Hong Kong, face parte din politica Chinei, o țară-două sisteme. Centrul istoric din Macao a fost desemnat Monument al Umanității. Motivul este un amestec unic de arhitectură vestică și estică. Portughezii au ajuns la începutul anilor 1500 și au stat următoarele secole, fiind linia întâi de interacțiune între cele două lumi.
Am plecat din Hong Kong în grabă, am trecut de imigrație într-un minut și ne-am suit pe barca de mare viteză. O oră mai târziu eram la imigrația din Macao. Apoi tot țopăiam nehotărâți între coada la taxi sau coada la autobuz, până când Ioan a văzut autobuzul corect și ne-am suit în el. Petrecând o oră pe două autobuze am văzut aproape întreaga țară. Hotelul nostru, Pousada de Coloane, era în partea de jos a insulei celei mai sudice. Era cel mai ieftin pe care l-am găsit, plătind pe el de două ori mai mult decât pe cel mai scump hotel de până acum. Asta nu mi-a convenit, dar nu am avut de ales. Din 2001 Macao a liberalizat industria jocurilor de noroc și a devenit rapid capitala mondială. Așa că e plin ochi cu tone de turiști și hoarde de chinezi care vin pentru un tur rapid al cazinourilor. În Las Vegas am stat la un hotel normal pentru 20$, dar aici n-am putut să găsesc nimic la un preț rezonabil. La Best Western, un lanț hotelier american, chiar și camerele de 500$ erau rezervate, mai aveau una de 1680$! Dolari americani! Cazinourile aveau mii de camere, dar n-am putut să le aflu prețurile și nu mi-am permis să ajungem aici fără să avem unde să dormim. Hotelul nostru era lângă o plajă mică, izolată, aveau și o piscină mare (închisă pentru iarnă) și un restaurant foarte scump. Ne-am încercat norocul, am căutat satul Coloane și când am ajuns ni s-a părut că seamănă cu unul părăsit. Mai târziu am aflat că satul este considerat o atracție în sine, datorită clădirilor vechi, dar la ora 19:30 nu se petrecea nimic. Magazinele erau toate închise și străzile pustii, puteam să ne uităm printre porți întredeschise și să-i vedem pe localnici jucându-se jocuri de masă. Mai târziu am găsit un restaurant chinezesc și am mâncat bine.
Totul aici este etichetat în trei limbi: portugheză, chineză și engleză. Aici sunt mai puțini oameni care vorbesc engleza, comparativ cu Hong Kong, în mod special se pare că șoferii de autobuz nu înțeleg această limbă de loc. Oricum, a doua zi am reușit să ajungem înapoi în orașul principal și să vizităm o mulțime de locuri. Totul este foarte bine marcat și în ciuda mulțimilor am reușit să vedem bisericile vechi, clădirea Senatului și piața, ruinele Catedralei Sf. Pavel și muzeul Macau. Am petrecut câteva ore în muzeu, aflând o mulțime de informații despre istoria , viața și cultura macaneză. La întoarcere am mers din nou pe bulevardele comerciale și am gustat mâncarea tradițională din Macao. Am primit gustări gratis de prăjituri, carne de porc și vită, am cumpărat sandwich-uri de porc și prăjituri cu ou. A fost o zi foarte bună în ciuda temperaturilor de 5 C. Noi nu jucăm, așa că am fugit după un autobuz și ne-am dus direct la hotel, trecând de toate cazinourile, inclusiv Veneția, o copie mai mare a celui din Las Vegas. Are o replică la dimensiunile originale a pieței San Marco, cel mai mare spațiu cu aer condiționat din lume, totuși, nu suficient de interesant ca să ne trezească interesul.
O zi este mai mult decât suficient în Macau și dacă cineva găsește un hotel mai ieftin, chiar e un loc frumos de vizitat. Ne-a plăcut mai mult decât Hong Kong și aeroportul lor e mult mai ieftin, așa că am recuperat niște bani aici. Oricum, când am ajuns la capătul șederii eram chiar fericiți că am terminat cu China. Na de vezi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu