Stadiile de Plecare

20: Realizarea că plecăm în 20 de zile. Mersul la biblotecă și școala elementară pentru a le invita pe profesoare și biblotecare la petrecere.

19: Distrusul și scanatul manualului de psihologie. Plănuitul romanului continuă.

18: Plictiseală. Neproductivitate.

17: 17 zile nu ajung. Plecăm prea devreme. N-o să ajung să termin nimic. E prea puțin timp!

16: Am un plan și este destul de mult timp ca să le termin pe toate. (Mai pe seară: PLECĂM! YIPPEEEE!)

15: O zi normală dar productivă. Am citit.

14: Biserică. M-am uitat la Fantoma de la operă.

13-4: Scanatul cărților de călătorie în timp ce mă uit la filme. Citesc în pauzele de scanat.

3, 2, 1: Nu există un moment liber. Lucrăm de la dimineață până seară.

0: Am pornit. Nu simt incă că am plecat. 

Dacă am vre-un sentiment, este că mergem pentru o vacanță în Japonia.

Suntem în mașina inchiriată de la aeroport. Dan McCauley ne-a dus până în Elmira: mulțumim! Este o mașina gigantică pentru noi. Pot să stau în spatele Mamei și să bat la mașina fără să îmi stea umeri la jumatatea capului.

Azi dimineață m-am sculat mai târziu ca de obicei— la ora 6:30 în loc de 5:30.

M-am dus jos și am început să citesc despre schizofrenie. Asta este fiindcă am un personaj în romanul de NaNoWriMo (un fel de concurs în care oamenii încearcă să scrie 50,000 de cuvinte în luna Noiembrie) care are o problemă de genul ăsta. Vroiam să văd ce fel de chestii pot și nu pot să pun în roman ca să fie realistic.

Până să termin cu asta, au venit și cealalți jos și a început treaba: mutatul filelor de care nu am nevoie în jurul lumii. Ștersul filelor de care nu am nevoie, punct. Scrisul oameniilor de la grupul de scris la care aparțin. Cumpăratul muzicii pe care n-am apucat s-o cumpărăm până acum.

Și peste toate, mai era și casa de împachetat. Am pus cearceafuri pe toate suprafațele. Am desfăcut și refăcut bagajul. Am terminat mâncarea.

Pe scurt, la ora 16 zis "la revedere" casei și am pornit spre familia McCauley. Fetele erau foarte excitate că le-am adus fistic și doi saci plini cu haine. Copiilor le-a plăcut în special mult mașina ("este așa de curată!"). Părinții lor ne-au făcut niște poze de noi cu bagajele și Scottevest și am pornit cu Dan spre Elmira.

Când Tata a zis că avem prea multe bagaje (și chiar avem: șase ghiozdane și cinci haine groase de iarnă), Dan a râs și a zis că n-a văzut în viața lui o familie de cinci luând atât de puține bagaje pentru un weekend; cu atât mai puțin pentru cinșpe luni!