Cel mai bun oraș din lume

Mihai: Cel mai bun oraș din lume din 6 septembrie 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2020  

Anul acesta, conform numărului din septembrie al revistei National Geographic, Viena este din nou cel mai bun oraș de locuit din lume. Ca să înțelegeți ce înseamnă aceasta, cel mai bine cotat oraș american este Honolulu pe locul 29. Revista The Economist folosește o altă scală și cotează Viena pe locul al doilea, foarte aproape de Melbourne. Nu din cauza asta am venit aici, ci pentru că am vrut să ne vedem cu Alina și Victor. Anul acesta se împlinesc nouă ani de când copii mei știu că au un verișor și voiau să-l cunoască, dar din nefericire au trebuit să aștepte atât de mult.

Am stat cu familia pentru patru nopți, am fost răsfățați cu o locuință luxoasă și cea mai bună mâncare, majoritatea rețete românești. Când am ieșit în oraș într-o seară la o grădină tipic vieneză ne-a fost greu să alegem din toate opțiunile și am plecat prea îndopați și cu părere de rău că nu avem un al doilea stomac. N-am încercat faimoasele deserturi vieneze, nu s-a potrivit, și mai trebuia să lăsăm ceva și pe data viitoare. A fost greu să ne împărțim între familie și destinații istorice și turistice, dar până la urmă a ieșit bine. După doar două zile, fără să știu de statisticile de mai sus, am simțit o diferență, „e un oraș uluitor, nu știam că e atât de nemaipomenit. Am mai fost pe aici acum 21 de ani, când am schimbat trenurile să mergem la Paris, aveam amintiri frumoase, dar nici unele nu m-au pregătit pentru asta“. Alina nu mi-a dat pe de-a-ntregul dreptate, se pare că sunt niște vânturi puternice iarna, ea trebuie să știe că locuiește aici tot timpul. Dar noi am avut patru zile extraordinare și o grămadă de experiențe frumoase.

Cu două milioane de locuitori Viena este un oraș european mare și cu o istorie deosebită. Capitala Sfântului Imperiu Roman pentru vreo câteva sute de ani și apoi capitala Habsburgă și a Imperiului Austro-Ungar până la sfârșitul primului război mondial, aceasta a fost una din capitalele unde s-au decis sorțile multor națiuni europene. Apoi a devenit capitala unei națiuni mici, neglijabile, a fost înghițită de Germania fascistă și după ce a fost distrusă în cel de-al doilea război, a fost împărțită, la fel ca și Berlinul, între cele patru națiuni câștigătoare. Doar după 1955, când sovieticii s-au decis să se retragă, Viena și Austria au devenit cu adevărat independente. A reprezentat un loc fierbinte în timpul războiului rece și după căderea comunismului în Europa de est a devenit poarta către vest a oamenilor eliberați și poarta către est a afacerilor vestice. Construind pe moștenirea istorică și culturală și țintind către viitor, Viena a devenit sediul Națiunilor Unite și ale multor alte organizații, este destinația principală a multor congrese internaționale și convenții și primește cam 5 milioane de vizitatori pe an. În 2001 centrul orașului a fost declarat Monument Unesco. O parte semnificativă din România a fost sub ocupație austriacă pentru câteva sute de ani, pentru noi are conotație proastă, de aici a început opresiunea. Mult mai în vârstă și cu o minte mult mai deschisă, am venit pregătit să învăț și cum se vede din cealaltă parte istoria.

Ne-am dus să ne plimbăm pe Kärntner Strasse, un bulevard pietonal ce ne-a dus la Catedrala Sf. Ștefan, o biserică gotică de 700 de ani, simbol al Vienei. Ca să împlinim măsura cu vârf ne-am dus și la Catedrala Sf. Petru din apropiere, doar de 400 de ani și construită într-un stil baroc diferit.

Ileana și părinții s-au bucurat de câteva ore în Haus der Musik, un muzeu interactiv care ar putea fi construit oriunde în lume, dar se află doar aici, în Orașul Muzicii.

Sunt două palate imperiale aici, cel de iarnă, Hofburg și cel de vară, Schonbrunn. Am hotărât să vizităm doar unul, Maria, Ileana și Ileana Ruxandra au scris despre asta. Complexul palatului este uriaș și în mare parte este ocupat cu instituții guvernamentale, dar are câteva muzee extraordinare.

5000 de lucrători guvernamentali lucrează aici în fiecare zi

În principal este istoria Habsburgilor împletită cu istoria Europei de-a lungul secolelor. Am învățat destul de multe și ne-am pregătit pentru următoarele vizite de mai târziu din Praga și Berlin. Maria Thereza a fost acea împărăteasă rea din copilăria mea, care, spunându-i-se că supușii ei români nu au pâine, a sugerat să mănânce cozonac. În Viena am aflat că a fost de fapt o doamnă care a domnit pentru 40 de ani, evitând o mulțime de războaie și promovând pacea. Un fel de a spune. A avut 16 copii pe care i-a căsătorit în majoritatea lor cu alte case regale din Europa într-un efort de a crea relații diplomatice bune. A abolit sclavia în imperiu și a interzis tortura cu 230 de ani înainte ca președintele Obama să o facă în America. Asta zic și eu!

Am învățat multe și despre împăratul Franz Josef. A domnit pentru 68 de ani de-a lungul unei ere tumultuoase în Europa. Poate că era un împătimit de muncă, dar în orice caz și-a luat treaba în foarte serios. I-am vizitat apartamentul, i-am văzut biroul, am aflat programul zilnic. Și despre soția lui nefericită.

După Hofburg familia mea s-a dus acasă, dar mi-au dat voie să continui să vizitez.

Kunsthistorisches Museum, muzeul de istoria artei a fost special construit de către împăratul Franz Josef și a fost inaugurat în 1891. Scopul era de găzdui o parte din fenomenala colecție de artă a împăraților habsburgi și de a o pune la dispoziția publicului general. Monumentala clădire este absolut uluitoare iar exponatele sunt neprețuite.

Această cameră uriașă prezintă modul în care tablourile erau expuse în trecut și e umplută cu ce ar fi în mod normal în depozit 

Există oare cineva care nu cunoaște acest tablou celebru al turnului Babel?

Cea mai mare colecție de Bruegel cel Bătrân din lume, o cantitate indecentă de Rubens și maeștri italieni și patru tablouri de Giuseppe Arcimboldo!!! 

credit wikipedia

În holul principal erau niște schele pentru a permite publicului să vadă de aproape unele picturi, unele din ele făcute de Gustav Klimt și altele de către fratele lui. Nu aveam voie să facem fotografii, dar aici este un poster de pe stradă care făcea reclama la expoziția specială.

Nu mă puteam opri, nu-mi ajungea. Am luat un bilet combinat, care-mi permitea să vizitez a doua zi Trezoreria Hofburg și am petrecut câteva ore minunându-mă la bijuteriile expuse acolo. Aici este o coroană făcută de Otto în 960, primul rege ce s-a autointitulat împărat al Sfântului Imperiu Roman. În apropiere o cruce imperială din secolul al XI-lea, cu o deschidere specială în spate unde se putea pune o bucată din „adevărata“ cruce pe care a fost răstignit Iisus, considerată de o valoare deosebită pentru că purta urma unuia dintre cuie, și Sfânta Lance, cea care i-a străpuns coasta. Împărații Romani purtau această cruce în bătălii, pentru că credeau că le dă puteri speciale și îi protejează. În apropiere un corn de unicorn de 500 de ani și sute de alte relicve sfinte și bijuterii. 

coroana

detaliu

Sfânta evanghelie a lui Carol cel Mare (AD 800)

Cruce imperială flancată de sulița sfântă și de o bucățică din crucea pe care a fost răstignit Iisus

urma lăsată de unul din piroane

colț de unicorn vechi de 500 de ani

Din moment ce aveam intrare liberă m-am oprit și la muzeul Ephesus și la Muzeul Instrumentelor Muzicale Antice. Amândouă erau doar în germană, n-am înțeles prea mult din ceea ce am văzut, dar a fost plăcut să mă plimb prin holurile minunatului palat Hofburg. aproape că nu erau turiști de loc și nici gardieni.

Ultima seară am petrecut-o la Operă. Am mers toți șapte, o altă experiență magică. Îmi place opera clasică, dar n-am știut niciodată că poate să se audă atât de bine.

Pe peretele operei pe un ecran imens proiectează pe viu și pe gratis spectacolele dinăuntru

Oamenii iau loc cu opere înainte așteptând spectacolul de operă

Holul interior de la operă

A doua zi, după o vizită rapidă la expoziția Klimt de la Palatul Belvedere, am plecat spre Praga…