Defenestrare

Mihai: Defenestrare din 11 septembrie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2020 

Nu-mi place violența. Dar mă contaminez de la bucuria cu care cehii expun camera și fereastra defenestrării.

Vechea relatare a evenimentelor

Acceeași fereastră în 2012

Povestea e simplă și aproape romantică: reprezentanții regelui nu erau buni cu oamenii, așa că oamenii au luat cu asalt castelul și i-au aruncat pe regenți pe fereastră. Cehii încă mai glumesc cu ideea că ar putea să o facă din nou dacă e nevoie, și în felul acesta conducătorii să fie conștienți de risc și să guverneze cu grijă. Priveliștea de la fereastră e foarte frumoasă, dar dedesupt acum este beton. Dacă ar fi o gaură neagră aș recomanda defenestrarea pentru toți politicienii din lume. Duceți-i la Praga și scăpați de ei. Dar până se rezolvă detaliile tehnice, Praga rămâne doar o destinație turistică.

E plin de turiști în Praga pe o zi de septembrie caniculară

cel mai frumos oraș din lume

Artist de stradă 

În zilele noastre ar trebui să-i iertăm pe cei care cred că Praga este doar capitala unei țări europene. Dar orașul are 1100 de ani și la un moment dat a fost cel mai important din Europa. A fost capitala primului lor rege, Wenceslas, un conducător înțelept, bine educat care a creștinat toată națiunea Boemiei, iar mai târziu a fost canonizat și până în ziua de azi este un simbol al naționalismului ceh și protector al țării. Când cehii se vor confrunta cu cele mai grele momente, regele le va veni în ajutor, ieșind din munte, conducând o armată de cavaleri. De câte ori le-a fost greu, fiind ocupați de Habsburgi sau de naziști sau de sovietici, cehii se duceau la munte să vadă dacă regele va ieși. Încă nu s-a întâmplat, așa că, spune Rick Steves, cehii rămân realiști, ceasul cel mai greu încă n-a venit.

Piața centrală e din secolul al XI-lea, podul Carol a început să fie construit în 1357, ceasul astronomic are doar 500 de ani.

Vechea piață a orașului

Partea de jos a ceasului astronomic

Podul Carol, 650 de ani cu statuia Sf. Ioan de Nepomuk

Castelul din Praga (Prazky Hrad), cel mai mare din lume a început să fie construit în 870, în interiorul lui se găsește Catedrala Sf. Vitus, începută în 1344 și terminată în 1929 pentru aniversarea a 1000 de ani de la moartea lui Wenceslas. Pe impresionanta fațată sunt reliefuri de oameni în costume moderne, cei care au terminat construcția!

Castelul din Praga, deasupra orașului

intrare laterală la catedrala Sf. Vitus

Oameni în costum de frontispiciul catedralei!

Interiorul catedralei Sf. Vitus

Orașul se mândrește cu exemple frumoase de arhitectură barocă, gotică, rococo și art nouveau, acoperind un secol de diverse stiluri de construcție. Într-un fel e atât de multă istorie încât aproape de covârșește să vezi 1000 de ani de cel mai și cea mai din Europa, înghesuite în câțiva kilometri pătrați.

Aproape fiece clădire are ceva special

un hotel oarecare pe o stradă lăturalnică

decorații moderne

Praga este fără îndoială cel mai frumos oraș al Europei. Are o mulțime de puncte de interes istoric, o viață muzicală vibrantă, o mulțime de bere și o înghțată decentă. Obișnuia să fie o destinație ieftină și plăcută, acum este îngrozitor de aglomerată și nerușinat de scumpă. Am stat într-un „apartament luxos“, dar paturile erau prea moi și clădirea era în renovare. Asta e ceva de care ne-am tot lovit în cursul călătoriei. Ajungem într-un loc și lângă el, fără nici o imaginație,  este ceva în construcție, muncitorii încep lucrul devreme și noi suntem treziți de lucrul lor. Eram puțin în afara centrului, am căutat ceva care să fie în apropiere de stația de autobuz intercity.

Având trei zile pline, am programat să avem o zi liberă și în două să vizităm centrul. Am plecat târziu, dar a fos bine, pentru că hoardele de turiști se îngrămădesc să viziteze orașul dimineața devreme, iar după-amiaza se retrag la cafenele și străzi comerciale. Prima zi am traversat întreg orașul vechi și am mers la castel. Ne-am întors acasă cu metroul — o experiență interesantă, noi credem că Praga are cele mai rapide scări rulante din lume,probabil de două ori viteza de oriunde altundeva.

A doua zi am petrecut jumătate în cartierul evreiesc (subiectul unei alte postări) și am vizitat muzeul Mucha. Citește descrierile Mariei și ale Ilenei Ruxandra.

A treia zi a fost „ziua liberă“ — însemnând activități opționale. Unul din locurile pe care Ileana le-a cerut să le vizităm  a fost Osuarul Kostnice. Ne-am dus doar noi doi, tată și fiică, într-o excursie de o zi. Kutna Hora a fost cu multe secole în urmă un centru de exploatarea argintului, iar la un moment dat a fost al doilea ca importanță în Boemia, după Praga. Acum e un orășel adormit care adăpostește câteva Monumente UNESCO. În 1287 un călugăr a fost trimis în Țara Sfântă și când s-a întors a împrăștiat în jurul mânăstirii pământul pe care l-a adus de pe Golgota. Locul a devenit un cimitir foarte cunoscut, toată lumea voia să fie înmormântată aici, era considerat un loc sfânt. În 1870 custodele a decorat capela de la subsol cu oasele de la 40 000 de schelete. Rezultatul, unic, uneori frumos, alteori înfiorător, a devenit atracție turistică.

Fericită că și-a îndeplinit visul 

Faimosul candelabru care are cel puțin un os din fiecare din oasele corpului uman.

Restul orașului are ceva construcții interesante, în toate stilurile de arhitectură și două alte monumente UNESCO, Catedrala Adormirii Maicii Domnului și Sf. Ioan Botezătorul, cea mai veche catedrală din Europa Centrală, 1290-1320 de curând renovată și Catedrala Sf. Varvara construită ceva mai târziu în 1380 de același arhitect care a construit și Sf. Vitus din Praga. Este o creație impresionantă, poate nu suficient apreciată deoarece cea din Praga este mai mare și mai bine cunoscută.

Așa se făceau biserici acum 700 de ani

Ileana a reușit să facă acestă poză panoramică a tavanului

Catedrala Sfânta Barbara

Interior al catedralei Sf. Barbara

And the windows are all stained glass

În cele patru ore cât am fost în Kutna Hora am mers vreo 8 km traversând orașul în sus și-n jos și înainte de ora 14 eram deja la stația de autobuz, așteptând să ne vină autobuzul și să ne întoarcem acasă. Fericiți, mulțumiți și întristați că nu putem să împărțim ziua cu restul familiei. Ei totuși nu au fost afectați, au avut o zi frumoasă și liniștită și a doua zi eram cu toții gata să ne mutăm în Berlin.

O altă statuie a Sf. Ioan de Nepomuk, dar cea celbră e pe podul Charles în Praga 

Ultima privire spre Kutna Hora