De jur împrejur: Osutoraria

Mihai: Osutoraria din 8 mai 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2019

N-am nici o idee la ce vârstă încep oamenii normali să viseze despre o călătorie în Australia. Fiica mea s-a pierdut cu firea (Începutul începuturilor) când avea 12 ani gândindu-se că trebuie să aștepte până la 15 ani ca să vadă Australia. Pentru noi părinții, gândul de a veni aici a fost dintotdeauna în capul nostru. Acum douăzeci de ani Ileana Ruxandra studia japoneza, ne-a distrat foarte tare cum pronunță ei numele diferitelor țări și de atunci Osutoraria a făcut parte din limbajul familiei.

Kakadu Wetlands

Vă rugăm călcați pe iarbă, mirosiți trandafirii, îmbrățișați copacii, vorbiți cu păsările și bucurați-vă de Australia!!!

Unii dintre noi au făcut chiar mai mult

E greu să descriu cât de mult mi-a plăcut aici. Așa cum am menționat mai înainte (Hristos a Înviat!) nu mi-a plăcut Noua Zeelandă atât de mult și am avut un sentiment de ușurare când am ajuns în Sydney într-o marți dimineață. La imigrare o doamnă ofițer de origine pakistaneză ne-a urat bun venit în Australia, era veselă și relaxată și dintr-o dată am realizat cât de mult mi-a lipsit varietatea culturală.

Australia e uriașă și scumpă, are nenumărate puncte de atracție răspândite la distanțe enorme și n-a fost ușor să plănuiesc călătoria noastră aici. Am vrut să vedem Marea Barieră de Corali, pădurile vechi de un milion de ani de lângă Cairns, Tasmania și Insula Kangaroo, de lângă Adelaide. Pe-astea le-am eliminat la începuturile planificării. Sunt mulțumit cu ceea ce a rămas. La vremea asta din an, cred că n-aș fi putut să găsesc o mai bună potriveală. Am ajuns la sfârșitul sezonului de vară în Sydney și am prins un pic de soare la plaja Bondi. Am petrecut Paștile la biserica românească. Melbourne este foarte bine cunoscut pentru vremea capricioasă, dar am avut noroc de cinci zile perfecte. În Centrul roșu am avut o vreme neașteptat de rece. Ne-a plouat în Alice Springs, unde nu plouă pentru 4-5 ani. Era frig, în special noaptea, dar dacă am fi putut ajunge și mai târziu, ar fi fost și mai rece și probabil că ar fi fost temperaturi sub 0 grade. N-ar fi fost o idee bună să dormim în cort. Dacă am fi ajuns mai devreme ar fi fost îngrozitor de cald. Ne-am mutat spre Sfârșitul de sus la 1 mai, când începe în mod oficial sezonul uscat. Știam că ne încercăm norocul, uneori sezonul uscat nu începe atunci când se presupune, dar a fost bine până la urmă. Dacă am fi putut ajunge cu câteva săptămâni mai târziu ar fi fost mai multe drumuri deschise și la fel și piscinele naturale, am fi putut vedea mai mult. Dar nu poți să le ai pe toate și ca să lâncezim pe ici pe colo nu puteam. Apartamentul nostru din Alice Springs a fost fantastic, am fi putut să mai stăm acolo vreo două săptămâni, dar la 180$ pe noapte nu era de noi. Apartamentul era cea mai ieftină opțiune, mult mai puțin decât dacâ am fi dormit la un motel toți cinci!

În general, în Australia am cheltuit cam 300$ pe zi. Jumătate din banii ăștia i-am cheltuit anul trecut în iulie, când am închiriat apartamentul în Sydney și am plătit pentru închirierea mașinilor. Pe vremea aia încă mai lucram, așa că n-am simțit prea rău cheltuiala. Făcând două rezervări, una pentru o mașină de toate terenurile pentru Centrul Roșu și una pentru o rulotă care să ne ducă la Darwin a fost o mișcare financiară deșteaptă, am reușit să economisim câteva sute de dolari. Mașinile nu sunt chiar atât de costisitoare, dar asigurarea adaugă destul de mult și ratele variază în funcție de dată. Am cheltuit o grămadă pe diesel, costă cam 2$ pe litru, dar am văzut locuri minumate și a meritat fiecare cent.

Cred de asemenea că am planificat timpul foarte bine, șase zile în Centrul Roșu au fost de ajuns, și opt zile pentru călătoria spre Darwin și vizita la Sfârșitul de Sus au fost numai bine. Nu ne-am planificat zilele, doar am mers dintr-un loc în altul și atunci când eram gata plecam mai departe și la sfârșit am fost mulțumit că am avut și două zile în Darwin. S-a dovedit că nu aveam nevoie de atât de mult timp aici. La 120.000 de oameni, locul ăsta e micuț în termen de orașe, dar este uriaș pentru Teritoriul de Nord. Locul a fost numit în onoarea lui Charles Darwin când nava Beagle a ajuns prin aceste locuri ceva mai târziu. Dl. Darwin n-a fost niciodată aici, dar așa au vrut să-l onoreze cei care au lucrat împreună cu el pe corabie. Orașul a fost distrus de câteva ori de-a lungul istoriei, inclusiv în 1942 în urma unui bombardament japonez mai groaznic decât cel de la Pearl Harbor. Apoi în ziua de Crăciun în 1974 ciclonul Tracy l-a nivelat la pământ în doar câteva ore. Pe vremea aia, acum 38 de ani, erau 30.000 de oameni și majoritatea au fost transportați pe calea aerului în alte orașe australiene. Orașul e reconstruit din temelie și, la fel ca în Alice Springs, majoritatea locuitorilor au venit pentru o zi și au rămas pentru o viață. Am vizitat esplanada și muzeul, am aflat o mulțime despre istoria lor. Ne-am potrivit și să ajungem la Piața de la apusul soarelui de pe plaja Mindil, una din cele mai cunoscute atracții în zonă.

Mindil Beach Sunset Market

Era duminică după-amiază devreme și abia începeau. Am cumpărat mâncare scumpă, localnicii o consideră foarte ieftină. A fost singura dată când am mâncat în oraș în Australia, fiecare a primit ceea ce a vrut, plus copii au împărțit un sac uriaș de „ferry floss“ (puf de feribot) (copii insistă că ar trebui să scriu „fairy floss“ — puf de zână), mult mai bine cunoscut sub numele „cotton candy“ în America și în România de vată de zahăr. Ne-am retras repede și în ultima zi doar am pierdut timpul așteptând să se facă vremea pentru zborul nostru de la 7:30 spre Bali. Am stat cât de mult am putut în camping, apoi ne-am dus la Parcul Național Charles Darwin, unde, conform localnicilor, nu este nimic de văzut. Suntem de acord cu ei. Am mâncat ultimul prânz gătit în rulotă, mi-am lăsat familia și bagajele la aeroport și am returnat rulota. M-am întors de acolo împărțind un taxi cu doi tipi din Suedia, tocmai terminaseră șapte săptămâni în Australia și se pregăteau să meargă în Filipine.

Ultimul prânz Charles Darwin National Park (copiii au considerat-o "cină romantică")

Peste tot în Noua Zeelandă și Australia sunt cinci litere cu un înțeles special: ANZAC. Sunt omniprezente, așa încât la un moment dat simți nevoia să știi ce înseamnă. Noi nu știam, așa că am aflat. Este prescurtarea de la „Australia and New Zealand Army Corps“ (Corpurile de armată din Australia și Noua Zeelandă), unitatea expediționară care a participat în primul război mondial. Bineînțeles că în acea vreme cele două țări erau doar colonii britanice. Au participat la luptele care se presupuneau că ar fi trebuit să cucerească Istanbulul, cea mai cunoscută fiind cea de la Gallipoli. A început pe 25 aprilie 1915 și a durat aproape 9 luni, cu pierderi mari de partea trupelor ANZAC. Au pierdut mulți soldați, au pierdut bătălia, și au pierdut încrederea în omnipotența imperiului britanic. Gallipoli este considerat un moment definitoriu pentru colonii, când au început să-și dezvolte propria identitate națională. La fel de important a fost și pentru turci și omul care a sfârșit prin a deveni eroul lor, Kemal Atatürk. Dar mai mult despre asta când vom vizita Turcia. Am văzut multe monumente pentru trupele ANZAC și am fost aici de ziua ANZAC. Este sărbătoare în Australia, e Ziua Eroilor. Dar noi eram la Uluru și tot ceea ce am făcut a fost să ne vedem cu Martha. Ghida noastră cea vorbăreață, care nu este lăsată să ia grupuri de turiști pentru că vorbește mai mult decât trebuie.