miercuri, 5 mai 2010

Secrete

Mihai
Sâmbătă, 15 mai, 2010

Am avut o discuție interesantă despre taină și în mod particular de a ține acest plan secret. Am fost de acord că cea mai potrivită cale ar fi să le spunem întâi părinților și bunicilor și abia după să vorbim cu toată lumea. N-avem nici cea mai mică idee de cum ar primi oamenii vestea, ne așteptăm la întreaga gamă, dar în special în cazul familiilor noastre ne așteptăm la o mulțime de întrebări. De aceea trebuie să le spunem personal, nu la telefon și aceasta se va întâmpla în vacanța de iarnă din România.
Luând în considerare că sunt medic psihiatru îmi voi înștiința directorul cât de curând și apoi vom încerca să-mi găsim un înlocuitor. Cu cât mai repede știu oamenii, cu atât mai bine, dar cred că șase luni ar trebui să fie suficient. După aceea vom spune tuturor prietenilor. Sper că vor înțelege ca a trebuit să păstrăm acest secret pentru o vreme.
Copiii ne-au întrebat o mulțime pe tema aceasta, dar cred că până  la urmă au înțeles. Rezultatele de până acum au fost impresionante, nu par să depună vreun efort și ăsta este un semn de maturitate.
Acum vreo două luni părintele Daniel ne-a întrebat: „Chiar o să mergeți în acea călătorie?” și răspunsul meu a fost: „Bineînțeles, o să vă spunem când, deocamdată nu știm sigur!”. Maria fiind martor, m-a întrebat pe drumul spre casă: „Cum se face că trebuie să ținem secret și totuși Părintele știe?” I-am explicat că în urmă cu vreun an, când noi părinții abia luasem hotărârea, mama ei i-a pomenit acest lucru. Apoi ne-am dat seama că e prea devreme pentru a vorbi despre subiect și nu am mai spus nimănui din afara casei. Dar în septembrie 2009, Ioana, verișoara mea, m-a întrebat despre călătoria în jurul lumii. Noi eram șocați, de unde putea să știe? Se pare că am discutat cu ea subiectul în urmă cu cinci ani! I-am dat un răspuns asemănător… Oare mai sunt și alți oameni cu care să fi discutat subiectul?

O să fie emoționant să le dăm vestea tuturor, dar până atunci e doar secretul nostru.