Din nou pe drum

Interviu cu Ileana Ruxandra Dascălu

După doi ani și jumătate de la terminarea călătoriei în jurul lumii, iată-vă călătorind și scriind din nou în blog. De ce?

Pentru că ne place și pentru că avem multe cunoștințe cărora le place să “călătorească” împreună cu noi. M-am gândit să încep un alt blog, doar pentru călătoriile noastre, dar am decis să continui aici. În fond continuăm să călătorim în jurul lumii, dar în etape mai scurte.

De ce Japonia?

Mihai a declarat că a fost țara lui favorită. Pentru mine, Țara Soarelui Răsare a reprezentat de mult o atracție deosebită. Rata de schimb yen la dolar era incredibil de bună atunci când am cumpărat biletele. A fost prima țară vizitată și nu ne-am priceput să o gustăm la adevărata ei valoare. Nu am făcut suficiente poze. Și pot să fac o listă lungă de motive…

Data trecută ați avut toate etapele pregătite. Cum o să fie acum?

Exact invers. Pentru prima noapte în Noul Citose, Hokaido, am avut închiriată o cameră prin airbnb. Pentru celelalte nu am avut nimic pregătit, dar am terminat mai devreme programul zilei și ne-am căutat un hotel. Dar asta este valabil doar pentru Hokaido. Cu cât o să înaintăm în călătorie va trebui să fim mai bine pregătiți pentru că a început sezonul Culorile Toamnei și toată lumea călătorește.

Cum depășiți bariera de limbaj?

Acum e mai ușor ca niciodată. Tehnologia este incredibilă. Google îți arată poziția cu exactitate și sunt câteva aplicații care să recunoască kanji sau care traduc cuvinte. Nu că ar funcționa tot timpul, sau că eu aș știi ce cuvinte să caut, pentru că nu au spații între cuvinte, dar cu ajutorul lor, interpretând gesturile și cu puținele mele cunoștințe, ne descurcăm. În Utoru am ajuns la hotelul pe care îl alesesem, doar ca să aflăm că s-a închis pentru sezon. Omul îmi spunea ceva ce eu nu înțelegeam, dar mâinile lui îmi arătau să merg în josul străzii și am să găsesc un hotel. Am început să merg și, foarte repede, omul s-a suit în mașină și ne-a condus spre hotelul de care ne vorbise.

Cum ai ajuns să înveți japoneză?

Cu vreo douăzeci și ceva de ani în urmă am făcut câte o oră pe săptămână, timp de trei ani. Anul acesta în iunie am început să-mi desțelenesc amintirile.

Înțeleg că și Ioan învață japoneza. La ce nivel este?

Acum câțiva ani se uita la anime și i-a plăcut cum sună. Aș putea spune că este un începător. Poate că știi, japoneza are două alfabete, hiragana și katakana, și folosește kanji, semnele acelea cu multe liniuțe. Înainte de a pleca la drum am studiat împreună în fiecare zi și a învățat ceea ce scria în carte (utilă celor care pleacă să studieze în Japonia, nu unui turist). Sperăm ca această călătorie să-l îndemne să studieze mai departe.

Și cu școala ce face?

Nu sunt probleme, pentru că el face școala acasă (formă permisă de guvernul american). Acum că suntem pe drum, lucrează la analiză matematică, un curs pe internet. Am închiriat o “jucărie” de internet portabil și-și poate trimite temele. Restul școlii va trebui să aștepte până ne întoarcem acasă.

Dar serviciul lui Mihai? Chiar are atât de multă vacanță?

Cred că nici un serviciu din lume nu ne-ar da cât de multă vacanță am pofti noi. Și-a luat concediu fără plată acum șase luni.

Unde sunt fetele? De ce nu sunt aici cu voi?

Ele își au viața lor de studente. Maria, în anul doi, a decis că va face matematică (în SUA se merge la colegiu după terminarea liceului. Este o etapă intermediară înainte de facultate, o perioadă care le permite studenților să vadă ceea ce le place și ce se potrivește cu ei. Pentru primii doi ani sunt obligați să ia cursuri din diverse câmpuri de activitate, cu o perioadă de încercare de două săptămâni, apoi au patru cursuri pe semestru. Cel târziu la începutul anului trei de colegiu trebuie să declare un câmp de interes. Pe baza lui își vor căuta o facultate). Are cinci cursuri semestrul acesta și în plus, lucrează la romanul ei. Ileana este studentă în primul an la ilustrație. Se adaptează la standarde noi și la viața pe propriile-i picioare. Nu sunt perturbate de faptul că noi suntem în vacanță și ele nu.

Cum vă simțiți să fiți din nou pe drum?

Normal. Faptul că avem doar un bagaj, și acela de mână, ne oferă motive de a fi scuzati de normele artificial impuse ale societății. Condițiile de la ryokan (hanurile japoneze)(camere cu încălzitor reglabil, pături și saltele extra, mașini de spălat) fac ca puținele noastre lucruri să pară prea multe. O să-ți spun mai încolo dacă au fost prea multe sau nu, după ce le cărăm în spate sau le folosim. Altfel ne-am reluat rolurile autoimpuse, Mihai având grijă de scule (baterii la încărcat, fire, etc) locuințe și logistica drumului, eu cu bagajele, spălat. Ioan pune întrebări și câteodată devine frustrat pentru că nu îi înțelegem comunicarea stil haiku sau pentru că este singurul subiect al grijii noastre părintești.

O să conduceți prin toată Japonia?

Nu, am închiriat o kuruma (mașină) pentru șapte zile pentru insula Hokaido. Locurile în care vrem să ajungem sunt izolate iar programul autobuzelor este neregulat. Ne-am cumpărat abonament pe liniile de tren Japan Railroads pentru două săptămâni, ceea ce ne permite acces gratis pe orice tren pe liniile JR (mai sunt și alte linii de tren). O aplicatie pe iPhone ne permite să găsim trenurile la orice oră și în orice direcție. O să-l activăm când ajungem pe insula principală, Honșu.

Unde vrei să ajungi în mod special în această călătorie?

Hiroșima. M-am născut pe 6 august.

Așteptăm adevăratele postări pe blog. Drum bun!