Minunata Malaezie

Mihai: Minunata Malaezie din 16 iunie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2020 

Ca multe alte țări Malaezia încearcă să promoveze turismul și în acest proces se folosește de multe sloganuri. Minunata Malaezie, adevărata Asie. Extraordinara Malaezia. Din când în când aceste sloganuri au un pic de adevăr în ele. Pentru noi Malaezia a fost minunată.

Malaezia este minunată

Am fost în această țară de atâtea ori încât am pierdut 

numărătoarea. Ne-am petrecut o noapte în aeroport pe 15 ianuarie când am zburat de la Kochi, India la Guilin, China. O altă noapte la un hotel scump de lângă aeroport când zburam de la Macau la Siem Reap pe 27-28 ianuarie. Am stat 36 de ore pe 28 februarie, o noapte în Penang, am zburat la Kuala Lumpur și apoi spre Noua Zeelandă. Am ajuns din nou pe 8 iunie, am stat puțin mai mult și abia acum e prima oară când apucăm să descoperim un pic din această țară.

Cu 27 de milioane de oameni, are mărimea potrivită. Destul de mare ca să conteze un pic, destul de mică pentru a face un efort să atragă atenția oamenilor asupra ei, să fie smerită și bine-primitoare. Are un sistem unic de guvernare, știam de el de vreo 30 de ani, dar nu-mi puteam imagina cum funcționează. Se pare că funcționează foarte bine, din punct de vedere al guvernelor. Este o federație de 13 state, nouă din ele fiind monarhii ereditare. Cei nouă sultani au un termen de cinci ani de a conduce țara, într-o ordine prestabilită. În timp ce sultanul unui stat conduce țara, fiul sultanului conduce statul. Încântător. Primul ministru are mult mai multă putere decât sultanul și au un parlament ales în mod „democratic“. Ce minunat ar fi dacă am putea avea așa ceva în Uniunea Europeană. Douăzeci și șapte de țări, nouă monarhii și să îi lăsăm pe regi și regine să aleagă pe unul din ei să conducă Europa pentru un termen de cinci ani…

Au o populație majoritară malay și niște minorități destul de mari de indieni și chinezi. Pentru o vreme au încercat să promoveze doar malay, până când au reușit să creeze un fel de „apartheid“ inversat unde malay-enilor li se oferea un tratament preferențial. Acum se pare că fac eforturi să promoveze o societate cu ceva mai multa meritocrație, „cu oportunități egale“. E interesant să compari astfel de lucruri în jurul lumii.

Cred că a început cu naziștii și comuniștii, apoi America (cu affirmative action), Africa de Sud (cu apartheid-ul și acum cu împuternicirea economiei negre) și tot așa. Malaezia, unde minoritățile indiene și chineze sunt în mod tradițional mai bine educate, mai bogate și disproporționat mai puternice în comerț, are (sau a avut?) o schemă de promovare a unui anumit procent de malay înaintea minorităților. Se numea bumiputra și a avut ceva succes limitat. Acum au fotografii în care o fetiță indiană protectoare, ține de după umeri un băiețel malay și unul chinez, și peste tot se vorbește doar de „merdeka“ (împreună) și despre „bersatu“ (uniți).

în fiecare stație de autobuz

Ce e caraghios e că obișnuia să existe o federație malaeziano-singaporeză. Au dat afară Singapore în 1965, erau geloși pe faptul că orașul Singapore era mult mai dezvoltat decât Kuala Lumpur și singaporezii nu voiau să promoveze politica „malaezienii primii“. În muzeul din Singapore, acest eveniment nici măcar nu este menționat (sau mai bine zis, în ciuda faptului că l-am căutat în mod special nu l-am găsit). În Kuala Lumpur, în muzeul lor spune că Singapore a ales de unul singur să părăsească Federația…

Malaezia a devenit independentă în 1957, moment culminant al unui proces îndelungat început de un grup de localnici educați în școlile engleze. Dar Malaezia este mult mai veche decât atât. Urme de activitate umană încep acum 12000 de ani, unele relicve din secolul al II-lea și sunt foarte mândri de sultanatul din Malacca, care a fost o putere economică majoră în zonă. Sultanul s-a convertit la religia musulmană destul de devreme și în acest fel a facilitat comerțul cu diferite puteri economice ale timpului. După un incident regretabil, când convoiul trimis a fost în întregime omorât de sultan, portughezii au cucerit Malacca în 1511. Mai târziu olandezii au preluat și apoi britanicii. Ne-am întâlnit deja cu moșteniri portugheze și olandeze în Goa, Kochi, Macao și Java. Avea sens să vizităm și Melaka (cum este numită azi fosta Malacca) pentru a completa tabloul. Este un Monument al Umanității împreună cu Pennang, pe care l-am văzut în februarie (link aici). Este la vreo două ore sud de Kuala Lumpur, un oraș modern de 700.000 de oameni, cu un centru vechi turistic, vizitat în fiecare sfârșit de săptămână de mulțime de localnici. A durat câteva ore să ajungem acolo din Singapore, dar am reușit (link Singapore). Am stat într-o cameră sărăcăcioasă dintr-un hotel ieftin din centru. Așa cum a spus Ioan, cel mai mare pat de până acum, erau două paturi duble pe care le-am unit și așa am dormit cu toții, ca sardinele în cutie. Era la doar câteva minute pe jos de toate locurile turistice. În prima seară aveau o paradă a bărcilor pe râu pentru cea de-a 750 aniversare a orașului, dar din păcate am pierdut-o. Am ieșit să căutăm de mâncare și a început o ploaie tropicală. Ne-a întors din drum și încet, ne-am dus la hotel și ne-am culcat. Dimineață am văzut o veche biserică portugheză, un centru administrativ olandez și ruinele unei alte biserici. Apoi am traversat râul, am vizitat o veche locuință proaspăt restaurată și apoi casa Baba Nonya. Baba Nonya este numele dat populației chinezești ce s-a stabilit în regiune, erau în general negustori bogați. Au păstrat aproape totul din casa din secolul 19 și culmea culmilor, apreciau foarte tare porțelanul importat din Anglia. Chinezi care foloseau porțelan chinezesc toată ziua și pe cel englezesc când aveau musafiri! Iar porțelanul englezesc se numea ca și acum „china“.

Turnul Melaka

Casă olandeză restaurată

Râul din Melaka

Cel puțin 24 de muzee de vizitat Melaka

Cealaltă atracție în Malacca este bucătăria, un amestec de portugueză, chinezească și malay, aveam o listă lungă de lucruri de încercat.

Călătoresc câteva ore ca să vină aici și să stea câteva ore la coadă

Doar în Melaka

Orașul era plin de biciclete-ricșă decorate într-un mod extravagant și cărând în spate niște boxe uriașe, urlând o cacofonie de muzică vestică. Pentru un moment mi-am imaginat un astfel de tip în micul meu sătuc, probabil ar fi prins și adus să-l văd, să-i fac o evaluare psihiatrică.

Melaka BMW

A fost ușor să ajungem de acolo la Kuala Lumpur. Am aterizat în partea cea mai turistică, orașul chinezesc, unde am rezervat o cameră pentru cinci într-o pensiune ieftină. Deși inițial ne propusesem două nopți am sfârșit prin a petrece cinci, era super-ieftină, condițiile erau tolerabile, baie la comun, un mic dejun sărăcăcios, dar internet rapid. Am avut de trecut un hop uriaș și asta a necesitat timp.

Africa de Sud. Încă mai cere viză românilor, o aberație pe care se pare că nu o observă nimeni. Și cer ca lumea să își obțină viza în țara în care locuiesc, asta pentru noi ar fi fost SUA. Deja cheltuisem vreo 10000$ pe bilete de avion ca să ajungem și să plecăm din Africa de Sud (cerințe tipice pentru obținerea vizei) și pentru călătoria în Madagascar. După refuzul ferm la ambasada din Singapore, singura noastră speranță era în Kuala Lumpur. Și s-a întâmplat! A fost nevoie de câteva discuții, vizite, declarații, o secretară simpatică care s-a uitat la un documentar despre România și chiar a lucrat cândva pentru o româncă, ne-au cercetat blogul să vadă dacă povestea noastră e adevărată. Ne-am primit vizele aproape în ultimul moment și vom avea întotdeauna amintiri plăcute despre KL! Așteptând vizele am încercat să ne imaginăm tot felul de scenarii alternative, să sărim în totalitate peste Africa, să zburăm în altă parte, să mergem în România sau doar să stăm în Malaezia. Am refuzat să-mi pierd timpul cercetând aceste posibilități și de asemenea m-am întrerupt din citirea memoriilor lui Nelson Mandela până când urma să primesc un răspuns. Mai aveam doar două zile de stat și am intrat într-un ritm febril de a cunoaște orașul. La începuturi a fost un oraș minier pentru extracția cositorului, numit de primii fondatori „confluența noroioasă“. Au murit  cu toții de malarie în scurt timp (1857?), dar cositorul era acolo, minerii continuau să vină. La început a fost condus de bande de gangsteri chinezi, dar încetul cu încetul, de-a lungul anilor a evoluat în capitala modernă a unei țări moderne drăguțe. Mai are încă ceva dărăpănături și foarte multe clădiri coloniale într-o stare destul de proastă, dar are și un sistem de tranzit grozav, zgârie nori, malluri comerciale frumoase și diferite atracții. Este surprinzător de accesibilă ca preț, prima noastră cameră de cinci paturi a costat 33$ pe noapte și puteam să mâncăm toți cinci pentru 12$ la restaurantele din jur. O bere costa 5$, dar asta e altă treabă. 

Nou nouț de vânzare într-un magazin ($20)

Am locuit chiar lângă Piața Centrală și lângă stradă turistică Petaling. Acolo poți să cumperi orice vrei, ei spun că sunt autentice, dar este doar o imitație ieftină. Majoritatea oamenilor sunt păcăliți și am fost avertizați doar să ne uităm, nici măcar să nu vorbim cu ei. Ileana, fiica mea, își dorea un strugurel. Au cerut 50$ și tot ne cereau o contraofertă. Până la urmă au ajuns să ceară 3$, dar chiar și atunci am continuat să dau același răspuns, că nu avem nevoie. Am întrebat despre un DVD cu filmul indian Jodha Akbar. „Ooo, e așa de vechi filmul ăla, nimeni nu se mai uită la el, avem filme noi!“ — și chiar aveau de toate, pe DVD sau pe BluRay. Și le pot păstra!

Strada Petaling

Piața centrală

Vizitând Muzeul de Artă Islamică am avut o experiență interesantă, expoziția de arta batikului în Java, Indonezia a lui Ann Dunham. A fost frumoasă, avea și un panou cu informația biografică a ei. Am început cu sfârșitul unde scria despre moartea ei, dar apoi am observat poza anterioară la nunta lui Michelle și Barrack Obama. M-am entuziasmat! Îl cunoștea pe președinte! Ia te uită, o variantă tânără a cuplului prezidențial. Până în acest moment familia mea deja descoperise că era de fapt mama președintelui (care avea și un discurs la televizor ce se auto-relua, înregistrat în mod special pentru expoziție).

 

O viață scurtă dar foarte deosebită

Muzeul de Artă Islamică este impresionant. Găzduit într-o clădire nouă și strălucitoare are o mulțime de informații interesante, obiecte frumos expuse, o atmosferă liniștită, pașnică, a fost fascinant. Din nefericire la sfârșitul vizitei am avut un necaz. Eram așa de relaxat, transportat într-o lume diferită, o lume frumoasă, încât atunci când am ajuns la ultimul panou am avut un mic șoc. Vorbeau despre Palestina și Israel. De unde vine asta? „Oare nebunii ăia încă se mai luptă acolo?“ Era atât de ireal să fiu adus atât de brusc în lumea reală. Sau poate doar eram eu aerian în acea dimineață, ceva mai târziu aproape am dat cu capul de tavanul alb trecând pe sub o scară.

Un muzeu extraordinar

Din păcate asta nu e glumă: într-o lume de o deosebită frumusețe proștii se războiesc la nesfârșit

am evitat la mustață să intru cu capul într-un stropitor ascuțit

Am trecut strada să vizităm o impresionantă moschee națională. Pentru mine a fost amuzant să fac poze fetelor cu burka, pentru ele n-a fost deloc. 

Impresionanta moschee națională

egalitate

A doua zi am vizitat Muzeul Național și fetele s-au întors apoi direct la hotel. Ioan și cu mine ne-am dus la parcul de păsări, cel mai mare sanctuar din lume în care păsările pot zbura liber.

Când am plecat am fost șocați să avem drept șofer de taxi o femeie, prima pe care am văzut-o în Asia. Avea o mulțime de întrebări și noi doar i-am răspuns. Ea era șocată să afle de călătoria noastră „aici nimeni nu face așa ceva“. Ca și cum toată lumea face „așa ceva“ în România sau America.

O șoferiță foarte bună!

Am crezut că vom putea vizita turnurile Petronas, acum câțiva ani erau cele mai înalte clădiri din lume. Este un pod la etajul 40 și accesul se putea face liber. Acum au schimbat, îți fac un tur și de taxează 20$. Nici gând…

Petronas Towers - am sărit...

Malaezia e minunată. Dacă te poți adapta la prețul mare al berii și, așa cum am făcut eu în această postare, poți să ignori istoria neclară din ultimii ani, tensiunile dintre chinezi, indieni și malay, diviziunea islamică dintre extremiști și progresiști, blocarea drepturilor femeilor și alte câteva probleme, te-ai putea distra foarte bine aici.

Ignoră dinții de pe ușă - special pentru tine: ASEAN