Maria: India din 23 decembrie 2011 tradus de Ileana Ruxandra în 2019
Probabil că vă țineți pumnii strânși să plec odată din Goa ca să puteți citi despre monumente și culturi, dar… să fim serioși. E India. Mai e ceva de spus?
Femeile indiene poartă sari-uri care le lasă abdomenul descoperit, dar își acoperă fețele. Bărbații poartă turbane sau acele acoperământuri de păr. Poți să vezi oameni îmbrăcați tradițional peste tot, în special femeile (ceea ce e minunat, pentru că majoritatea țărilor s-au modernizat și poartă blugi și tricouri). Bărbații poartă în general haine după moda vestică, probabil și pentru că ei trebuie să se adapteze lumii afacerilor sau poate pentru că unii oameni nu te iau în serios dacă nu porți un costum.
Vânzătorii ambulanți sunt peste tot și întotdeauna vor să-ți vândă ceva. Cel mai bine este să nu le răspunzi. Vor încerca în continuare să-ți vândă Taj Majal-uri micuțe și brățări de glezne, dar nu cum ar fi dacă le-ai acorda atenție.
Oameni cu brațe sau picioare ciudat răsucite stau în jurul gărilor, târându-se dintr-un loc în altul. Nu cerșesc (asta înseamnă că eu nu i-am văzut făcând-o) ceea ce e ciudat pentru că alți oameni, care arată bine hrăniți, o fac.
Cerșitul este o adevărată meserie aici. E mai bine să nu le dai bani — ei vor continua să „meargă la servici“. Nu-i bine să le acorzi atenție cerșetorilor — dacă observă asta (pozitivă sau negativă) vor continua să lucreze. Dacă chiar te simți prost și vrei să le dai ceva, dă-le mâncare.
Am avut o interacțiune interesantă cu un om la gară ce a venit spre noi în timp ce mâncam ouă fierte și sandwich-uri. Ne-a cerut de mâncare și Mama i-a oferit un ou. A clătinat din cap. Mama i-a oferit un sandwich. A clătinat din cap. Apoi a cerut 10 rupii ca să-și cumpere de mâncare. Evident că nu îi era foame.
Oamenii par să lucreze tot timpul. Când intri într-un magazin este un om a cărui treabă este să-ți ia chitanța și să rupă o mică bucățică din ea. Asta e tot ce are de făcut. DAR… e plătit și nu trebuie să cerșească pe stradă. Partea negativă este că, fiind client, trebuie să mergi prin tot magazinul ca să plătești pentru cumpărături sau să comanzi ceva.
Filmele englezești au titrajul în engleză și toate scenele cu săruturi sunt eliminate. Chiar și în videoclipuri, le editează ca să vezi o altă parte de video pe durata sărutului.
Am văzut în aeroport materiale comemorative pentru un actor de Bollywood care a murit anul acesta. Avea cam optzeci de ani și a jucat în mai mult de o sută de filme. Practic erau peste tot, cu tot felul de informații interesante despre el. (Mi-aș dori să-mi pot aminti cum îl chema). În America nu fac asta nici măcar pentru Steve Jobs!
Probabil că vă țineți pumnii strânși să plec odată din Goa ca să puteți citi despre monumente și culturi, dar… să fim serioși. E India. Mai e ceva de spus?
Femeile indiene poartă sari-uri care le lasă abdomenul descoperit, dar își acoperă fețele. Bărbații poartă turbane sau acele acoperământuri de păr. Poți să vezi oameni îmbrăcați tradițional peste tot, în special femeile (ceea ce e minunat, pentru că majoritatea țărilor s-au modernizat și poartă blugi și tricouri). Bărbații poartă în general haine după moda vestică, probabil și pentru că ei trebuie să se adapteze lumii afacerilor sau poate pentru că unii oameni nu te iau în serios dacă nu porți un costum.
Vânzătorii ambulanți sunt peste tot și întotdeauna vor să-ți vândă ceva. Cel mai bine este să nu le răspunzi. Vor încerca în continuare să-ți vândă Taj Majal-uri micuțe și brățări de glezne, dar nu cum ar fi dacă le-ai acorda atenție.
Oameni cu brațe sau picioare ciudat răsucite stau în jurul gărilor, târându-se dintr-un loc în altul. Nu cerșesc (asta înseamnă că eu nu i-am văzut făcând-o) ceea ce e ciudat pentru că alți oameni, care arată bine hrăniți, o fac.
Cerșitul este o adevărată meserie aici. E mai bine să nu le dai bani — ei vor continua să „meargă la servici“. Nu-i bine să le acorzi atenție cerșetorilor — dacă observă asta (pozitivă sau negativă) vor continua să lucreze. Dacă chiar te simți prost și vrei să le dai ceva, dă-le mâncare.
Am avut o interacțiune interesantă cu un om la gară ce a venit spre noi în timp ce mâncam ouă fierte și sandwich-uri. Ne-a cerut de mâncare și Mama i-a oferit un ou. A clătinat din cap. Mama i-a oferit un sandwich. A clătinat din cap. Apoi a cerut 10 rupii ca să-și cumpere de mâncare. Evident că nu îi era foame.
Oamenii par să lucreze tot timpul. Când intri într-un magazin este un om a cărui treabă este să-ți ia chitanța și să rupă o mică bucățică din ea. Asta e tot ce are de făcut. DAR… e plătit și nu trebuie să cerșească pe stradă. Partea negativă este că, fiind client, trebuie să mergi prin tot magazinul ca să plătești pentru cumpărături sau să comanzi ceva.
Filmele englezești au titrajul în engleză și toate scenele cu săruturi sunt eliminate. Chiar și în videoclipuri, le editează ca să vezi o altă parte de video pe durata sărutului.
Am văzut în aeroport materiale comemorative pentru un actor de Bollywood care a murit anul acesta. Avea cam optzeci de ani și a jucat în mai mult de o sută de filme. Practic erau peste tot, cu tot felul de informații interesante despre el. (Mi-aș dori să-mi pot aminti cum îl chema). În America nu fac asta nici măcar pentru Steve Jobs!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu