vineri, 4 ianuarie 2019

De jur împrejur: Hai că-i nostim!

De jur împrejur: Hai că-i nostim!: Mihai Sâmbătă, decembrie 5, 2009 Aseară duceam niște lucruri la reciclare și reîntorcându-mă în casă m-a lovit: „Trebuie să o facem. E de...

De jur împrejur: Sărbătoarea Recunoștinței 2009

De jur împrejur: Sărbătoarea Recunoștinței 2009: Mihai Joi, noiembrie 26, 2009 Patru luni mai târziu suntem în casa Oanei, în Cambridge. Luci s-a dus la servici și copiii nu sunt primpr...

De jur împrejur: Două săptămâni mai târziu

De jur împrejur: Două săptămâni mai târziu: Două săptămâni mai târziu Mihai Duminică, iulie 19, 2009 Alaltăieri Ileana m-a întrebat: „Da’ de ce nu putem să mergem în jurul lumii în...

De jur împrejur: Începutul începutului

De jur împrejur: Începutul începutului: Începutul începutului Mihai Sâmbătă 4 iulie 2009 În urmă cu douăsprezece zile am primit raportul anual pentru pensionare. De când am în...

luni, 9 iulie 2018

Căprioarele Narei

28 octombrie 2015

Ne hotărâm să vizităm Nara, din nou, pentru că Ioan nu a hrănit căprioarele acum patru ani. Un motiv suficient de bun? Oh, da!

vineri, 11 mai 2018

Plus patru, o pădure și prieteni

27 octombrie  2015

Google ne pune la încercare: am reușit noi să mergem cu metroul și autobuzele japoneze, dar putem să ne suim într-un autobuz care nu are număr și nici semne recognoscibile? Sunt mândră să spun că da, putem, și chiar să avem și locuri.


vineri, 16 martie 2018

luni, 17 iulie 2017

Vechi Temple

      25 octombrie 2015

      Mic dejun, Ioan își dă testul și apoi plecăm spre Biyodo-in, un Monument al Umanității. Schimbăm trenul și așteptăm în cel nou să se facă timpul să plece. Un tânăr, încercând să țină prea multe obiecte în mână în timp ce intra în vagon, își pierde în spațiul îngust dintre stație și tren, coperta de la iPad. Imediat își depozitează telefonul și iPad-ul pe un scaun, dar își ia rucsacul și fuge să găsească un impiegat. Toți ceilalți din vagon sunt netulburați, nu este nimic neobișnuit să-ți lași lucrurile undeva aiurea. Noi, turiștii, suntem mult mai preocupați de lucrurile lui și începem să-l strigăm. Ne face o plecăciune și ne gesticulează că urmează să se întoarcă, să nu ne îngrijorăm….Nimeni nu are intenția să fure un telefon și un iPad care stau de izbeliște…Și mă gândesc pentru a doua oară de când suntem în Japonia că trebuie că în această țară ești în siguranță. Prima oară a fost când am văzut un porumbel dormind pe balustrada podului în mijlocul traficului. Împiegatul vine înarmat cu un fel de clește, dar nu poate prinde coperta. Tânărul își adună lucrurile și așteaptă pe peron ca trenul să plece și să-și poată recupera coperta.



sâmbătă, 18 februarie 2017

Roșii porți și țestoase gri


De ce e Kyoto atât de special?

Vechea capitală este plină de istorie și legendă….
În ciuda faptului că a fost bombardată din plin în timpul celui de-al doilea război mondial mai are o mulțime de clădiri vechi…
Oamenii sunt încurajați și răsplătiți să se îmbrace în chimono-ul tradițional (autobuzele și templele oferă rată redusă) …
Este un amestec armonios de vechi și nou…
Are temple și grădini…o mulțime de temple și grădini…



joi, 2 februarie 2017

Cocorul alb de Himeji

Dimineața începe diferit pentru fiecare dintre noi: Mihai se duce la Muzeul de Artă al Prefecturii Hiroshima ca să vadă “Visul lui Venus” de Dali, Ioan face analiză matematică, iar eu gospodărie și bagaj. La ora 11 ne suim în tren și nici nu ne dăm seama când ajungem la Himeji. Ne ia o grămadă de timp să găsim o cutie cu plată pentru a ne lăsa bagajele. La gară sunt ocupate toate, dar găsim la stația de autobuz.

Hidrant ascuns în trotuar.