Praha

Ahoy! Salut!

Suntem în Praga. În prima zi mergem pe jos spre centru și ne uităm pe stradă la oamenii care beau bere la ora 11 dimineața.

Prindem din urmă un grup cu ghid, ce admiră clădirile art-nouveau

mergem prin piață 

aceea cu ceasul fenomenal 

care-ți arată zodiacul, ziua din an (cu numele sfinților scrise chiar lângă) iar când bate ora fixă, statuile se mișcă (în special scheletul, reamintindu-ne că timpul zboară și toți o să murim la un moment dat)

și un om îmbrăcat în uniformă veche roșie, cântă din trompetă.

Trecem pe lângă magazine cu marionete, unde Pinocchio și Charlie Chaplin stau lângă Harry Potter și Jack Sparrow

pe lângă grupuri ce cântă jazz la colț de stradă ...

sau tipi îmbrăcați ca și Mozart, ce levitează. 

Peste râul Vltava putem vedea Hrad-ul, castelul. 

Trecem peste Karluv Most, podul Carol, unde artiștii își vând munca...

și alții cântă la armonică. 

Ce bine că tata are trei centuri negre care să-l protejeze cât scoate niște bani de la bancomat 

cu care să cumpărăm niște înghețată (încearcă să pronunți zmârljina) 

Unde-i înghețata ta? 

Placa asta era pe peretele ambasadei României...

Cum urcăm spre castel, vedem cum un tip își ia rufele de la uscat de pe acopeiș.

În fața palatului ascultăm muzică cehească veche, care dă un plus de savoare berii. 

Apoi intrăm în cetate și vizităm catedrala Sf. Vitus, 

căutăm a treia fereastră pe stânga și găsim vitraliul făcut de Mucha, 

Femeia cu ochii închiși reprezintă trecutul si amintirea, băiatul cu ochii larg deschiși este viitorul și speranța... vitraliul are o mulțime de mesaje ascunse. 

Acesta este mormântul Sf. Vitus, făcut cu 3000 kg de argint.

Iar aici este capela privată a regelui, unde obișnuiau să expună coroana și sceptrul, 

și ai cărei pereți sunt acoperiți cu pietre prețioase. 

Sala cea mare a castelului are un tavan boltit interesant, fără stâlpi de susținere 

și un mâner frumos. 

După castel vizităm Zlatna Uliça, o alee îngustă de-a lungul zidului de apărare, ce permite accesul la căsuțele lipite de el. 

Aceasta e casa unei croitorese, în dreapta se vede marginea patului, în stânga este dulăpiorul și în poza următoare, soba și bucătăria. 

Deasupra caselor, în zid, au expus armuri, iată-l pe Ioan lângă una cu cap de pasăre. 

Praga, văzută din castel....

Un parc unde un tânăr făcea baloane de săpun si primea donații pentru a merge în Jamaica. Era din Polonia și vorbea foarte puțină engleză. El măcar muncea, sunt foarte mulți tineri care cerșesc de-a dreptul, în genunchi, cu capul plecat și calmându-și câinii. 

Apoi ne întoarcem acasă, luăm metroul, care are cele mai rapide scări rulante, nu știu cum se descurcă bătrânii lor! 

Cumpărături, pâine de secară cu semințe de chimen...

și tort pentru ziua ei de nume! 

Dimineața vine prea devreme, oamenii încep să lucreze la fațada blocului în care locuim (se pare că se construiește oriunde mergem)

Așa că ieșim din casă pentru o nouă plimbare, fără bicicletă (am putea să încăpem pe asta care are șase locuri) 

sau segway, cum fac acești turiști. 

Vizităm cartierul evreiesc, statuia lui Franz Kafka...

și sinagoga cu două ceasuri, ca să poți vedea ora pe cel cu cifrele care-ți plac mai mult (arabe sau evreiești) 

Le vizităm aproape pe toate și învățăm multe lucruri. Papa îi obligă să poarte o pălărie galbenă din 1200 și ceva, sunt primiți doar pe un teritoriu limitat în orașe, sunt izgoniți periodic, nu au voie să aibă nici o meserie, decât să împrumute bani sau să devină doctori, copiii lor nu au voie să meargă la școală. Toate nu permit fotografierea. Deși unele au fost transformate în muzeu, totuși și-au păstrat acel aer sobru. În sinagoga Pinkas, pereții erau acoperiți cu numele, data nașterii și ultima zi în care se știa că erau în viață a celor 77 297 de evrei cehi ce au fost omorâți în campurile naziste. 

În timpul a peste 300 de ani singurul cimitir din cartierul evreiesc s-a transformat într-un fel de platou. 

Înapoi în vechiul oraș mai vizităm o biserică...

ne uităm la cei care se plimbă cu trăsura...

admirăm noul stil de arhitectură...

ne uităm la cărămizi pictate, de 5 euro, ce le vor permite oamenilor cu dizabilități să aibă un loc de muncă...

și la un om orchestră, înainte de a ne duce să vizităm muzeul Mucha, care ca și celelalte  muzee, nu permite fotografierea. A reușit să se desprindă atunci când Sarah Bernhardt a fost nemulțumită de afișul pentru piesa în care juca și i-au cerut lui 

 credit wikipedia

și de atunci a fost liber să creeze după placul său. 

Aceasta este ultima poză pe care am făcut-o în Praga, deși am mai stat o zi. În timp Ileana și Mihai s-au dus să viziteze Kutna Hora, o biserică decorată cu oase umane, noi ceilalți am stat în vârful patului și am profitat de internet.

Dēkuji (die-cuiu)! Mulțumim, a fost foarte frumos!

Na slehdanou! La revedere!