Mihai: Scoția din 27 august 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2020
Acum suntem în Europa. E ca și cum am fi acasă, ceea ce înseamnă că nu nici nu prea ne trage ața să scriem și că nici nu prea avem despre ce să scriem. Nu mai sunt destinații exotice, aici e vorba despre locuri despre care toată lumea știe, sau a fost, sau vrea să meargă acolo, sau știe oameni care au fost și tot așa mai departe. Cu fetele plecate la tabără pentru o săptămână am fi putut alege să mergem oriunde. În competiție erau Scoția, Irlanda, Țara Galilor, până și Norvegia. De fapt n-am stat prea mult să ne cântărim opțiunile, ci am ales-o pe prima. Edinburgh, capitala istorică a Scoției și locul celui mai mare festival din luna august din Europa. O lună cu sute de spectacole într-un oraș vechi și frumos. Bifat. Două zile să vizităm centrul — aglomerat, epuizant, ud. Totul este în construcție, or să pună un fel de tramvai prin centrul orașului, așa că fiecare stradă este fie în curs de săpare fie este blocată de trafic.
 |
| Edinburgh |
 |
| Castelul Edinburgh, Monument al umanitătii |
Ne-am dus la castelul din Edinburgh — am văzut bijuteriile coroanei și Piatra Sorții (Stone of Scone) (de curând întoarsă de la Catedrala Westminster din Londra, aceasta este piatra folosită la încoronarea vechilor regi scoțieni). Ne-am dat seama că nu ne plac muzeele de război. Ce sens are să-i ridicăm în slăvi pe soldații scoțieni care au zdrobit Mysore, când noi tocmai de acolo venim? Ne-a plăcut Mysore. Hai să ieșim de aici. Gata cu războaiele, gata cu muzeele de război, gata cu falșii eroi, buni într-o țară pentru că au ucis în alta. Doar victime prostești ale lăcomiei conducătorilor lor. Jucați șah sau mergeți la olimpiadă. Scoțienilor li se dădea voie să-și poarte ținuta tradițională doar în armată, așa că s-au înrolat și au devenit cei mai de temut soldați din imperiu. Ce nu fac bărbații pentru dreptul de a purta o fustă.
Ne-am dus la Muzeul Național al Scoției. Era notat cu o stea, nu a fost prea bun. Destul de dificil de priceput doar în câteva ore, am încercat cât am putut de bine să le înțelegem istoria și cultura. Am aflat că pe vremuri erau mai multe mamifere în Scoția, vulpi albe, urși, lupi, le-au ucis pe toate.
 |
Partea veche a a muzeului arăta foarte interesantă dar noi eram deja epuizați de partea cea nouă.
|
Mila Regală, puțin mai lungă decât o milă obișnuită, este de fapt o stradă istorică ce mergea de la vechiul castel la palatul Reginei. Era foarte aglomerată și din când în când distractivă.
 |
| Festivalul Edinburgh |
Punctul culminant pentru mine a fost atins mai târziu în Galeria Națională: Doamna Agnew din Lochnaw, o pictură a lui John Singer Sargent din 1892. A fost o surpriză plăcută și un motiv bun să mă întorc cândva în viitor. Aceasta este o fotografie a unei fotografii a tabloului.
 |
| Lady Agnew de Lochnaw, pictură de John Singer Sargent din 1892 |
Am închiriat o cameră privată într-o casă aflată la 45 de minute de oraș. După trei nopți acolo se presupunea că am fi închiriat rulota proprietarei pentru următoarele cinci zile și am fi călătorit prin Scoția în stil. Ploua și drumurile lor sunt cu adevărat înguste și întortocheate, îmi doream să fi găsit o cale să anulez contractul. Din fericire când femeia ne-a întâlnit s-a speriat și a pus condiții imposibile ca să ne dea rulota. Voia 1000 de lire sterline depozit și să ne țină pașapoartele până când ne întoarcem! Ne-a explicat că „părem în regulă“ dar că nu poate avea încredere în noi! Ce fel de oameni călătoresc prin lume pentru un an. Dacă dispărem fără nici o urmă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu