Eliberatoarea de fluturi

Mihai: Eliberatoarea de fluturi din 12 decembrie 2011 tradus de Ileana Ruxandra în 2019

Parcul național Chitwan, a doua zi. Ioan și cu mine ne trezim la 6:30 să mergem să vedem păsările. Pare să fie ok, dar aproape că e caraghios să-l vezi cum se dă jos din pat parcă ar avea 80 de ani, oftând și durându-l toate. Are febră musculară de la spălatul elefanților. Plecăm la 7, un ghid, un olandez și noi doi. Mergem câteva minute, ghidul spune că este o ceață foarte groasă și că sunt puține șanse să vedem ceva. Îl întreb de ce nu putem să ne ducem mai târziu și cu toții cădem de acord să amânăm pentru 8:30. Ioan se bagă înapoi în pat și nu se mai dă jos pentru tot restul zilei. E clar că e bolnav, poate are chiar și un pic de febră. Plec din nou cu Kris, olandezul și cu ghidul și avem noroc de păsări în cele trei ore. Nu se întâmplă nimic la început, apoi vedem ceva cioară pe spatele unui rinocer și apoi tot încep să apară păsări.

Un rinocer rănit invită păsările să-i curețe rana, așa se va vindeca mai repede

Păsări pe rinocer cu o rană în partea stângă a pozei

Mai târziu vedem mai multe păsări și un rinocer cu un corn uriaș și un penis uriaș erect. Ghidul este uimit, se pare că rinocerul „s-a entuziasmat” la vederea a patru femei. Până la urmă s-a calmat și s-a culcat la pământ, blocând drumul peste un pârâu, pe care a trebuit să-l sărim.

Excursia am terminat-o la casa ghidului și în timp ce așteptam să vină mașina să ne ia, am vorbit puțin despre economie. Toată lumea pune bani la pușculiță ca să-și construiască un hotel, să-și cumpere un elefant și o mașină. Elefantul ar putea costa 25000 euro (33000$) dar poți să câștigi 100$ pe zi și să-l plătești în 3 ani. Dar elefantul ar putea muri, măcar mașina dacă se strică  tot poți să mai iei niște bani pe ea. Stăm pe verandă, soția lui face ceai, copiii sunt duși la școală. Și-a construit casa de unul singur, e micuță, poate cât două băi de la mine de acasă și locuiesc în ea 12 oameni.

După amiază avem programat să facem o „plimbare prin junglă cu plus”, partea de „plus“ fiind că la sfârșit un localnic ne va arăta cum „recoltează” produse din junglă și gătesc. Ioan a fost scuzat pentru că era bolnav, Ileana s-a sacrificat să stea cu el, dar abia putea să-și ascundă bucuria. Ne-am plimbat 3 ore și jumătate fără să vedem vreun animal, poate undeva la distanță o umbră de maimuță, căprioară și porc sălbatic. Am văzut ceva copaci, am gustat din coaja externă a unei nuci, am văzut o urmă de rinocer, o mlaștină unde rinocerii vin câteodată și o mulțime de fluturi, păianjeni și termite. Am decis că nu vrem și partea de plus, ceea ce se potrivește foarte bine cu faptul că ghidul a uitat. Evenimentul cel mai de seamă din toată ziua a fost Ileana Ruxandra sărind să elibereze un fluture dintr-o pânză de păianjen. Așa că am poreclit-o „Mama, eliberatoarea de fluturi!”

Fluturele prizonier

Păianjen monstruos

În zile mai bune rinoceri și tigri vin la acest mic lac în junglă

Nimic nu se întâmplă în jungla asta