O zi în Ubud

Mihai: O zi în Ubud din 30 mai 2012 tradus de Ileana Ruxandra în 2020

Una din cele mai interesante destinații în Bali este Ubud. Era un sătuc mic ascuns printre munți acum optzeci de ani, dar acum are mai mult de 80.000 de oameni și nimeni nu știe unde începe și unde se termină. În 1920 a devenit destinație pentru artiștii occidentali și chiar și azi continuă să atragă o mulțime din ei. A fost greu pentru mine să-mi imaginez cum am putea să ne distrăm fiind atât de departe de plajă, dar mi-a plăcut, a fost grozav. Am ajuns aici de două ori, cu totul am petrecut o săptămână și chiar ne-am simțit bine. Este o destinație turistică majoră, unii ar putea spune că îi lipsește autenticitatea, dar pe de altă parte, e bine să vezi din când în când și niște turiști.

Dacă ai doar o zi ai, îți sugerez să nu închiriezi o motoretă, dacă nu vrei să-ți petreci toată ziua căutând-o.

Majoritatea hotelurilor au micul dejun inclus, cu mai multe alegeri. Categoric alege clătitele balineze, le fac verzi. Dacă ai propria bucătărie, poți să ți le faci singur.

Apoi mergi la piață. Dimineața sunt doar câțiva vânzători de mărunțișuri și poți să te uiți mai degrabă la ce produse alimentare au de vânzare și poate chiar să guști unul sau două deserturi de orez (balinezii le mănâncă de obicei ca o gustare de dimineață).

Apoi mergi până la muzeul Blanco.

Un pictor spaniol născut în Filipine s-a oprit aici prin anii ’50, s-a căsătorit cu o dansatoare balineză și a rămas aici pentru tot restul vieții. Muzeul este cotat în mod constant ca unul din cele mai bune din Indonezia și se pare că are mai mult de 300 de tablouri. Chiar dacă este comparat cu Dali, personal nu cred că se apropie, dar este un peisaj superb, un palat interesant și are o grădină frumoasă cu niște păsări deosebite (te provoc să te oprești după prima sută de fotografii)

Intrarea cu cea mai mare semnătură din lume

Nu se pot face poze în interior

Atelierul artistului, păstrat de familie după ce a murit (în 1998)

Vedere panoramică a verandei. mult mai primitoare decât interiorul casei

Graur de Bali, specie pe cale de dispariție, e ținut aici, în mod legal, într-o colivie. Singura șansă să îl vezi. În 2005 s-a estimat că doar 24 de păsări mai există în sălbăticie

Pe drumul de întoarcere spre centrul Ubud-ului, oprește-te la muzeul Puri Lukisan.

În patru clădiri separate este o mulțime de artă balineză expusă cu explicații în engleză. E plăcut, liniștit și frumos.

Câțiva pași mai încolo intră în grădina de lotuși pentru o poză.

Apoi, chiar la intersecție, este ceva templu sau palat regal, fără nici o explicație. Uită-te pe acolo.

Pe partea cealaltă e un restaurant foarte aglomerat. Motivul pentru a te opri aici la ora prânzului este faimosul purcel de lapte (guling celeng) - babi guling, meniul complet include câteva felii de carne și pielea crocantă, câteva felii de cârnat iute, lawar, o mixtură condimentată de carne tocată, sânge de porc și vegetale, plus orez fiert și câteva vegetale condimentate numite nangka. Am adus acasă cinci caserole, au pus sosul iute în niște săculeți mici și noi cinci am mâncat doar o jumătate dintr-o porție. E criminal!

Odihnă după prânz la piscina hotelului 


În jur de 4-5 dupăamiaza mergi la pădurea de maimuțe. Sunt sute de maimuțe macaq ce vor atrage atenția asupra lor și te vor distrage de la a te uita la temple. Dar nu pot fi vizitate oricum, de dinafara zidurilor lor nu poți decât să vezi doar un pic de copaci. Dar în pădure copacii sunt minunați.

Paznic neoficial

Paznic oficial

Așteptând să se facă ora cinei mergi în continuare pe drumul Pădurea Maimuțelor, vizitând una sau două galerii sau magazine. Sunt multe lucruri frumoase expuse, chiar dacă sunt pentru turiști. Ne-a plăcut Galeria Infinity a lui Stephen Max Reinhold, expoziția era fantastică.

Screenshot of the website, I sent them a message about the Google warning

Alternative to the main street big time shopping

Cina trebuie să fie cu friptură de rață (bebek betutu). Trebuie să o comanzi cu o seară înainte pentru că trebuie marinată în ierburi aromate, condimente și fiartă în abur și frunze de bananier pentru opt ore. Din momentul în care rața a devenit moale este gătită peste cărbuni. Balinezii gătesc asta de obicei la festivaluri, e o carne specială, dar restaurantele din Ubud o pregătesc ca o masă specială pentru turiști. Îți dau toată rața, nu ca în Beijing, dar noi suntem de acord că rață pe varză, cum fac mamele noastre în România, e cea mai bună.

A costat mai puțin de 20$, dar e de cinci ori mai scumpă decât o cină scumpă.

Nu pierde prea mult tim, pentru că la ora 8 sau 9 trebuie să ajungi la spectacol. Sunt multe opțiuni din care să alegi în fiecare zi a săptămânii. Nouă ne-a plăcut al nostru.

Dacă mai ai energie, poți să mergi la culcare.

La țară, Ubud, Bali. Subiect plăcut la care să visezi.