Londra în șapte

Mihai: Londra în șapte tradus de Ileana Ruxandra în 2020 

În noiembrie 2005 am pus familiei mele o întrebare încuietoare. P sau L? Majoritatea a ales P și s-a transformat într-un bilet de 300$ spre Paris pe o linie aeriană acum defunctă. Era prima călătorie internațională pentru copiii noștri de Valentine’s Day în 2006. L ar fi fost Londra…

Copiilor le-a plăcut Parisul și s-au bucurat să se reîntoarcă în 2009, dar unul din ei tot a păstrat râcă pentru că nu i-am dus până acum la Londra.

Londra în această vară e doar despre Olimpiadă

Cu vacanța fetelor în State, Londra a devenit locul de reuniune și părinții mei au decis să ni se alăture. Noi trei am călătorit de la Edinburgh cu autobuzul de noapte. O experiență oribilă, foarte neconfortabilă, foarte înceată și totuși o soluție ieftină. Am rezervat camere la hostelul Generator din luna marteie; doar chestia asta ne-a făcut să economisim 400$ din rata obișnuită. Aveau băile la comun, una pe fiecare etaj, dar aveam două camere private de trei și respectiv două paturi. Generatorul este un hostel uriaș pentru tineri cu tone de reguli , cu spații publice vaste la parter și cu oameni de toate vârsstele într-un du-te vino continuu. Internetul era doar la parter, forțând oamenii să iasă din camere. Avea și un restaurant cu meniu fix și un bar zgomotos cu karaoke, ping-pong și Wii, până la 3 dimineața. Din nefericire pentru copii, lor nu li se dădea voie să intre la bar, ar fi vrut să încerce Wii-ul. Având tone de oameni în jurul nostru este cumva surprinzător că nu am reușit să schimbăm nici măcar un cuvânt cu ceilalți călători (un simptom al lumii civilizate?) Am dormit șase nopți aici, fetele doar cinci, iar părinții mei au dormit patru la un alt hotel. În total am vizitat patru zile.

Am vizitat Biblioteca Britanică. Doar o singură cameră conține o istorie incredibilă, de la Magna Carta la cântecele Beatles-ilor scrise pe șervețele. Fiind acolo am citit Istoria Angliei de Jane Austen (n-o căuta, e o lucrare dogmatică pentru școală pe care a scris-o la 13 ani) și m-am uitat la ultimele pagini din jurnalul căpitanului Scott.

După ce au venit și părinții mei am văzut Westminster Abbey, o vizită de seară disponibilă doar în unele seri de vară, o experiență magică. Biserica veche de 1000 de ani este compactată cu turiști în timpul zilei, dar noi am avut-o doar pentru noi pentru vreo două ore. Curtea interioară era luminată doar de luna plină.

Copii și bunicii lor au mers la Palatul Buckingham. Ileana s-a supărat pentru că a trebuit să se oprească să se uite la expoziția itinerantă a desenelor lui da Vinci pentru ca frații ei să poată privi „schimbarea prostească a gărzilor“. Noi n-aveam nici o idee de ce nu mai veneau, ne-am petrecut o oră așteptându-i pe o bancă din spatele palatului.

Monumentul Wellington

Am văzut rapid exponatele esențiale din British Museum. Hostelul era în apropiere, familia a plecat și eu am rămas singur într-o seară până când m-au dat afară. Printre miriadele de lucruri pe care le-am văzut a fost interesant să descopăr planșă uriașă cu bancnote inutile din Zimbabwe, inclusiv o bancnotă de 20 de miliarde de dolari, similară cu cea pe care am primit-o cadou de ziua mea! Muzeul găzduiește cele mai reprezentative exponate din trei civilizații anterioare, asiriană, egipteană și greacă și cu un ghid bun toate acestea pot fi văzute în câteva ore. Dar ce altceva este aici?

The Parthenon

Marmura Lordului Elgin

artă din Benin

Încoronarea împăratului de Etiopia imaginată ca cina cea de taină!!!

M-am pierdut printre galeriile mai puțin importante ca să văd arta africană și apoi cea asiatică. Arta africană este interesantă, are obiecte vechi de  100-200 de ani, unele mult mai noi decât acestea. Sunt câteva obiecte de artă făcute din arme dezafectate, un mesaj puternic antirăzboinic din partea celor care știu despre ce vorbesc.

Unii oameni chiar știu la ce folosesc armele

Un copac făcut din părți de arme

În partea asiatică am avut un sentiment plăcut să văd una după alta piese reprezentative ale culturilor pe care le-am întâlnit prin călătoria noastră: China, Tibet, Nepal, India, Tailanda și până și unul din capetele de statui Buddha de la Borobudur.

Unfortunately there is nothing even close to this to see in Nepal

Further on, incredible objects of art from the earlier Celtic and Gaelic cultures.

Goldcape, 1600 BC, from Wales

O galerie de ceasuri, nimic asemănător cu ceea ce am văzut la Palatul Interzis din Beijing, dar oricum impresionant. Și la sfârșit, o colecție numismatică unde am aflat că una din 35 de monede de o liră aflate în circulație este falsă, și bancnota mea de 20 de miliarde făcând parte din această prezentare:

Sunt ultima persoană care coboară scările la închidere

Ne-am dus la Turnul Londrei. Am ajuns acolo cu câteva minute înainte de deschidere; biletele le cumpărasem pe internet, urma să fim primii care să vedem Bijuteriile Coroanei. Spre uimirea noastră era deja un grup uriaș care a intrat în Turn înainte de deschiderea oficială, erau cu toții înghesuiți în camera de dinaintea bijuteriilor. Erau paralimbici și aveau un tur special. Din fericire aveau și un ghid care trebuia să-și spună poezia, ținându-i în felul acesta destul de mult timp și noi am avut parte de o vizita privată cu cele mai faimoase coroane din lume. Nu sunt prea multe de spus despre Turnul Londrei, sunt suficiente să te țină ocupat pentru jumătate din zi și noi le-am privit pe îndelete. Apoi ne-am dus la biserica Sf. Paul, a fost prima oară pentru mine, o construcție magnifică. Ne-am dus peste tot în ea, în criptă și la cele trei etaje, până sus de tot de unde am privit Londra precum păsările.

Coada cea lungă de la bijuteriile coroanei

Aceeași temă

armele ca artă

Podul turnului

vechi și nou

A treia cea mai mare biserică din lume

Londra 2012

Vedere de sus

O încheiere frumoasă a unei zile foarte pline

În ultima zi ne-am decis să ne separăm și să vizităm individual National Gallery. Eu am luat-o înainte către Galeria Portretelor și la un moment dat ne-am întâlnit cu toții într-una din galeriile obișnuite. Toată lumea era fericită. Eu m-am dus să îl caut pe Tițian, pentru că lipsise din galeria din Edinburgh, apoi am făcut un curs improvizat de istoria artei pentru Ioan. M-a urmat cu sârguință și chiar m-a ajutat să găsesc tablou după tablou. Și restul familiei era fericită (că scăpase de mine). Apoi am stat pentru câteva ore în Trafalgar Square. Era vremea Paralimpiadei, londonezii ieșiseră să își încurajeze favoriții, aveau picnicuri și concert în piață în acea după amiază de duminică. Maria și Ioan s-au jucat ping-pong în fața Galeriei Naționale!

Trafalgar Square entertainment

Uite așa arată Londra în câteva zile, nu prea aglomerată dacă mă întrebi pe mine, ar fi și mai fain dacă chiar ai putea să o vizitezi pe îndelete, câteva săptămâni, o lună, sau chiar mai mult. Este surprinzător de ieftină acum, lira este mult mai scăzută decât obișnuia să fie, toate muzeele mari sunt gratis (dar plătești ca să intri în biserici!) transportul e simplu și relativ ieftin. Părinții mei s-au întors în România, ne vom întâlni din nou în Grecia în trei săptămâni. Noi am zburat la Viena.

Părinții mei fac cu mâna - la revedere în Grecia!