Cea mai bună țară din lume

Bun venit în Singapore

Mihai: Cea mai bună țară din lume din 9 iunie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2020 

Ar putea să fie excepții, una poate într-un milion de ani, poate mai multe, dar ca regulă generală toți politicienii sunt răi. Sunt corupți, cred că sunt deștepți și nu sunt, cred că au puterea când de fapt nu o au, cred că fac ceva important și istoric atunci când doar pierd ocazii și încurcă lucrurile bune. Luptătorii pentru libertate și eliberatorii cu nume mari ajung invariabil să eșueze atunci când sunt la putere. Ocazionalul politician decent face lucrurile și mai rele pentru că propaghează iluzia că este vreo „speranță“. Pentru democrațiile proaspăt înființate ei vând modelul politic american, unde corupția este atât de adânc instituționalizată încât 

nici nu-și mai dau seama de asta, ei cred că e normal. Ajung să-ți dea scăderi de taxe pentru a cumpăra politicieni și politicienii aleg și își împart electoratul cum le place. Pentru modelul economic îți vând modelul Singapore. Unei generații întregi de țări proaspăt eliberate din lumea a treia, în ultimele decade ale secolului al XX-lea și chiar și astăzi pentru o mulțime de țări în curs de dezvoltare — „modelul Singapore“ este vândut maselor de către politicieni. Și săracii îl cumpără, suferă pentru un anumit număr de ani și apoi totul eșuează. Pentru mine e clar de ce nu poate exista un alt Singapore. Am citit nenumărate articole și am încercat să înțeleg cât se poate de bine Singapore. Am crezut că aș putea să înțeleg mai bine atunci când și dacă îl voi vizita. Da, am vrut să văd adevăratul Singapore, ca să pot să-l înțeleg. Am eșuat lamentabil. Nu sunt cu nimic mai deștept decât săptămâna trecută. M-am bucurat enorm de cele 75 de ore petrecute aici, am ajuns și să spun „Nu m-aș muta niciodată aici, dar aș putea să trăiesc aici la nesfârșit“. Totuși, nu îl înțeleg mai bine. Dar tot ce știu până acum este că acea unică excepție într-un milion de ani ar putea să fie tipul care a creat și condus Singapore, Lee Kuan Yew. A clădit o națiune, o țară, o conștiință națională din nimic și nici nu are o statuie la fiecare colț de stradă.

Îmi iubesc țara - desen de la școala zvastica roșie

Nu te omoară dacă mesteci gumă, așa cum am auzit când eram copil. Omoară oameni care fac trafic de droguri, te înștiințează atunci când intri în țară. În aparență sunt o mulțime de alte reguli la fel de dure, dar nu ni le băgau tot timpul în față cum făceau în Hong Kong.

Așa că, iată-ne, aici suntem: Singapore. E oare acesta singurul loc din lume care a fost forțat să devină o țară după ce a fost dat afară din alta? În 1965 parlamentul Malaeziei a votat în unanimitate să scoată în afara țării Singapore, pentru diferite motive, cel mai bun fiind „pentru cultura de meritocrație“. În loc să promoveze oameni malay, ei încercau să construiască o societate de drepturi egale pentru toată lumea(!). Celor surprinși în acele timpuri în Singapore li s-a dat cetățenie singaporeană și de-a lungul anilor, unii chiar au și ajuns să creadă. Îi învață pe copii la școală că este o datorie patriotică să înveți, pentru că țara lor e mică și pot supraviețui în această lume doar cu oameni deștepți și educați. În mod surprinzător prietenul nostru de 17 ani, care ne-a dus și ne-a arătat peste tot, habar nu avea când era ziua lor națională. Este un mare eveniment, construiesc o platformă cu vreo două luni înainte, pozele pe care le-am văzut fac să pară ca și Corea de nord, dar el nu știa când era ziua națională.

Cu cinci milioane de oameni, Singapore are câteva recorduri în lume, unele bune, unele rele. Au cel mai mare procentaj de milionari, unul din șase oameni; omoară mai mulți oameni pe cap de locuitor, mai mult decât americanii, iranienii sau chinezii. Este al doilea cel mai bun mediu economic din lume (după Hong Kong) dar este de asemenea și cea mai paternalistică societate, unde majoritatea oamenilor locuiesc în apartamente construite și sponsoritzate de guvern și unde te forțează să-ți cumperi o mașină nouă la zece ani. Vorbind despre nivele mari de stress, singaporenii dețin un alt record mondial, cel mai mare număr de scaune de masaj pe cap de locuitor. Sunt nenumărate exemple despre ceea ce face Singapore special. Este de departe cel mai frumos loc de vizitat în Asia de Sud-Est, un oraș grădină cu tone de atracții, aceeași vreme perfectă în fiecare zi a anului, un sistem de tranzit perfect, apă potabilă, mâncare bună și ieftină, cumpărături ideale și tot felul de hoteluri. Din cele patru limbi oficiale, engleza este prima, folosită și înțeleasă de aproape toată lumea. Este scump, dar nu atât de mult cât te-ai putea aștepta și este o destinație perfectă pentru câteva zile.

Cel mai bun aeroport din lume

Pe zidul de KFC e reclamă la un alt restaurant de pui prăjit, Popeyes

Am stat în mica Indie, o variantă curată a originalului, poate o variantă fantastică, idealistică a ceea ce India ar putea deveni atunci când va depăși închistările și sărăcia și va deveni o societate modernă.

Mica Indie

Am vizitat Muzeul Național și am petrecut câteva ore în interiorul unei clădiri spectaculare. Sunt câteva secțiuni. Partea istorică nu e prea bine înfățișată, cel puțin în opinia mea. Sunt două posibile trasee, una personală, povești ale oamenilor care au trecut prin anumite evenimente istorice și una tradițională, prezentând „faptele“. Prea multă informație, texte lungi, benzi audio la fel de lungi, foarte puține artefacte istorice și foarte repede te epuizezi. Cred că n-au reușit să mă facă să înțeleg miracolul economic din Singapore și cu siguranță nu au reușit să-mi explice cum a ajuns să existe țara lor. Nu era prea mult de prezentat… abia dacă sunt două sute de ani de istorie simplă, evoluând de la mlaștini infestate de țânțari la cea mai bună țară din lume.

Cum reușesc să crească asemenea copaci? În fața muzeului național

Am râs mânzește la expoziția itinerantă „Aurul Ucrainei“ ce prezenta istoria Ucrainei într-un mod în care ar fi foarte greu pentru un român să o creadă sau să o accepte. Ne-am bucurat de expoziția despre cheongsam, un model unic de rochie chinezească și alte câteva camere despre modă. Ileana Ruxandra a scris mai mult și a pus poze aici.

În centrul orașului, case vechi care acum valorează milioane de dolari

Tatăl prietenului nostru ne-a ghidat intr-un tur al centrului orașului, iar noi am vizitat pe jos Esplanada, contrucțille moderne de pe malul mării.

O încercare de a imita opera din Sydney în efortul de a deveni un oraș cultural

As Maria described here, we entered a huge commercial area with an oversize skating ring. The children wanted to get on, but they made it impossible. I wouldn't have expected so much stupidity here. We just laughed.

Patinoar la mall

Am traversat portul într-o barcă turistică veche. Biletele erau nereturnabile și abia după ce le-am cumpărat am aflat că practic am intrat într-un contract în care renunțăm la dreptul de a primi compensație în cazul în care se întâmplă ceva rău (inclusiv moartea). O logică interesantă.

Unul din lucrurile cele mai faine a fost să vizităm Grădina Botanică. Din nefericire fetele au ales să nu vină, dar pentru noi ceilalți trei, a fost superb, o dimineață plină de frumusețe. Citește postarea Ilenei Ruxandra aici și uite și mai jos câteva alte poze.

Ar fi trebuit să ajungem la Muzeul Civilizației Asiatice, dar din păcate am ajuns prea târziu. Data viitoare.

O zi de distrație și poze jucăușe

Dar cel mai bun lucru de departe a fost să vizităm familia prietenului Mariei. Din nou, conecția umană este partea cea mai bună din călătoria noastră, am învățat o mulțime, am petrecut o seară minunată și am mâncat o cină fantastică.

Lucrători străini în Singapore: unul din fondatorii Facebook-ului a renunțat la cetățenia americană și a emigrat în Singapore. Acuzat peste tot de lipsă de patriotism (poate că a salvat ceva dolari în viitoarele taxe!) fugitivul brazilian-american a explicat simplu că de fapt locuia de ceva ani în Singapore unde este un mediu propice afacerilor și unde taxele pe câștigurile capitale sunt mai scăzute. La polul opus sunt sute de mii de lucrători străini care primesc foarte puțini bani pentru slujbe de mizerie. Am crezut că cea mai mare șansă pentru o femeie din Filipine, Indonezia sau India, sau pentru bărbați din Bangladesh sau oriunde altundeva, era să aibă o slujbă în Singapore. Nu e chiar așa. Toată lumea are servitoare ce locuiesc în casă, chiar i se face reclamă nu ca un lux, ci ca o necesitate. Ziarele sunt pline de povești despre abuzurile la care servitoarele sunt supuse, venitul de de aproximativ 250$ pe lună (cel mai mic din lumea civilizată) și de obicei lucrează primele 11 luni pentru a plăti împrumutul pe care l-au făcut pentru a fi aduse aici. Sunt mii de servitoare care au fugit de la locul de muncă ce caută refugiu în ambasadele țărilor lor. Bineînțeles că sunt și excepții și există o mișcare de a educa populația asupra drepturilor omului și despre valori umane de bază (servitoarea ta este o ființă umană!).  În casa pe care am vizitat-o erau cele două ajutoare erau în mod clar o necesitate, le spuneau „mătușică“ sau „nana“, camerele lor erau frumoase și spațioase, chiar lângă camerele copiilor.

Am citit în ghidurile mele că sunt multe autobuze ce merg spre Malaezia așa că ne-am dus la stația de autobuze de lungă distanță. Erau o mulțime de agenți de călătorie, dar au fost cu adevărat șocați că voiam bilete în aceiași zi, cinci, nici mai mult nici mai puțin. Nu era nimic disponibil, oamenii fac rezervări cu mult timp înainte! Am luat un taxi cu unul din cei mai simpatici șoferi pe care i-am avut. Chiar era îngrijorat pentru noi, „oamenii din Malaezia nu sunt ca aici, nu poți să ai încredere în oricine!“ Ne-a lăsat lângă graniță, un minut mai târziu a venit un autobuz public și am trecut granița, adică, dându-ne jos am intrat într-o clădire mare, primind ștampila de ieșire din Singapore, ieșind înapoi în stradă, înapoi în autobuz, dându-ne jos pentru același lucru în Malaezia și din nou în autobuz. Era o coadă lungă de mașini și autobuze și se pare că 5.000 de studenți malaezieni fac asta zilnic pentru a merge la școală în Singapore. La capătul cozii era o stația de autobuz din Johor Bahru, orașul graniță din Malaezia. În câteva minute aveam deja următorul autobuz, am călătorit în lux până la Malaka și am salvat 50$, biletele erau aici mult mai ieftine decât pe cealaltă parte a graniței. Pentru prima dată am mâncat fiecare meniu complet la  McDonalds, o experiență șocantă pentru copii.

Ce-ar crede tipul ăsta despre cumpărătura lui de acum 200 de ani? 

Singapore. Ceea ce a început cu câteva sătuce de pescari a devenit o stație pe rutele comerciale cu comercianți concentrați doar pe propriul câștig. Mai târziu, folosind politici economice inteligente și curate și încurajând crearea bogăției, au eliminat sărăcia abjectă, au evitat crearea unui statut de „întreținuți“ pe ajutoare sociale, au dezvoltat cea mai bună educație și îngrijire medicală. Sistemul funcționează și oamenii de aici au ajuns la un nivel politic și economic și la o stabilitate socială de invidiat. Prin regula legii, a meritocrației, a unei toleranțe religioase și rasiale și cu oameni care au cedat libertăți politice și individuale semnificative — au creat cea mai bună țară din lume. Dar asta e vestea tristă! Cea mai bună e departe de a fi perfectă.