vineri, 4 ianuarie 2019
De jur împrejur: Secrete
De jur împrejur: Secrete: Mihai Sâmbătă, mai 15, 2010 Am avut o discuție interesantă despre taină și în mod particular de a ține acest plan secret. Am fost de aco...
De jur împrejur: Cinci luni mai aproape
De jur împrejur: Cinci luni mai aproape: Mihai Miercuri, mai 5, 2010 Au mai trecut cinci luni. Lucrez la trei servicii și fac tot posibilul să țin toți pepenii. Câteva progrese s...
De jur împrejur: Hai că-i nostim!
De jur împrejur: Hai că-i nostim!: Mihai Sâmbătă, decembrie 5, 2009 Aseară duceam niște lucruri la reciclare și reîntorcându-mă în casă m-a lovit: „Trebuie să o facem. E de...
De jur împrejur: Sărbătoarea Recunoștinței 2009
De jur împrejur: Sărbătoarea Recunoștinței 2009: Mihai Joi, noiembrie 26, 2009 Patru luni mai târziu suntem în casa Oanei, în Cambridge. Luci s-a dus la servici și copiii nu sunt primpr...
De jur împrejur: Două săptămâni mai târziu
De jur împrejur: Două săptămâni mai târziu: Două săptămâni mai târziu Mihai Duminică, iulie 19, 2009 Alaltăieri Ileana m-a întrebat: „Da’ de ce nu putem să mergem în jurul lumii în...
De jur împrejur: Începutul începutului
De jur împrejur: Începutul începutului: Începutul începutului Mihai Sâmbătă 4 iulie 2009 În urmă cu douăsprezece zile am primit raportul anual pentru pensionare. De când am în...
luni, 9 iulie 2018
Căprioarele Narei
28 octombrie 2015
Ne hotărâm să vizităm Nara, din nou, pentru că Ioan nu a hrănit căprioarele acum patru ani. Un motiv suficient de bun? Oh, da!
vineri, 11 mai 2018
Plus patru, o pădure și prieteni
27 octombrie 2015
Google ne pune la încercare: am reușit noi să mergem cu metroul și autobuzele japoneze, dar putem să ne suim într-un autobuz care nu are număr și nici semne recognoscibile? Sunt mândră să spun că da, putem, și chiar să avem și locuri.
vineri, 16 martie 2018
Douăsprezece și continuăm
26 octombrie 2015
Astăzi o să fie o zi lungă și plină. Dacă ieri am văzut trei temple, astăzi o să vedem de două ori pe atât.
luni, 17 iulie 2017
Vechi Temple
25 octombrie 2015
Mic dejun, Ioan își dă testul și apoi plecăm spre Biyodo-in, un Monument al Umanității. Schimbăm trenul și așteptăm în cel nou să se facă timpul să plece. Un tânăr, încercând să țină prea multe obiecte în mână în timp ce intra în vagon, își pierde în spațiul îngust dintre stație și tren, coperta de la iPad. Imediat își depozitează telefonul și iPad-ul pe un scaun, dar își ia rucsacul și fuge să găsească un impiegat. Toți ceilalți din vagon sunt netulburați, nu este nimic neobișnuit să-ți lași lucrurile undeva aiurea. Noi, turiștii, suntem mult mai preocupați de lucrurile lui și începem să-l strigăm. Ne face o plecăciune și ne gesticulează că urmează să se întoarcă, să nu ne îngrijorăm….Nimeni nu are intenția să fure un telefon și un iPad care stau de izbeliște…Și mă gândesc pentru a doua oară de când suntem în Japonia că trebuie că în această țară ești în siguranță. Prima oară a fost când am văzut un porumbel dormind pe balustrada podului în mijlocul traficului. Împiegatul vine înarmat cu un fel de clește, dar nu poate prinde coperta. Tânărul își adună lucrurile și așteaptă pe peron ca trenul să plece și să-și poată recupera coperta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)