Unde ți-e haina?

Mihai: Unde ți-e haina? din 14 noiembrie 2011 tradus de Ileana Ruxandra în 2019

„Unde ți-e haina?” am întrebat- o pe Maria și ar fi trebuit să-i vezi fața șocată! Când am intrat în gara din Xian am fost îndrumați spre sala de așteptare „a celor care dorm pe moale”, era foarte aglomerată și ne-am împrăștiat pe mai multe rânduri. Câteva minute mai târziu o mulțime de oameni au plecat spre trenurile lor, uriașa sală de așteptare s-a golit și Maria s-a mutat lângă noi.

„Unde ți-e haina?” Ne-am uitat cu toții în direcția scaunelor unde șezuse mai înainte, toate goale și curate acum, nici o haină! Da’ sunt rapizi chinezii ăștia! După un moment de șoc, puteai să vezi cum i se schimbă expresia către una incredibilă, ea, cea care niciodată nu face greșeli, și-a pierdut căciula (acum câteva zile) și acum și-a pierdut și haina! Uitându-ne unul la altul am început să râdem. Apoi și restul familiei a pufnit în râs, și cu toții am început să o căutăm. Sunt foarte mândru de fiica mea cea mică, care demonstrând abilități de rezolvare a situațiilor de criză a spus: „Trebuie să aibă un centru de obiecte pierdute și găsite!”

Ne-am bucurat cu toții când am găsit haina. Apoi ne-am suit în tren și am plecat din Xian, dar acest episod, cu ambele părți, bune și rele, descrie foarte bine întâmplările din Xian. Am avut privilegiul să vizităm împreună cu familia mea extinsă soldații de teracotă și zidul ce înconjoară orașul Xian, tristețea să ne luăm rămas bun de la ei și ca Ileana Ruxandra să se îmbolnăvească rău de tot. Din acest motiv n-am putut să vizităm câteva obiective, dar am putut să interacționăm cu sistemul medical chinez. Am avut un hotel bun, dar chiar aici am început să obosim să ne mai căutăm de mâncare, aveam un Walmart chiar la parter și ne luam de acolo câte ceva. Am mers de unul singur să vizitez Marea Pagodă a Gâștei sălbatice încercând să-mi potrivesc vizita cu cea a părinților mei, dar am ajuns când ei plecau și obiectivul s-a închis un minut mai târziu. Dând roată gardului ce înconjura pagoda am avut norocul să ajung la intrarea unui parc unde era un spectacol deosebit de apă și lumină.

Marele spectacol de apă la Marea Pagodă a Gâștei sălbatice

Drumul spre Xian l-am întrerupt în Luoyang, aveam foarte puține informații despre loc în ghid, n-am găsit nici o informație acolo, dar totuși, ne-am descurcat să ajungem fără nici o conversație verbală, doar semne și ceva sunete. Am întrezărit China viitorului, plecând din Longme, o gară nouă, supermodernă, a trenului de mare viteză, un drum nou și zeci de mii de apartamente în blocuri foarte înalte ce erau construite pe un câmp gol. Pe măsură ce forța de muncă devine mai costisitoare, părțile dezvoltate ale Chinei își mută fabricile în interiorul țării. Primul pas este construirea infrastructurii, iar oamenii și fabricile vor veni mai târziu.

Statuile buddhiste sculptate în stâncă de la Luoyang Longmen merită o vizită. Erau peste 100.000 de statui sculptate în munte în decursul a câtorva secole, unele poate vechi de 1500 de ani. Au suferit distrugeri considerabile în ultimele două secole, unele statui fuseseră furate cu totul, altele decapitate sau luate în muzeele din vest Acum se poate vedea un efort deosebit de a  le prezerva și restaura și UNESCO are un rol activ. Mai sunt câteva locuri în lume cu statui sculptate în mod similar (Datong în China, Ajanta în India) și probabil că e suficient să vezi unul din ele. Începem să devenim puțin imuni la recorduri, deja am văzut cel mai mare Buddha de trei ori, în locuri diferite. Cui îi pasă care este cel mai mare?

Cel mai mare Buda de la Longmen

Xian a fost un oraș mult mai mic decât celelalte pe care le-am vizitat până acum, doar 9 milioane de oameni! Ca fostă capitală, ar trebui să fie fără nici un dubiu în topul destinațiilor oricărei călătorii în China. Orașul e construit într-un mod similar cu celelalte orașe chinezești, dar prima centură este reprezentată de zidul orașului vechi, acum restaurat, 12 m lățime și lung de câțiva kilometri. Vechiul șanț de apă este acum un parc și tocmai această integrare de vechi cu nou a făcut ca Xian-ul să fie un oraș mult mai plăcut decât Beijing-ul. Mai puțin aglomerat și încă mai erau urme ale expoziției mondiale de flori care abia se terminase.

Încercând sâ facem o poză la prima groapă

studiind unul din războinici

Soldații de teracotă sunt motivul pentru care se vine la Xian. Îmi place istoria lor, reprezintă un progres major în istoria civilizației. Înainte de ei, atunci când împăratul murea, pentru a-i proteja trupul, era îngropat cu o armată de soldați și servitori, toți încă în viață. Acest împărat al Chinei a fost îngropat cu statui și nu au mai trebuit să fie sacrificate atât de multe vieți. Merită o mare bulină albă, deși se pare că era foarte fricos și speriat, poate chiar laș. Scara la care a fost construit acest proiect este de necrezut și se pare că nu știm întregul adevăr din spatele lui. Șapte sute de mii de lucrători au muncit pentru treizeci și șase de ani pentru a construi mormântul, se pare că unii dintre constructori și supraveghetori au fost îngropați de vii, se pare că adevăratul loc de îngropare este la 1,5 km depărtare de armată, se pare că mormântul a fost acoperit cu pietre prețioase pe tavan care să simbolizeze stelele și că mercur era pompat mecanic pentru a sugera râuri. Pe scurt sunt multe lucruri care nu au fost excavate încă și altele care așteaptă ascunse pentru a fi excavate cândva în viitor când vor avea posibilitatea să le prezerve. Ceea ce poate vedea vizitatorul sunt patru clădiri, trei gropi foarte bine acoperite de clădiri noi care fac un extraordinar muzeu, plus încă o clădire în care sunt expuse obiectele găsite. Prima groapă este de departe cea mai impresionantă, poți să-ți dai seama de asta pentru că Ileana Ruxandra și cu mine am vrut să ne întoarcem să o vedem din nou (în ciuda bombănelilor copiilor). Era deja după-amiază și dispăruseră hoardele de turiști, așa că doar stăteam și priveam. Poți să vezi câteva sute de războinici, într-o formă mai bună sau mai proastă, dar poți cu ușurință să-ți imaginezi imensitatea proiectului ascuns sub movile. Măreț.

Ne-am reîntors la prima groapă

Am voluntariat să ținem placa pentru un moment

Probabil că mi-a plăcut mai mult Zidul Orașului Xian, poate și pentru că eram singurii de acolo la ora 9 dimineața, poate și pentru că am avut o plimbare plăcută mergând să ne întâlnim cu părinții mei, poate și pentru că după ce ei au plecat am descoperit jucării tradiționale și copiii s-au jucat cu ele. Iar eu mă uitam și făceam poze și pentru prima oară într-un timp îndelungat nu trebuia să mă uit la ceas și să mă grăbesc în altă parte.

Ne-a plăcut foarte tare pe zidul orașului Xian

în echipă de opt!

Am încheiat ziua cu o vizită la piață și la moschee, iar a doua zi, Ileana Ruxandra fiind bolnavă ne-am dus să căutăm un doctor și ceva tratament. Noaptea următoare ne-am dus la gară și pentru câteva momente am pierdut haina Mariei…