Luni 18 februarie 2019
La crăpatul zorilor, sau mai bine zis pe când zorii se gândeau să crape, noi eram deja în mașină conducând. Știu eu despre ce vorbesc, chiar dacă nu mă crezi, pentru că erau nori de stoluri de grauri, cocoțați pe firele care susțin semaforul, toți privind în aceeași direcție, neștiind ce să facă: se schimba culoarea, porneau în zbor și se reașezau zgomotoși, nu era suficientă lumină la distanță de semafor.

