Melbourne

Îmi place să-mi petrec timpul în aeroport. Oricum trebuie să ajung cu mult timp înaintea zborului, așa că am timp să mă uit prin magazine, să văd ce e nou, să trec prin control și să număr de câte ori pot să trec cu i-podul nano pe mine prin scanner, să-mi găsesc poarta de îmbarcare și să găsesc un grup de scaune unde să ne așezăm împreună cu toate bagajele. Dacă aeroportul are și ferestre pe partea respectivă, cu atât mai bine, pot să văd decolarea sau aterizarea altor zboruri. E liniștea de dinaintea unei furtuni de noi experiențe...

Cercetând toate posibilitățile de transport către apartamentul nostru, Mihai alege trenul. După ce ne lămurim de unde luăm bilete și ce fel de bilete (pentru două ore sau pentru toată ziua), ne suim într-unul. Copiii au ieșit de la școală și migrează în grupuri, fetele aranjate și chicotind, băieții sorbind dintr-un suc și cu hainele mototolite. Oamenii vorbesc tare, putem să le ascultăm conversația, și mă distrează accentul lor.

Mergem pe străzile din cartierul Prahran, uitându-ne la vitrine, la cum se îmbracă oamenii... Ne întâlnim cu proprietara apartamentului pe care l-am închiriat și ne explică tot ceea ce trebuie să știm. E un apartament cu un dormitor, decorat într-un stil masculin, cu un balcon mare. Ne place atât de mult că nu vrem să mai ieșim din el. Asta este o problemă care se agravează pe timp ce trece. Găsim o nouă casă, curată, care ne protejează de mulțimi, de obiectivele de vizitat, de restaurante și de trebuința de a alege ceva de mâncare, ne protejează unul de celălalt. Da, asta facem, găsim un loc pentru propria persoană și cu o carte sau căști, suntem liberi să ne izolăm în lumea noastră. Dar nu durează... Mihai vrea să vadă!

Piața Prahran este cea mai bună piață, un spațiu acoperit, cu lumină naturală, cu diferite spații de vânzare. Mâncare grecească cu măsline, țațichi, humus și pâine, patiserie franceză și brânzeturi, ravioli italian și lasagna vegetariană, toate amestecate printre tarabe cu legume și fructe, flori, lumânări și săpunuri, semințe și bere și vin. Carnea și peștele sunt într-o parte, îndemnându-te să le cumperi de pe patul lor de gheață pisată sau din tăvile lor luminate. Aici este locul de unde poți să-ți cumperi chiftele vegetariene, chiar de lângă chiftelele adevărate. Aici este piața unde poți să-ți faci masaj, sau manichiura, sau o poză cu proprietarul magazinului și să primești o bucată de brânză gratis!

Doar un perete de bere...

Deși am citit de câteva ori ce avem de văzut în Melbourne, tot n-avem nici o idee. Dar un lucru e clar: trebuie să ieșim în stradă.

Dacă un rinocer ar veni spre tine pe un skateboard uriaș, te-ai da la o parte, nu-i așa? Un tramvai cântărește cât 30 de rinoceri, nu vrei să fi lovit de el. UITA-TE. ASCULTA. Fi atent pe lângă tramvai.

Luăm tramvaiul în fiecare zi, ascultând conversațiile celor din jurul nostru, pentru că vorbesc tare. Mă bucură să îi adaug și pe australieni pe listă, pe lângă americani, chinezi, germani, spanioli și slavi. Clădirile sunt moderne, de un design îndrăzneț, amestecându-se cu cele vechi, punându-se în evidență una pe alta.

Intrarea de la biserica Sf. Pavel reflectă noul și vechiul.

Începem cu muzeul Melbourne, dar partea despre aborigeni este închisă până în 2013, așa că admirăm covorul de bun venit și ceva picturi.

Apoi intrăm în pădure, adăpostită sub un acoperiș înclinat cu pereți de plasă care să țină înăuntru păsările.

 Ecosistemul este prezentat în părțile componente, cât de prețioasă e apa, rolul furnicilor și a altor insecte în a transforma copacii căzuți în elemente refolosibile, al păsărilor, al focului care curăță și sterilizează pământul, deschide semințele și le ușurează înrădăcinarea.

Este o expoziție a corpului uman și nasul meu îmi spune că este adevărată, cu material uman prezervat. Este și un semn, confirmându-mi presupunerea, care atenționează și asupra nudității. În Las Vegas a trebuit să plătesc 40$ pe un bilet ca să îi arăt Mariei (care la vremea respectivă era interesată în desenul corpului omenesc).

Ileana s-a pierdut în cea despre mintea omenească, citind despre cum ne păcălim singuri prin simțurile noastre. A trebuit să o căutăm fizic, pentru că nu răspundea la semnalul fluierat al familiei (câțiva s-au uitat la noi ciudat și cineva chiar a încercat să imite parțial semnalul). Căutând-o în fiecare colțișor pe fiecare etaj am văzut în viteză și celelalte expoziții insecte înțepate,

 oase de toate felurile

și insectele care le curăță de carne (cei de la muzeu pun mortăciunea într-o cutie cu pereții de sticlă împreună cu insectele, le lasă pentru un timp, depinde de cât de mare e animalul, și insectele vor consuma TOTUL cu excepția oaselor), pietre și animale împăiate. M-au impresionat cât de modernă era prezentarea, nu numai aranjamentul tridimensional, dar și felul în care era prezentată informația, cu videoclipuri și materiale de manipulat.

Vis-a-vis de muzeu era o clădire veche, Centrul de Expoziție Regală, pe care Mihai voia să o viziteze. A trebuit să mergem însoțiți de ghid și, după spusele lui, să ”stăm împreună”.

Expoziția Regală reflectată în fațada muzeului Melbourne.

 E ciudat cum se schimbă perspectiva: inițial, cei responsabili cu această clădire s-au opus construirii muzeului Melbourne pentru că v-a arăta urât, așa modern cum este; acum sunt fericiți, pentru că a atras atenția asupra clădirii lor, gata aproape să se dărâme, a ajutat la primirea statului de Monument al Umanității și aduce venituri, pentru că oamenii vor să o viziteze. Au făcut o treabă bună cu refinisarea, dar în esență este un spațiu mare gol, construit pentru Expoziția Internațională din ???? și este folosit de câteva ori pe an pentru expoziții sau adunări sociale.

Muzeul reflectat în intrarea la Expoziția Regala.

ibrăria de stat Victoria este un loc minunat să îți petreci timpul. Copiii au fost fericiți cu internetul gratis și jocurile gen Wii. Noi am văzut două expoziții care ne-au impresionat. 

Prima a fost despre cărți, istoria lor, de la manuscris pe pergament la hârtie și presa tipografică, despre cărțile importante și cum au schimbat ele lumea, despre tipuri și stiluri de cărți, despre clasificarea lor, până la epoca modernă cu cărți virtuale. Deși evenimentul este zilnic, mă înfioară să văd demonstrat în fața ochilor mei proverbul ”Scripta manent” ce e scris, rămâne.

Se poate argumenta că trecutul este o țară din care am emigrat cu toții, a cărei pierdere este parte din omenia noastră. Salman Rushdie.

ealaltă expoziție era despre ”Fețele Schimbătoare ale Victoriei”. Statul Victoria a fost populat cu oameni liberi (spre deosebire de Sydney, care a fost colonizat cu pușcăriași), dornici să o ia de la capăt într-o lume nouă, făcând ceea ce știau: să planteze, să crească vite, să construiască, să coasă și tot așa. Expoziția prezenta dificultățile lor într-un mediu ostil (este o fotografie cu un munte de opt tone de șoareci otrăviți de doisprezece oameni), contactele cu aborigenii, haiducii lor și armura de fier impenetrabilă la glonț. totul este atât de recent, mai puțin de 150 de ani... Mă uit în jur și văd studenți adunați să-și facă temele, vorbind cu laptop-urile în brațe, căutând pe internet, citind, sala rotundă cu mesele ei lungi și lămpile verzi, vechi și nou împreună, o energie vibrantă.

 Este la fel și afară, pe străzi. În fața stației Flinders este un grup care luptă pentru educație liberă, transport public mai bun, case mai ieftine, siguranța muncii și reacție la schimbarea climatului. Peste drum se desfășoară Festivalul Comediei unde oamenii stau direct pe trotuar și râd la glume crase sau se miră de femeia cauciuc. Mă uit la fețele lor zâmbitoare, piele diferită, ochi diferiți, nasuri diferite, dar toți sunt la fel. Melbourne este un oraș cosmopolit!

Mergem pe jos spre casă prin parcuri cu lacuri și păsări, fântâni arteziene și statui ale diferiților oameni. Ne oprim să vizităm monumentul ANZAC, pe vârful unui deal, cu o vedere frumoasă spre oraș.

 ANZAC este prescurtarea de la corpurile armate ale Australiei și Noii Zeelande și am găsit diferite monumente în locuri bine circulate. 

Lest we forget- În caz că am uita

..... că și-au dat viața pentru țară și compatrioți. Nu cred că e posibil să uiți când ești înconjurat de atâtea lucruri care îți reamintesc, de la un afiș la o placă pe un zid, de la o statuie a unui soldat ducându-și camaradul căzut, la un monument. Te face să te oprești și să citești: asta este pentru Războiul cel Mare, flacăra asta pentru al doilea...

Placa de pe monumentul ANZAC spunând ce reprezintă sculpturile, cartea cu numele celor care au murit în Primul Război Mondial și ”la ora 11 pe data de 11 noiembrie a fiecărui an -ora la care au încetat ostilitățiel Marelui Război- o rază de soare se odihnește pe cuvântul Dragoste”

Ne-am plimbat prin Grădina Botanică, am făcut poze lacului acoperit de o plantă verde. Azolla filliculoides este o plantă care absoarbe cantități mari de azot și fosfor și este recoltată ca și îngrășământ natural pentru recolte, cum ar fi orezul. Ne-am simțit bine.

Melbourne este un oraș special, plin de energie, ai cărui locuitori sunt în drum spre o întâlnire cu prietenii. Ne-a făcut plăcere să fim parte din el.