Hampi

Omul s-a inspirat din natură!
Cuiburi de termite pe fundal de Tempu Virupakșa .

Îmi plac lucrurile vechi, migăloase. Ai nevoie de viziune, reguli și concentrare ca să faci treabă bună, care să reziste în timp. Cred că toți vrem ca ceea ce facem să trăiască mai mult decât noi și Vijayanagar. au reușit asta. Poate arheologii știu mai multe lucruri despre locul ăsta decât este scris pe wikitravel dar în esență au fost aici, au construit și pentru că au vrut să cucerească alte regate, au fost distruși. Dinastia a supraviețuit, s-a mutat în altă parte a Indiei, dar n-au mai avut niciodată puterea și bogăția să construiască. Ce-i face pe oameni să creadă că EI au răspunsurile corecte și au dreptul să conducă viețile altora?

Detaliu la templu Hazara-rama.

În două sute de ani o succesiune de regi din trei dinastii au construit o mulțime de lucruri în cotul râului Tungaphadra. E un râu tumultuos, fără vaduri în zona asta, care a lucrat peisajul cu apele lui. Nu prea pare posibil acum, apa e scăzută, dar mi se spune că în timpul musonului apele cresc cu 10-20 de metri. Oau, multă apă! Ar umple valea și ar mișca bolovanii de granit ca pe niște mingi de ping-pong.

Râul Tungapadra văzut de pe terasa restaurantului Mango Tree.

În colțul din dreapa sus niște puncte albe reprezintă oameni.

Monumentele sunt împrăștiate printre dealuri de granit și livezi de banane. Oamenii au trăit aici în continuu, și-au construit casele printre ruine. Are sens să locuiești în bazar, dacă asta ți-e meseria. Dar acum Societatea Arheologică Indiană îi mută în alte părți si dărâmă construcțiile noi. Asta nu-i îndepărtează pe oameni, care continuă să facă afaceri pe strada principală, doar birourile sunt în altă parte.

Bazar cu gopura (poarta) templului Virupakșa.

Templele sunt o variație pe aceeași temă: un zid exterior, o curte interioară, o bucătărie, o clădire centrală pentru adularea zeului și una mai mică, într-o parte, pentru soața lui. Templul în sine are trei părți: un hol, numit mandapa, o anticameră și sfânta sfintelor. Mandapa este deschisă și are o mulțime de coloane, cu trei sau patru imagini pe o parte, patru părți la coloană, fiecare coloană având locul și rolul ei în poveste. 

Mandapa la templul Ganeș.

Detaliu de bază de coloană, templul Ganeș.

Detaliu la mandapa templului scufundat al lui Șiva.

Detaliu în poarta templului Krișna.

Câteodată povestea este din Ramayana, sau din Bhagvadgita sau din altă scriptură hindusă, dar toate pregătesc pelerinul să intre în anticameră. Aceasta are ziduri și patru uși, iar în mijloc patru coloane, bogat sculptate, care adăpostesc între ele un cerc ușor ridicat, pentru dans. De aici se poate intra în sfânta sfintelor, închisă între ziduri, cu o masă de piatră care susține statuia zeului. Dacă ar fi un templu activ, doar preotul ar putea intra și spăla zeul cu apă sau alte lichide (lapte, lapte de cocos care se scurg printr-un loc special în afară), să pună flori și să aprindă opaițe. 

Mandapa, templul Virupakșa.

Anticamera templul Hazara-Rama.

Sanctuar, reprezentare a lui Șiva.

Scurgerea pentru lichidele din sanctuar, templul Virupakșa 

Așa sunt construite, cu platforme, coloane, ziduri și acoperișuri din granit. N-au avut nevoie să-l transporte, doar să-l desprindă sau să aleagă locul unde va fi statuia, să o sculpteze și să construiască în jurul ei. În unele locuri mai poți vedea găurile făcute pentru a desprinde o bucată mare.

Bivol sculptat in situ.

Diferite tipuri de temple, Jaina (coloanele din dreapta), Saiva (cele două acoperișuri piramidale din stânga) și hindu (templul Virupakșa, fundal în centru).

Temple și peisajele din care au fost scoase.

Doar câteva temple mai au sikhara în bună stare, un fel de acoperiș etajat peste sanctuar. La celelalte poți să vezi cărămida și gledul printre detalii și povești.

Templul Virupakșa, mandapa la stânga și sikhara pe dreapta.

În fața templului este bazarul, coridoare lungi de granit, cât un stadion de lung. AIci oamenii aduceau mirodenii, mâncare, bijuterii, animale, haine. Acum servește drept umbrar când e soarele la amiază.

Vedere dintr-un templu, prin bazar, către templul Virupakșa.

Bazar și templul Bivolului Așezat.

Pe lângă temple sunt ruinele locuințelor împărătești. Fundația unui palat, platforma pentru festivalul Darsala, cu o mulțime de elefanți pe ea, o clădire numită Staulurile Elefanților, din cauza deschiderilor uriașe care ar putea adăposti cu ușurință unul, dar de fapt nu se știe de adevăratelea la ce era folosită, o piscină cu o mulțime de sculpturi si apeducte, un alt templu, un turn de observație. Lângă un canal de apă am văzut și farfurii de piatră.

Turn de observație, Îngrădirea Zanana.

Lotus Mahal, Zanana Enclosure.

Staulurile Elefanților, Îngrădirea Zanana.

Rezervor de apă cu trepte, Îngrădirea Regală.

Mahanavammi-dibba, platforma pentru festivalele religioase, Îngrădirea Regală.

Baia Reginei, Îngrădirea Regală.

Detaliu de apeduct, cu doi elefanți și un zeu.

Farfurii de piatră și canal de apă.

Ca să acoperim toată suprafața am închiriat două tuk-tuk-uri și n-am putut să explorez așa cum mi-ar fi plăcut (câteodată asta e bine). După templul Vittala am plecat să căutăm o imagine în piatră, un lingam înconjurat de douăsprăzece perechi de picioare. Nu știam unde este, doar că e lângă râu, aproape de un templu al cărui nume l-am uitat. Aveam o poză de-a lui într-o carte și am vrut să-l pun în context. Până la urmă am avut partea mea de aventura și explorare, mergând pe granit alunecos, uitându-mă după maimuțe și urși leneși (care se presupune că ies după amurg, dar poate erau mai vrednici astăzi) și am găsit ceea ce căutam. Și după o zi lungă, dintr-o dată eram gata și am avut timp să ne băgăm cu picioarele în apă și să ne bucurăm de apusul de soare reflectat în apă.

Observați, vă rog, cele trei inimi de piatră străpunse de o singură săgeată, în partea dreaptă sus...