Agra

Mihai: Agra din 19 decembrie 2011 tradus de Ileana Ruxandra în 2019

Ne-am dus la Taj Mahal de două ori de ziua Mariei. Am văzut cea mai frumoasă clădire din lume, pe dinăutru și pe dinafară, la răsărit, pe o ceață groasă și mai târziu, la apus, și n-am fost nici un pic dezamăgiți. Este fenomenală, maiestoasă, incredibilă și perfectă, este mai mult decât pot eu să descriu în cuvinte. Având clădirea ca fundal în spate, în timp ce ușuiau turiștii afară, i-am cântat Mariei în românește cele două cântece de la mulți ani și am avut și un „discurs de mulțumire“. 

A avut o zi de naștere frumoasă. A început cu o zi înainte, când am mers la Agra. Aveam numele șoferului ce urma să ne ducă de la Delhi la Agra și înapoi. Am trimis un mesaj,  a răspuns, apoi n-am mai avut nici un contact. Am cumpărat două seturi de bilete de tren. Pe cel care era mai devreme, eram pe lista de așteptare, am primit confirmare abia la 6:30 dimineața.  Setul de mai târziu, cu locuri deja rezervate, era doar în caz că și am fi ajuns la Agra la 4:30 după-amiaza. După norocul nostru, totul a mers bine și am ajuns la Agra la 12:30. Am fost imediat înconjurați de taximetriști. Ne arătau toneta pentru plata călătoriei, după ce plăteam pentru traseul nostru, ei ne aduceau taxiul. Ne-a plăcut de șoferul nostru. Așa cum am învățat relativ repede în India nu poți să ai încredere în oricine, dar omul ăsta mai în vârstă era greu să nu ai încredere în el. „De ce vrei să mă ajuți?“ l-am întrebat. „Sunt un șofer de taxi, domnule, și treaba mea este să mă asigur că ai o experiență bună aici“. Chiar credea acest lucru!

I-am urmat sfatul, mai ales că se potrivea cu felul în care plănuisem eu vizita. Agra e un oraș micuț, doar 1,3 milioane de oameni, dar are un rol important în istoria Indiei, în special în epoca împăraților mughali din secolele 16-17. Mai târziu a devenit un bastion al armatei britanice, urmată de cea indiană și a devenit oraș industrial, iar de curând turismul a devenit mai important. Pe lângă Taj mai sunt câteva atracții importante. Fortul Agra, Itimad-ud-Daulah sau palatul Fatehpur sunt fenomenale, oricare dintre ele ar aduce faimă oricărei țări. Majoritatea celor 3 milioane de oameni care vizitează Taj Mahalul în fiecare an o fac într-o excursie de o zi și ca urmare pierd aceste locuri — noi voiam mai mult.

Așa că în prima după-amiază am mers la Fatehpur Sikri, la 40 km de Agra. Pentru scurt timp a fost capitala lui Akbar și are 46 de palate și o mare moschee. Este Monument al Umanității. Tot menționez aceste lucruri pentru că eu cred că este important. UNESCO se implică pentru renovarea și protecția Monumentului, dar și țara gazdă trebuie să arate un adevărat angajament. Țările se mândresc cu un astfel de Monument și beneficiază de publicitate. La Fatehpur, câteva palate arătau grozav. Sunt cam din aceeași perioadă cu Renașterea sau Machu Picchu, doar cu 100 de ani mai vechi decât Versailles, și totuși atât de diferit și la fel de frumos. Niciunul din noi nu a părut să fie deranjat că Akbar a avut atât de multe neveste și din moment ce favoritele primeau palatul lor, trebuie că și ele erau împăcate cu asta. Este uimitor pentru timpurile noastre toleranța religioasă implicată. Nu numai în design-ul palatelor, cu elemente diferite din diferite culturi, dar și în alegerea soțiilor ca fiind cea musulmană, cea hindu, cea creștină. Am văzut același lucru și în Tibet, la faimosul lor rege.

Una din structurile de la Fatehpur Sikri cu aer condiționat instalat în secolul 17

Ileana face o poză pieței principale

Acest mic palat a fost al Sultanei, nevasta de origine turcă

Nimeni nu știe cu adevărat ce a fost acest loc, probabil grajdurile elefanților sau locuințele servitorilor.

A doua zi ne-am decis să încercăm să vedem Taj Mahalul la răsăritul soarelui. Șoferul ar veni să ne ia la 6 dimineața, am fi acolo pe la 6:15 înainte să se deschidă. Proprietarul hotelului la care stăteam s-a revoltat „Îl cunosc pe omul ăsta, cum a putut să vă spună așa ceva, n-o să vedeți nimic, e perioada anului în care sunt cețuri groase! Mergeți la 8 dimineața, chem eu șoferul, spuneți-i să vină mai târziu!“ După o scurtă conversație am hotărât totuși că vrem să mergem devreme. Măcar nu vor fi turiști. Și dacă e nevoie o să mergem și seara. Ileana Ruxandra a descris foarte foarte frumos toată aventura. Maria a scris și ea la rândul ei (link). O prietenă de pe internet a vizitat și ea de curând și l-a descris la fel, și chiar am primit niște comentarii pe facebook la postarea ei. Oricât de bună ar fi o descriere, eu cred totuși că Taj Mahal-ul nu poate fi descris. Cineva citind descrierea nu ar putea simți ceea ce am simțit eu:

• un pic de dezamăgire pentru că nu puteam vedea nimic atunci când am ajuns, chiar în fața lui. Un schimb rapid de cuvinte cu un turist, ceața se va ridica în curând, fără nici un dubiu.
• uimirea realizării că pășim în Taj fără a-l vedea. Oare câți oameni au făcut asta? O să-l vedem după ce ieșim.
• uluiala de a fi acolo, chiar în mijlocul lui, bucurându-ne de tot timpul de a descoperi fiecare detaliu. Pentru o vreme au mai fost niște oameni, dar mai târziu am fost aproape singuri pentru o oră.
• bucuria copilărească de a înregistra sunetele din Taj (nu sunt permise fotografiile, video, lumini, nimic, dar nu s-au gândit să interzică înregistrarea audio)
• bucuria de a-i vedea pe copiii noștri distrându-se cu Heidi și Brandon. Ușoara neplăcere că se laudă și vorbesc prea mult despre ei înșiși în timp ce se sprijină de balustrade în mijlocul Taj-ului.
• tristețea pe care am simțit-o o oră mai târziu. Eram împăcați cu posibilitatea că ceața nu se va ridica niciodată, dar văzându-i pe unii plecând, m-am întristat pentru ei, s-ar putea să nu-și mai poată permite timpul și banii de a veni mai târziu. Și 
• cu adevărat de nedescris sentimentul de a fi acolo și de a-l vedea în toată splendoarea lui. Este adevărat, l-am văzut, e mult mai frumos decât în toate pozele, sau decât în toate descrierile pe care le-am citit despre el. Cât despre reclamă, merită de o sută de ori mai mult. Da, va trebui să mergi și să vezi.

Prima imagine

Ultima privire

Distrându-ne, încercăm să imităm cum stau indienii la poză.

Detaliu

După primele trei ore la Taj am luat o scurtă pauză la hotel și apoi am mers mai departe. Itimad-ud Daulah, supranumit micuțul Taj este un mormânt mic construit cu 10 ani înaintea Taj-ului, prima clădire construită în întregime din marmură. Este micuț și delicat și în afara circuitului turistic.

Dacă nu ar exista Taj Mahal-ul acesta ar fi o atracție fenomenală

Micuțul Taj - e atât de norocos și mândru să stea în spatele fetei mele!

Apoi am mers pe malul râului Yamuna și am văzut profilul Tajului la orizont. Probabil o priveliște deosebită dacă ar fi senin, dar a fost suficient ca să ne confirme că trebuie să-l vedem din nou mai pe seară. Am traversat din nou râul și ne-am dus la Fortul Agra pentru orele amiezii. A fost fantastic, nici nu-mi vine să cred că majoritatea fortului încă mai este ocupat de armată și ca urmare inaccesibil civililor.

Absolut fenomenalul Fort Agra, privire spre râu și Taj

Anul trecut am închiriat pe Netflix filmul „Jodhaa Akbar“ fetelor le-a plăcut și erau încântate să vadă câteva din palatele în care a fost filmat. Știau povestea marelui împărat mughal ceea ce a făcut ca acel loc să fie cu atât mai deosebit. Chiar aici, în una din ultimele piațete deschise pe care le-am vizitat în după-amiaza de dinainte de a merge la Taj când am realizat:  am văzut atât de multe lucruri deosebite în viața mea, am văzut atât de multe în ultimele două luni, dar probabil nimic atât de frumos ca această piațetă. Nici măcar nu am putut să îi aflu adevăratul nume, dar mi-a plăcut. Cât de ciudată e mintea omului!

Unul după altul, lucruri extraordinare la Fortul Agra.