O mulțime de prieteni au trecut astă seară pe la noi pe acasă pentru a-și lua rămas bun. Le mulțumim tuturor. Și-au făcut timp, au lăsat la o parte programul lor încărcat și au venit să ne vadă, să afle despre planurile noastre, să vadă filmulețul cu traseul plănuit și să ne ureze noroc. Uneori a fost un rămas bun emoționant, dar a fost și distractiv și s-a încheiat cu o luptă cu baloane și dans. Copiii au organizat o mică expoziție, lucruri pe care urmează să le luăm cu noi, înșirate pe o masă, cărți pe care le-am sau le citim și un bagaj gata făcut, numai bun de încercat pe umeri.
Expoziția
Câteva dintre cărțile de pregătire
Au și adunat fonduri și le mulțumim oaspeților pentru donațiile generoase. Sunt puțin dezamăgit că unii care au spus că vor veni, nu au ajuns, dar o să trec peste asta și îmi văd de treaba ultimelor zile.
Mai avem câteva lucruri de rezolvat. Un maraton de slujbe la sfințirea bisericii sâmbătă și duminică, două prânzuri, patrusprezece ore de servici, câteva telefoane, dar în afară de astea doar așteptăm să treacă timpul și să ne relaxăm. Maria și-a petrecut săptămâna trecută scanând o mulțime de cărți de călătorie. Am vândut mașina Ilenei și am decis să o păstrăm pe a mea (un Plymouth Voyager bătrân și șubrezit, niște uși nu se deschid, rugina îi cade din laterale și tot intră ploaia în el. Dar îl iubim și motorul încă mai merge).
Amazon a scos ultimul și cel mai mic model de Kindle, Apple a scos noile ediții de iPhone și de iTouch. Ce bine că am ales să plecăm la mijlocul lui octombrie, gândindu-mă că vor apărea kindle-uri și iPhone-uri noi! Din nefericire nu putem să ne cumpărăm versiunea mai bună de Kindle sau iPhone 4S, dar sunt mulțumit cu ce avem. iPhone-ul va veni pe 14 octombrie, nu au voie să greșească, sper că FedEx-ul își va face treaba. Paișpe e vineri și noi plecăm duminică, n-avem și un alt plan de rezervă în caz că ăsta nu iese cum trebuie. Am cumpărat și un card OneSim și vă voi ține la curent de pe drum cum merge. Liniile aeriene chinezești ne-au schimbat plecarea cu o oră mai devreme. Când vom ajunge în Osaka acea oră va conta foarte mult, pentru că ne ia cam două ore de când ieșim din aeroport până ajungem la apartamentul pe care l-am închiriat.
Așa că asta e. Am început acest blog acum 827 de zile, părea un vis nebunesc și acum nu mai pare. După ce am petrecut mii de ore cercetând acest subiect, cred că am făcut cât de bine am putut, am învățat o mulțime, am făcut sute de decizii mari sau mici și iată-ne aici. Uitându-ne la copii cum se pregăteau pentru petrecere, luând totul atât de în serios și fiind mândri de ei și de părinții lor, e de neprețuit. Le-am spus cât suntem de fericiți cu ei, dar s-ar putea să nu-și dea seama cât sunt de extraordinari. Încă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu