Palatul

Mihai: Palatul din 9 ianuarie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019

În timpul dominației britanice în India au existat sute de state princiare pe subcontinentul indian. Nu erau controlate de britanici, aveau ceva independență, în general în legătură cu afacerile lor interne. Pe măsură ce britanicii s-au pregătit să plece, a devenit evidentă și  complicata problemă a acestor state și a ceea ce se va întâmpla cu ele. Până la urmă s-au hotărât să dea posibilitatea conducătorilor și oamenilor din aceste state să adere la India, la Pakistan sau să devină independente. În foarte scurt timp au rămas doar două posibilități: India sau Pakistan. În timp ce multe din aceste state au hotărât cu ușurință la ce viitoare țară să adere,  iar conducătorii lor să renunțe la titluri și domenii, pentru unele nu a fost ușor. Încercând să aflu mai multe despre acest lucru, sunt surprins de lipsa de informații. Am vaga senzație că s-ar putea să nu fi fost chiar așa cum trebuie. Cu siguranță au folosit diferite tactici, inclusiv mâini răsucite și amenințări cu război. Mă gândesc de asemenea și la „eliberarea“ regiunii Goa, care s-a întâmplat mult mai târziu. Există un stat ale cărui probleme continuă până în ziua de astăzi. Conducătorul Kashmirului era hindus. Majoritatea oamenilor erau musulmani. A stat și s-a gândit foarte mult până să ia o decizie, apoi aparent sub presiune s-a hotărât să se unească cu India, iar războiul India Pakistan a izbucnit în 1947. Cu toții urmărim știrile, mai auzim când și când de Kashmir și acum știm, nu va fi niciodată o soluție pentru acea greșeală stupidă din 1947. Restul Indiei e în general tăcut. Sunt sigur că sunt niște oameni în Mysore care și-ar dori să-și aibă Maharaja-ul înapoi dar, presupun că în aceste timpuri, se consideră indieni și țin pumnii pentru echipa de crichet a țării.

Mysore a fost unul din cele mai importante state princiare. Documentat pentru prima oară în 1399 a câștigat mai multă putere după 1565, odată cu decăderea imperiului Vijayanagar (prietenii noștri din Hampi). La începutul secolului 20 Mysore era unul din cele mai urbanizate și modernizate state, conducătorii lui fiind cunoscuți pentru interesele lor în artă și literatură, pentru respectul și dragostea arătată poporului. După 1947 Maharaja-ul de Mysore a fost ales guvernator local. Căutând numele lui în Wikipedia, am constatat că are foarte puține detalii personale, dar o listă lungă de lucrări artistice.

Până în ziua de astăzi Mysore continuă să fie cel mai frumos și curat loc din India, localnicii sunt prietenoși, iar atracțiile variază de la moștenirea regală la piețele aglomerate. Cred că vorbește de la sine faptul că fiind în Hampi și întrebând despre transport spre Bangalore mi s-au dat variante și pentru Mysore, presupunând că acolo este destinația mea.

Acum câțiva ani am văzut pe Wikipedia o poză fantastică. Un templu din India, în orașul Somnathapur. Am aflat că este în apropiere de Mysore și imediat l-am adăugat pe lista noastră de posibile destinații pentru această călătorie în jurul lumii. Apoi am aflat că oamenii vizitează Mysore pentru multe alte motive și atunci a devenit una din destinațiile noastre. După două luni de vizitat diferite temple, încă unul nu mai reprezenta ceva atractiv și eram cât pe ce să nu-mi vizităm templul.

Am ajuns în Mysore după un drum de nouă ore. Un pavaj bun, trafic puțin, câteva hârtoape, dar a fost mult prea ușor pentru a fi considerat un drum prin India. Am ales din nou prima recomandare din Lonely Planet, puțin mai scump, dar un loc foarte plăcut, hotelul Parklane. Cum ne-am înregistrat ne-au spus că „Palatul“ este iluminat doar la sfârșitul săptămânii așa că am plătit pentru trei nopți. Dacă palatul ar fi fost iluminat vineri, atunci poate am fi plecat sâmbătă spre munții Nilgiri. Din moment ce nu urma să fie, vom pleca duminică în direcția opusă, spre Bangalore și vom lua un zbor spre Kochi.

Sâmbătă după-amiaza m-am uitat din nou la o fotografie a templului meu și am realizat că nu putem să-l pierdem. Puțin mai târziu am ajuns la porțile palatului, am aflat că adevăratul spectacol este doar duminică, astă seară este doar pentru cinci minute după ce am cumpăra bilete la un spectacol de lumină și sunet. Imediat am decis să mai stăm o noapte în Mysore, am sărit peste spectacol, peste Bangalore și ne vom duce direct la aeroport luni.

Templul meu! O poză văzută undeva pe internet acum câțiva ani a devenit o destinație în sine.

Templul Kesava a fost construit în secolul al 12-lea și este un exemplu minunat de arhitectură Hoysala. Ce e aia? Hoysala a fost o altă civilizație, un alt imperiu între secolele al 10-lea și al 14-lea, înaintea tuturor celorlalte despre care deja am învățat. A avut trei centre principale și Somnathapur (sau Somanathapura) a fost unul din ele. Doar la 45 min de Mysore a fost un drum ușor și rapid. Un templu micuț, cel din poza mea, își așteaptă vizitatorii într-o dimineață relaxată de duminică. Ne-am petrecut două ore întregi în și împrejurul lui. Este total diferit de tot ceea ce am văzut până acum. Am avut timp să experimentăm cu fotografiile, să facem poze pe rând, să citim în Wikipedia despre lucrurile specifice acestei arhitecturi. Sunt straturi și straturi de sculpturi, începând cu elefanții de la bază, apoi caii, apoi oamenii. Sunt scene faimoase din Mahabharata, Ramayana și Bhagavat Gita și scene din viața și timpurile regilor Hoysala. În mod similar bisericile și templele din tată lumea au această parte educațională. Înaintea cărților tipărite, oamenii veneau la templu și „citeau scriptura“ din sculptură sau pictură.

Nu știu cum să interpretez reacția copiilor „ăsta e singurul templu de azi?“ dar le-a plăcut programul ușor și faptul că nu au trebuit să se grăbească.

Palmier

Vedere din față templul Kesava (Keshava)

Coloană interioară

decorație interioară templul Kesava

Vedere a peretelui exterior cu Ioan

Structură specifică a arhitecturii Hoysala

Statuie din fața templului

Ne arde soarele la prânz, ne pregătim să plecăm

Ce s-a întâmplat în Mysore până aici: în prima zi am ajuns târziu și copii au rămas la hotel în timp ce noi am plecat să explorăm străzile în căutarea unei piețe.
A doua zi: într-un oraș cu palate și grădini sunt multe lucruri de văzut, dar noi am ales muzeul trenurilor. Lonely Planet îl menționează ca fiind „pură distracție pentru o jumătate de zi“. Este un muzeu mic, mai vechi, foarte ieftin, liniștit și izolat de toată agitația orașului. Nu e nimeni aici cu excepția unor măturători care se tot luptă cu frunzele căzute. Apoi apare cineva care spune „Scuze, nu ne-am întâlnit cumva în Nepal?“ Este Lindsay, o canadiancă cu care copii au avut discuții interesante despre blog și scris, în timp ce locuiam la „Family Home“ din Kathmandu! Noi am plecat la Delhi și ne întâlnim cu ea după o lună! Ce mică e lumea asta. Noi venim de la Hampi, ea se duce acolo diseară. Vine din Kochi, unde vom fi noi în două zile. Facem schimb de idei și ponturi, Maria e atât de fericită ca și cum s-ar fi întâlnit cu cea mai bună prietenă.

Muzeul trenurilor, la joacă

Vagonul maharajahului

Poză de group cu Lindsay (lângă Maria) si prietena ei din Vancouver 

Ne plimbăm prin Mysore, sunt kilometri întregi de picturi murale pe marginea drumului, străzile sunt mai curate decât orice am văzut noi până acum în India. Ajungem la piață de unde cumpărăm niște fructe, admirăm florile și primim o demonstrație gratis de cum se fac bețișoarele parfumate. O zi ușoară, am început-o doar după-amiaza, dar toată lumea e mulțumită.

Simboluri americane, muntele Rushmore în Mysore India

Din păcate și aici, un alt fel de viață în India

Flori la piață

Culori

Sâmbătă de ziua de vizitat palatul, construit recent (terminat după 1912) după ce un incendiu a distrus vechiul palat în timpul unei nunți în 1897. Este creația unui arhitect englez și reprezintă combinația câtorva stiluri. Este o clădire frumoasă, vizitată de mii și mii de oameni pe zi. Prețul pentru un străin de doar de 10 ori mai mare (200 față de 20) și nu primim reducere pentru copii. În felul acesta devine cel mai scump obiectiv vizitat, după Taj Mahal. A trebuit să lăsăm aparatul foto la intrare. Fotografierea cu celularul este permisă, dar am aflat asta abia la jumătatea vizitei. După câteva ore ne declarăm mulțumiți și ne întoarcem la hotel. Ne reîntoarcem pentru puțin în timpul serii, chiar la intrare, apoi decidem să mai stăm o zi.

Sala de recepții

Curte interioară

O oglindă

Outside hall ceiling

Palatul Maharajahului, Mysore

Duminică am petrecut o după-amiază plăcută și liniștită după dimineața de la templul Kesava. Cu puțin înainte de ora 7 seara ne-am dus la palat și am văzut tot locul iluminat. Este foarte frumos. Multe palate ar putea face același lucru, o mulțime de oameni își decorează casa pentru Crăciun într-un mod similar, dar palatul Majaraja-ului are 9700 de becuri incandescente, toate aprinse deodată, plus pe structurile adiacente, pe zidul ce înconjoară proprietatea, pe porți. E lună plină astă seară, și nu știu dacă asta e bine sau e rău. Lumina ar avea un efect mult mai impunător dacă ar fi o noapte întunecată, dar o lună plină pe un cer senin este o lună plină și mă bucur de ea oricând. Sunt o mulțime de oameni în acest loc, bucurându-se de eveniment la fel ca și noi.

Un panou la hotel menționează — sunt multe palate în Mysore, dar doar unul este numit „Palatul“

Sunt perfect de acord.

Iluminat duminica seara

Cum a văzut Ioan palatul

"The Palace" - Palatul!