Conducând prin India

Să-ncepem cu începutul: conduc pe cealaltă parte! E o moștenire britanică și la început trebuie să te gândești de două ori, și în oglindă. Obișnuiai să schimbi vitezele cu mâna dreaptă, acum trebuie să o faci cu stânga. Dar după o vreme te obișnuiești și e mai ușor.

Vechea Goa

În apropiere de mormântul lui Humayun.

Drum înseamnă o zonă specială pentru trafic. E o cale de a te muta dintr-un loc într-altul. Poți să găsești autostrăzi excepționale, cu benzi și bandă de rezervă. Pe panourile publicitare poți citi: Ești în siguranță când conduci între linii (respecți banda) și multe mașini vor încerca să stea între aceste benzi albe. Dar nu toată lumea. Vei găsi vreun șofer de tuk-tuk care s-a săturat și va încerca să se strecoare printre, claxonând în stânga și-n dreapta. Și în timp ce mașina merge și te gândești ce bine e, traficul încetinește și-ți dai seama că e un polițist adormit (așa le spun indienii acelor gâlme de pe asfalt, care te obligă să încetinești). Ăștia sunt foarte eficienți și atât de frecvenți, încât nu poți să depășești limita de viteză (de care oricum n-am văzut).

Sunt tot felul de drumuri. Unele cu gropi și asfalt care se sfărâmă. Sau fără asfalt.

Astea sunt foarte aglomerate. În oraș poți să vezi mașini, autobuze, camioane, motociclete, tuk-tuk-uri, biciclete și vaci în același timp, într-un spațiu restrâns.

Mergând spre Taj Mahal, Agra.

 Și ghici cine are prioritate?....Hai, spune....Da, vaca! Ea se va îndrepta încet spre următoarea grămadă de gunoi. După ea, are prioritate cel mai mare: autobuzul față de camion, camionul față de mașină, ultima față de ricșă. Sau are prioritate cea mai sprințară: mașina. De ce nu motocicleta? Șoferii lor conduc încet. Sunt singurii care poartă cască, dacă o poartă, iar în spatele lor sunt fie încă doi oameni, sau un copil și o femeie îmbrăcată în sari, stând într-o parte.

Un copil, un bărbat, o capră și o femeie!

Deja știi că toată lumea claxonează și pe majoritatea vehiculelor este scris ¨Te rog claxonează˝. Ca și fluieratul polițistului francez, claxonul este un limbaj în sine. ˝Sunt în spatele tău/ Vreau să te depășesc˝ și cealaltă mașină claxonează înapoi, spunându-i ˝E-n regulă, du-te˝. ˝Deja te depășesc, dă-te pe stânga!˝ ˝Atenție toată lumea!˝ ˝Stai acolo și nu te băga!˝ Sunt sigură că poți să găsești și alte traduceri. Cred că le place să claxoneze. Erau o mulțime de mașini și motociclete așteptând să se schimbe semaforul. Un șofer ne face semn să traversăm și ne grăbim ( nu știi niciodată) și până să ajungem pe partea cealaltă deja claxonau, ca și cum noi eram cei care îi țineam pe loc. Hm!

Fortul Roșu, Delhi.

Cărțile de călătorie îți recomandă să angajezi o mașină cu șofer, pentru că el știe drumurile și limba și e obișnuit să conducă pe partea cealaltă. Câteodată e o persoană calmă, care va aștepta o ocazie să depășească. Câteodată nu, și atunci vei avea parte de claxoane și vezi cum se apropie cei de pe sensul opus, te tragi pe stânga ca și cum ai putea face mașina mai subțire, îți ții respirația și te rogi să nu ai un accident, dar tot ai ochii deschiși. Când realizezi că mai trăiești, revezi filmul ultimelor secunde și-ți dai seama că toată lumea a făcut loc, trăgându-se pe laterale. Și începi să respiri din nou, până data viitoare. 

Insula Vypeen, Kerala.

Traficul urmează alte reguli, nu cele pe care le știi, cea mai utilizată fiind: să nu te oprești. Atâta timp cât te miști ești în regulă. Trebuie să judeci rapid situația și să te poziționezi în spatele unor mașini care au probabilitate scăzută de oprire (nimeni n-a auzit de semnalizare, poate doar cu mâna). Dacă nu vine nimic pe contrasens, întreaga stradă devine cu sens unic, cu depășiri multiple. O motocicletă tot va fi obligată să meargă pe margine, totul revenind la normal numai pentru un autobuz sau un camion. Autobuzele vor opri, dar numai pentru scurt timp, așa că trebuie să fi rapid, să sari pe scară și să te miști repede înainte, ca și cei din spatele tău să se poată urca.

În Delhi, unde erau cam 16 C, n-am înțeles de ce indienii insistă să aibă ferestrele deschise. În Goa, la 35 C mi-am primit răspunsul: dacă nu ne mișcăm, aerul nu se mișcă, și atunci simțim transpirația picurând pe diferite părți ale corpului. Poate le place aerul proaspăt!

Autobuzele sunt de toate formele și dimensiunile. Cel mai ieftin este Hrănitorul metroului, cel care transportă oameni la și de la stația de autobuz la metrou. Arată ca și cum urmează să decedeze în orice minut, învechit, cu gratii, cu băncuțe pe care încap doi copii. Celelalte autobuze arată mai bine și unele au chiar aer condiționat (astea sunt mai scumpe)

Șoferii le împodobesc cu semne ale religiei lor: poze de zei hinduși, roți de rugăciune, cruci, ceva scris în arabă, toate cu o ghirlandă de flori. Un autobuz avea toate religiile!

Se apropie Crăciunul!

Autobuz în Goa.

In Kochi, au nume ca și Succes sau Vijey

In Fort Cochi

Autobuz în Goa.

In Goa mașinile au sub bara de protecție frontală o lămâie și câțiva ardei iuți.

E plăcut să mergi într-un tuk tuk sau ricșă. Nu merg mai repede de 40km/h și ai timp să observi lucruri în jurul tău. Și ele sunt decorate cu inimioare pe tavan și franjuri, chiar și pe volan. Unele au uși de plastic, rulate, în caz că plouă. Doisprezece oameni pot să încapă în ea, inclusiv șoferul, deși nu pot să pricep cum.

Pe căruț este o țeavă uriașă de metal iar motocicleta duce o fereastră și o bucată mare de placaj.

Am ales să angajăm mașină cu șofer pentru că ar fi fost prea stressant să conducem noi. Șoferii nu știau întotdeauna drumurile, chiar dacă erau semne mari spunându-le pe unde să o ia, și noi aveam harta pe iPhone, ei tot se opreau să întrebe un trecător.

Poate nu e foarte diferit de condusul în România, dar ai conduce în India?