Nu vaccinăm rabini, dar facem o mulțime de alte lucruri. Am progresat zilnic în ultimele două luni.
La sfârșitul lunii iunie am sunat la o clinică specializată pentru medicina de călătorie. Am vorbit cu o secretară drăguță care mi-a luat toate informațiile și a cerut câteva minute ca să găsească când au locuri disponibile pentru o programare. M-a sunat după o jumătate de oră și m-a informat că au hotărât să crească prețul pe consultație de la 1 iulie de la 50$ la 150$ și că nu au nici un spațiu disponibil până după 1 iulie. Bineînțeles (!), fiecare trebuie să avem o consultație deși ne ducem cu toții în același loc și nu avem nici o problemă medicală. Am făcut totuși o programare, gândindu-mă că voi aplica acea informație nouă tuturor (până la urmă am anulat-o). Oricum nu puteam rezolva nimic acolo pentru că „Ioan nu are 12 ani, de aceea trebuie să meargă la un pediatru”. Numele de pediatrii pe care mi le-a recomandat nu îl primeau pentru că nu era pacientul lor, și oricum, nu știu nimic despre vaccinările pentru călătorie.
Ne-am decis să ne descurcăm singuri. Am învățat, sunt o mulțime de surse pe internet și suntem amândoi doctori. Îmi place MDTravelHealth.com. Eu lucrez într-o policlinică de stat în care se fac imunizări atât la oameni cât și la animalele de casă, și chiar au datele noastre pentru vaccinări. Am putea să primim vaccinul pentru hepatita A? „Nu, pentru că asigurarea ta îți cere să te duci la doctorul de familie!” „Dar doctorul meu nu face vaccinări”, „Atunci găsește alt doctor” și apoi „Stai puțin, tu ești doctor, de ce nu le comanzi tu?”. Fără să intru în prea mute detalii, psihiatrii nu comandă vaccinuri, dar — dacă vreodată mă hotărăsc să încep să fac asta — am aranjat totul, inclusiv să mi le trimită cu FedEx-ul vineri. Dar nu era un cost eficient pentru noi.
Din fericire pentru noi un doctor de la o Policlinică soră s-a hotărât să ne ajute și ne-a făcut 10 vaccinuri, inegal distribuite de la cel mai tânăr la cel mai în vârstă, hepatita A și cel pentru meningită (doar copiii) și ne vom opri aici. Ileana Ruxandra a contactat câteva clinici de călătorie din lume întrebându-i de prețurile lor. La un moment dat una din fete a auzit-o pronunțând greșit în engleză „rabbis” (rabini) în loc de „rabies”(turbare) și a început să o ia peste picior „Nu vaccinăm rabini!” Ne-am hotărât că vom face vaccinul pentru turbare (35$), febră tifoidă (20$) și febră galbenă (40$) în Kathmandu. Cel pentru turbare are 3 injecții și va ajunge să coste 105$ comparativ cu 900$ aici. Cel pentru febră galbenă nu avem nevoie de el până în Africa, iar aici ar fi fost 300$. De persoană. S-ar putea totuși să ni-l facem pe cel de tifoidă aici, deși e greu să găsești un preț mai bun. Vom face la timpul potrivit noua doză de vaccin pentru hepatita A în Bangkok. Am muncit noi vreo două săptămâni ca să descurcăm ițele astea, dar am făcut treabă bună.
M-aș lua cu mâinile de cap să fiu agent de siguranță pentru cartea de credit de la Chase. Se pare că au renunțat să îmi mai blocheze cardul pentru activitate suspicioasă (mulțumesc!). Poate că și-au îmbunătățit software-ul și acceptă șarjări din Hawaii, Noua Zeelandă, Japonia și New York toate în aceiași zi. În orice caz creditul meu nu era suficient de mare pentru tot ce am cheltuit în această lună, așa că le-am plătit înapoi câteva mii tot la câteva zile. În total am cheltuit 12 000$ de la ultima postare. Ne-am cumpărat niște „bijuterii”, cea mai bună cameră video, cel mai nou MacAir, un nook (tabletă special pentru citit cărți).
Am vândut vechiul aparat foto, ne vom vinde laptop-urile pe care le avem acum și ajungem relativ la zero. Comparând vechiul meu MacBook Pro cu noul Air, nici nu-ți imaginezi cât de mult cântăresc 700 de grame. Ileana Ruxandra și copiii și-au luat sandale și ceva pantofi. Eu mi-am luat hard drive și încerc să-mi fac un plan cum să fac back-up. Ne-am mai luat trei lanterne de pus pe cap. Ne-am luat pantaloni, un drum special la magazinul REI din New Jersey. O să îi fim recunoscători pururi lui Kendra care și-a petrecut câteva ore căutând cinci perechi de pantaloni și la sfârșit era mai entuziasmată decât noi că a găsit ceea ce ne trebuia. Era entuziasmată și de planurile noastre de călătorie. Auzise și de Rolf Potts și despre mersul lui în jurul lumii fără nici măcar un bagaj, doar cu Scottevest-ul pe el. „ Ai văzut ce vestă avea? Noi nu o avem în magazin, dar e foarte faină!” Ioan i-a răspuns calm „Noi avem cinci”.
Ne-am petrecut ultimii doi ani căutând un bagaj care să se potrivească cu această călătorie. Aproape că nu am mai cumpărat nimic în tot timpul ăsta, nu haine, nu electronice, doar cele necesare acestei călătorii. Acum avem o listă lungă pe tablă și ștergem de pe ea în fiecare zi. Ileana Ruxandra a cumpărat tot ceea ce a dorit de la Icebreaker, știa ceea ce ne trebuie. I-am descoperit în primăvara trecută și ne-am cumpărat când aveau lucrurile în sale. La ultimul am luat și mănuși, căciuli și alte mărunțișuri. La fel am făcut și eu cu Scottevest ceva mai devreme și practic ne-am cumpărat hainele cu 40% reducere.
Mai departe, ne-am luat prima asigurare de călătorie. Pacienții și colegii mei de servici au rămas perplecși, cum poți să renunți la servici, mai ai bani cu care să-ți plătești asigurarea medicală? Răspunsul este nu, n-aș avea bani pentru asigurare medicală în SUA. Ar putea costa între 1200-1500$ pe lună pentru familie. S-ar mai adăuga probabil câteva mii în cheltuieli care ar trebui plătite înainte să înceapă să plătească asigurarea. Dar pentru că plecăm peste graniță, am cumpărat primele cinci luni de asigurare de călătorie, medicală, etc, toate pentru frumoasa sumă de 510$. Am luat-o de la WorldNomads, alegere evidentă. Chiar am primit și un cupon de 7% reducere, dar: „Ne cerem scuze, din cauza regulilor federale, nu putem onora acest cupon în SUA” așa că mi-au oferit să doneze cei 35$ unui program umanitar și acum sunt bucuros să susțin Programul de Pregătire a Profesorilor din Solo Khumbu, Nepal. Sunt convins că Congresul american în adânca-i înțelepciune are un foarte bun motiv de a nega rabaturile la asigurarea de călătorie internațională. Se pare că este o lege în Franța care interzice magazinelor de a oferi rabaturi mai mult decât câteva zile pe ani. Acolo toate sale-urile sunt în același timp. Oare sunt politicienii francezi mai deștepți decât cei americani?
Vize! Încă una. Sunt sigur că există un motiv bun și pentru existența lor. Pe lista mea de citit „Călătoriile lui Marco Polo”. Sunt curios cât a trebuit el să plătească pentru viza lui de China. Chinezii fac ce fac americanii, ajustează costurile vizei după cele ale Departamentului de Stat american. Când americanii cresc prețul, cresc și chinezii, dar ei sunt mai drăguți. Americanii i-au banii întâi și-i păstrează chiar dacă nu-ți dau viza. Chinezii îi taxează abia la sfârșit, chiar înainte de a-ți da pașaportul. Costă 140$. Restul lumii plătește 45$. Cei din Burma, vietnamezii și nord-coreenii intră gratis. Este totuși o singură excepție: românii plătesc 70$ pentru o intrare, 100$ pentru două intrări. Nu e ăsta motivul principal, dar e un motiv de mândrie, locul doi după SUA! Pentru cei care nu știu, viza este o ștampilă sau un abțibild colorat ce se lipește în pașaport. Te face să te simți special, o persoană mai bună per total. Îmi aduc aminte când mi-am luat prima viză pentru America acum 15 ani. După ce am stat la coadă mai multe ore pe un ger de crăpau pietrele, am intrat la interviu, l-am trecut și mi-am primit pașaportul. Picioarele mele ude și înghețate nu mai dureau. Ștampila aia m-a făcut să mă simt deasupra tuturor celor din cameră… Pe vremea aia chiar credeam! Din păcate acum nu mai am astfel de sentimente. A trebuit să plătesc 540$ pentru privilegiul de a mi se da voie să îmi cheltuiesc banii și să vizitez un colț din planeta mea împreună cu familia.
Sunt agenții care taxează 50$ de persoană ca să-ți ducă pașaportul la Consulat. Noi am ales să facem o călătorie de mai mult de 30 de ore la New York City de ziua mea de 44 de ani. Am vizitat muzeul Metropolitan și am mâncat prânzul într-un parc înainte de a ne duce la REI în New Jersey. Înainte de plecare Kendra ne-a spus să ne ducem la restaurantul malaezian Penang imediat după colț. Am mâncat Penang Satay, găluște vegetale, Pad Thai, Chow Fun de vită, orez prăjit cu pui, Pulut Hitam. Era o vreme în care n-aș fi încercat nimic exotic. Dar timpurile alea au trecut. I-am cerut chelnerului ceea ce aveau special și m-am bucurat de mâncare fără nici o ezitare. Vom fi în adevăratul Penang în februarie și vom compara.
Am rezervat și plătit locuințe în cele mai scumpe orașe pe care le vom vizita. Un apartament frumos lângă plajă în Sydney și o casă cu etaj în partea centrală dinTokyo. Apartamentele pe care le-am închiriat în Sydney și Hawaii sunt mai ieftine decât o cameră de hotel la mine în orășel. Casa din Tokyo costă mai ieftin decât cel mai ieftin cămin de acolo. De asemenea am cumpărat și biletele de autobuz din Kyoto la Tokyo. Pentru că am cumpărat acum am putut să și rezerv anumite locuri, va fi o noapte grea, dar prețul pentru noi cinci va fi mai puțin decât pentru un bilet pe Shinkansen. Aveau chiar prețuri reduse (2,5%=4 RON) pentru studenți și chiar de 5% (9 RON) pentru fiul meu sub 12 ani.
Am hotărât să închei mica mea romanță cu o linie aeriană chinezească insignifiantă ce avea prețuri mici. Tot nu-și afișau programul pentru octombrie și chiar m-au făcut să cred că nu vor mai zbura pe ruta Ibaraki-Shanghai. Este un zbor direct de patru ore de la Tokyo la Beijing. Zborul direct costă între 800$ și 2400$ pentru un scaun la clasa a doua. Am luat biletele de 2400$ plătind cu mile de la British Airline plus 80$. Am luat doar patru bilete până acum, am nevoie de mai multe mile și le voi primi în câteva zile ca răsplată pentru toate celelalte cheltuieli. S-ar putea să avem locuri separate, dar sunt convins că ne vom descurca. Am ales să facem lucrul simplu și corect în ciuda faptului că conexiunea aerienă între China și Japonia este aberantă. Bineînțeles că am cumpărat și niște bilete normale, două zboruri în Hawaii în martie și zborul de la Guilin la Guangzhou în ianuarie. Mergem în Canton! De necrezut!
Am luat 50 000$ din contul de pensie și niște cărți de credit care au dobândă 0%, una din ele chiar pentru 21 de luni. Aproape că am terminat să strângem toți banii pentru această călătorie. Banca mea, „banca mondială locală” a decis să-și încheie toate afacerile în nordul statului New York. Vânzarea imobilelor se va termina când noi vom fi deja plecați și nu știu cum va fi comunicarea cu noua bancă. Oricum nu erau buni de nimic, pentru că mă taxau 3% pentru fiecare tranzacție din străinătate. Am găsit o altă bancă mai drăguță care nu face asta, dar a trebuit să conduc 100 de mile ca să le arăt certificatul meu de rezidență. Nu mi-au permis să deschid un cont online pentru că nu sunt cetățean american. Așa că am condus. Erau vremuri în care birocrația și toată idioțenia asta m-ar fi afectat. Nu mai e cazul. Nu știu de ce, dar am un sentiment de bine. Nu-mi pasă. Nu merită să-mi consum nervii, merg mai departe cu planurile mele pentru că fac ceea ce trebuie să fac. Nimic nu ne poate sta în cale, facem ceea ce trebuie. Copiii râd, glumesc, sunt fericiți, sunt entuziasmați. Maria e prima trează dimineața și se duce și schimbă pe tablă numărul de zile rămase până la plecare. Ioan spune „Abia aștept să merg în jurul lumii”. Ileana Ruxandra și copii se vor întoarce astăzi din tabăra de vară și apoi intrăm în linie dreaptă, 50 de zile, nimic altceva până când plecăm. Asta e.
Fără nici o legătură, Steve Jobs a demisionat din poziția de CEO de la Apple. Thomas Edison al generației noastre. Oamenii vorbesc de geniul lui și de realizările lui. Din puținul pe care îl știu despre el, cred că cel mai impresionant lucru este cum a ales să-și trăiască viața și omul care a devenit. Ascultând din nou discursul din 2005 de la Stanford am auzit cuvântul iubire de 10 ori și moarte de 6 ori. Fă ceea ce iubești. „Știind că vei muri este cea mai bună cale să eviți capcana că ai ceva de pierdut. Ești deja dezbrăcat. Nu ai nici un motiv să nu-ți urmezi inima”. A încheiat citându-l pe Stewart Brand: „Continuă să fii flămând. Continuă să fii nebunatic”.
Așa o să facem.
La sfârșitul lunii iunie am sunat la o clinică specializată pentru medicina de călătorie. Am vorbit cu o secretară drăguță care mi-a luat toate informațiile și a cerut câteva minute ca să găsească când au locuri disponibile pentru o programare. M-a sunat după o jumătate de oră și m-a informat că au hotărât să crească prețul pe consultație de la 1 iulie de la 50$ la 150$ și că nu au nici un spațiu disponibil până după 1 iulie. Bineînțeles (!), fiecare trebuie să avem o consultație deși ne ducem cu toții în același loc și nu avem nici o problemă medicală. Am făcut totuși o programare, gândindu-mă că voi aplica acea informație nouă tuturor (până la urmă am anulat-o). Oricum nu puteam rezolva nimic acolo pentru că „Ioan nu are 12 ani, de aceea trebuie să meargă la un pediatru”. Numele de pediatrii pe care mi le-a recomandat nu îl primeau pentru că nu era pacientul lor, și oricum, nu știu nimic despre vaccinările pentru călătorie.
Ne-am decis să ne descurcăm singuri. Am învățat, sunt o mulțime de surse pe internet și suntem amândoi doctori. Îmi place MDTravelHealth.com. Eu lucrez într-o policlinică de stat în care se fac imunizări atât la oameni cât și la animalele de casă, și chiar au datele noastre pentru vaccinări. Am putea să primim vaccinul pentru hepatita A? „Nu, pentru că asigurarea ta îți cere să te duci la doctorul de familie!” „Dar doctorul meu nu face vaccinări”, „Atunci găsește alt doctor” și apoi „Stai puțin, tu ești doctor, de ce nu le comanzi tu?”. Fără să intru în prea mute detalii, psihiatrii nu comandă vaccinuri, dar — dacă vreodată mă hotărăsc să încep să fac asta — am aranjat totul, inclusiv să mi le trimită cu FedEx-ul vineri. Dar nu era un cost eficient pentru noi.
Din fericire pentru noi un doctor de la o Policlinică soră s-a hotărât să ne ajute și ne-a făcut 10 vaccinuri, inegal distribuite de la cel mai tânăr la cel mai în vârstă, hepatita A și cel pentru meningită (doar copiii) și ne vom opri aici. Ileana Ruxandra a contactat câteva clinici de călătorie din lume întrebându-i de prețurile lor. La un moment dat una din fete a auzit-o pronunțând greșit în engleză „rabbis” (rabini) în loc de „rabies”(turbare) și a început să o ia peste picior „Nu vaccinăm rabini!” Ne-am hotărât că vom face vaccinul pentru turbare (35$), febră tifoidă (20$) și febră galbenă (40$) în Kathmandu. Cel pentru turbare are 3 injecții și va ajunge să coste 105$ comparativ cu 900$ aici. Cel pentru febră galbenă nu avem nevoie de el până în Africa, iar aici ar fi fost 300$. De persoană. S-ar putea totuși să ni-l facem pe cel de tifoidă aici, deși e greu să găsești un preț mai bun. Vom face la timpul potrivit noua doză de vaccin pentru hepatita A în Bangkok. Am muncit noi vreo două săptămâni ca să descurcăm ițele astea, dar am făcut treabă bună.
M-aș lua cu mâinile de cap să fiu agent de siguranță pentru cartea de credit de la Chase. Se pare că au renunțat să îmi mai blocheze cardul pentru activitate suspicioasă (mulțumesc!). Poate că și-au îmbunătățit software-ul și acceptă șarjări din Hawaii, Noua Zeelandă, Japonia și New York toate în aceiași zi. În orice caz creditul meu nu era suficient de mare pentru tot ce am cheltuit în această lună, așa că le-am plătit înapoi câteva mii tot la câteva zile. În total am cheltuit 12 000$ de la ultima postare. Ne-am cumpărat niște „bijuterii”, cea mai bună cameră video, cel mai nou MacAir, un nook (tabletă special pentru citit cărți).
 |
| Aparatul Sony Alpha SLT55 în acțiune |
Ne-am petrecut ultimii doi ani căutând un bagaj care să se potrivească cu această călătorie. Aproape că nu am mai cumpărat nimic în tot timpul ăsta, nu haine, nu electronice, doar cele necesare acestei călătorii. Acum avem o listă lungă pe tablă și ștergem de pe ea în fiecare zi. Ileana Ruxandra a cumpărat tot ceea ce a dorit de la Icebreaker, știa ceea ce ne trebuie. I-am descoperit în primăvara trecută și ne-am cumpărat când aveau lucrurile în sale. La ultimul am luat și mănuși, căciuli și alte mărunțișuri. La fel am făcut și eu cu Scottevest ceva mai devreme și practic ne-am cumpărat hainele cu 40% reducere.
Mai departe, ne-am luat prima asigurare de călătorie. Pacienții și colegii mei de servici au rămas perplecși, cum poți să renunți la servici, mai ai bani cu care să-ți plătești asigurarea medicală? Răspunsul este nu, n-aș avea bani pentru asigurare medicală în SUA. Ar putea costa între 1200-1500$ pe lună pentru familie. S-ar mai adăuga probabil câteva mii în cheltuieli care ar trebui plătite înainte să înceapă să plătească asigurarea. Dar pentru că plecăm peste graniță, am cumpărat primele cinci luni de asigurare de călătorie, medicală, etc, toate pentru frumoasa sumă de 510$. Am luat-o de la WorldNomads, alegere evidentă. Chiar am primit și un cupon de 7% reducere, dar: „Ne cerem scuze, din cauza regulilor federale, nu putem onora acest cupon în SUA” așa că mi-au oferit să doneze cei 35$ unui program umanitar și acum sunt bucuros să susțin Programul de Pregătire a Profesorilor din Solo Khumbu, Nepal. Sunt convins că Congresul american în adânca-i înțelepciune are un foarte bun motiv de a nega rabaturile la asigurarea de călătorie internațională. Se pare că este o lege în Franța care interzice magazinelor de a oferi rabaturi mai mult decât câteva zile pe ani. Acolo toate sale-urile sunt în același timp. Oare sunt politicienii francezi mai deștepți decât cei americani?
Vize! Încă una. Sunt sigur că există un motiv bun și pentru existența lor. Pe lista mea de citit „Călătoriile lui Marco Polo”. Sunt curios cât a trebuit el să plătească pentru viza lui de China. Chinezii fac ce fac americanii, ajustează costurile vizei după cele ale Departamentului de Stat american. Când americanii cresc prețul, cresc și chinezii, dar ei sunt mai drăguți. Americanii i-au banii întâi și-i păstrează chiar dacă nu-ți dau viza. Chinezii îi taxează abia la sfârșit, chiar înainte de a-ți da pașaportul. Costă 140$. Restul lumii plătește 45$. Cei din Burma, vietnamezii și nord-coreenii intră gratis. Este totuși o singură excepție: românii plătesc 70$ pentru o intrare, 100$ pentru două intrări. Nu e ăsta motivul principal, dar e un motiv de mândrie, locul doi după SUA! Pentru cei care nu știu, viza este o ștampilă sau un abțibild colorat ce se lipește în pașaport. Te face să te simți special, o persoană mai bună per total. Îmi aduc aminte când mi-am luat prima viză pentru America acum 15 ani. După ce am stat la coadă mai multe ore pe un ger de crăpau pietrele, am intrat la interviu, l-am trecut și mi-am primit pașaportul. Picioarele mele ude și înghețate nu mai dureau. Ștampila aia m-a făcut să mă simt deasupra tuturor celor din cameră… Pe vremea aia chiar credeam! Din păcate acum nu mai am astfel de sentimente. A trebuit să plătesc 540$ pentru privilegiul de a mi se da voie să îmi cheltuiesc banii și să vizitez un colț din planeta mea împreună cu familia.
Sunt agenții care taxează 50$ de persoană ca să-ți ducă pașaportul la Consulat. Noi am ales să facem o călătorie de mai mult de 30 de ore la New York City de ziua mea de 44 de ani. Am vizitat muzeul Metropolitan și am mâncat prânzul într-un parc înainte de a ne duce la REI în New Jersey. Înainte de plecare Kendra ne-a spus să ne ducem la restaurantul malaezian Penang imediat după colț. Am mâncat Penang Satay, găluște vegetale, Pad Thai, Chow Fun de vită, orez prăjit cu pui, Pulut Hitam. Era o vreme în care n-aș fi încercat nimic exotic. Dar timpurile alea au trecut. I-am cerut chelnerului ceea ce aveau special și m-am bucurat de mâncare fără nici o ezitare. Vom fi în adevăratul Penang în februarie și vom compara.
 |
| La Mulți Ani! Ne revedem în Penang. |
Am hotărât să închei mica mea romanță cu o linie aeriană chinezească insignifiantă ce avea prețuri mici. Tot nu-și afișau programul pentru octombrie și chiar m-au făcut să cred că nu vor mai zbura pe ruta Ibaraki-Shanghai. Este un zbor direct de patru ore de la Tokyo la Beijing. Zborul direct costă între 800$ și 2400$ pentru un scaun la clasa a doua. Am luat biletele de 2400$ plătind cu mile de la British Airline plus 80$. Am luat doar patru bilete până acum, am nevoie de mai multe mile și le voi primi în câteva zile ca răsplată pentru toate celelalte cheltuieli. S-ar putea să avem locuri separate, dar sunt convins că ne vom descurca. Am ales să facem lucrul simplu și corect în ciuda faptului că conexiunea aerienă între China și Japonia este aberantă. Bineînțeles că am cumpărat și niște bilete normale, două zboruri în Hawaii în martie și zborul de la Guilin la Guangzhou în ianuarie. Mergem în Canton! De necrezut!
Am luat 50 000$ din contul de pensie și niște cărți de credit care au dobândă 0%, una din ele chiar pentru 21 de luni. Aproape că am terminat să strângem toți banii pentru această călătorie. Banca mea, „banca mondială locală” a decis să-și încheie toate afacerile în nordul statului New York. Vânzarea imobilelor se va termina când noi vom fi deja plecați și nu știu cum va fi comunicarea cu noua bancă. Oricum nu erau buni de nimic, pentru că mă taxau 3% pentru fiecare tranzacție din străinătate. Am găsit o altă bancă mai drăguță care nu face asta, dar a trebuit să conduc 100 de mile ca să le arăt certificatul meu de rezidență. Nu mi-au permis să deschid un cont online pentru că nu sunt cetățean american. Așa că am condus. Erau vremuri în care birocrația și toată idioțenia asta m-ar fi afectat. Nu mai e cazul. Nu știu de ce, dar am un sentiment de bine. Nu-mi pasă. Nu merită să-mi consum nervii, merg mai departe cu planurile mele pentru că fac ceea ce trebuie să fac. Nimic nu ne poate sta în cale, facem ceea ce trebuie. Copiii râd, glumesc, sunt fericiți, sunt entuziasmați. Maria e prima trează dimineața și se duce și schimbă pe tablă numărul de zile rămase până la plecare. Ioan spune „Abia aștept să merg în jurul lumii”. Ileana Ruxandra și copii se vor întoarce astăzi din tabăra de vară și apoi intrăm în linie dreaptă, 50 de zile, nimic altceva până când plecăm. Asta e.
Fără nici o legătură, Steve Jobs a demisionat din poziția de CEO de la Apple. Thomas Edison al generației noastre. Oamenii vorbesc de geniul lui și de realizările lui. Din puținul pe care îl știu despre el, cred că cel mai impresionant lucru este cum a ales să-și trăiască viața și omul care a devenit. Ascultând din nou discursul din 2005 de la Stanford am auzit cuvântul iubire de 10 ori și moarte de 6 ori. Fă ceea ce iubești. „Știind că vei muri este cea mai bună cale să eviți capcana că ai ceva de pierdut. Ești deja dezbrăcat. Nu ai nici un motiv să nu-ți urmezi inima”. A încheiat citându-l pe Stewart Brand: „Continuă să fii flămând. Continuă să fii nebunatic”.
Așa o să facem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu