Bucurie: urmează să trăim cele la care am visat de atâta vreme.
Tristețe: oamenii de care ne simțim apropiați nu vin cu noi, vor participa în oarecare măsură la aventurile noastre, dar noi nu vom mai fi parte din viața lor ca până acum.
Nerăbdare: să ne vedem pe drum, ca o confirmare.
Angoasă: cum o să facem față încercărilor?
Protecție: ne ajutăm să trecem peste minime, e doar o formă de a face față emoțiilor.
Ghidușie: uite ce facem noi, hi, hi, hiiii!
Se încheie o etapă din viața noastră. Până acum am făcut aceeași pași ca majoritatea lumii: liceu, facultate, servici, familie, copii. Avem dovezi la tot pasul că se termină: ultima zi de servici, împachetarea hainelor și prepararea casei pentru a fi nelocuită (cearșafuri peste tot, ca în "Marile Speranțe"), anularea serviciilor. Cel mai greu de terminat este mâncarea! Am crezut că Mihai exagera când plecam în vacanță cu copiii și el rămânea să lucreze, că i-ar trebui o lună să termine mâncarea din casă, dar acum am dovada că avea dreptate. Am dat o mulțime de pachete, noi cinci mâncăm trei mese pe zi și totuși mai este!
Ne-am luat la revedere de la cei pe care îi cunoaștem. Când ne-am mutat în State (avem antecedente de a ne abate de la traseul majorității) prietenii ne-au vizitat acasă pe rând (cu toții aveam copiii mici) iar părinții ne-au condus la aeroport și ne-au încurajat. Acum am trecut prin câteva petreceri și toate organizate în cinstea plecării noastre. Și mi s-a încălzit inima pentru că am simțit grija și bucuria oamenilor pentru noi. Vă mulțumim tuturor pentru gânduri și urări.
Plecăm...lăsăm toate lucrurile, facem al ț-șpelea control, stăm puțin, ca rușii, spunem o rugăciune și încuiem. Drumurile ne sunt deschise...
Și cum spunea bunicul Grigorie: "Tăiem crângurile în două!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu