Planurile noastre se transforma incetul cu incetul in realitate. "Am dat o lovitură cum încă nu s-a dat": am cumpărat bilete să ajungem în Noua Zeelandă din Kuala Lumpur cu 105$ de persoană, mai rămâne să ajungem acolo. Mihai cercetează liniile aeriene zilnic pentru a găsi bilete ieftine. Continui să învăț chineză (azi am terminat primul curs cu 102 hanzi) iar copiii își văd de existența lor netulburați, în ciuda încercărilor noastre de a-i interesa în planuri.
Am comandat haine de merino de la Icebreaker și veste de la Scottevest (care au multe buzunare). A Ilenei era mică, așa că a moștenit-o Ioan. El e mulțumit că are vestă, dar nu s-ar putea să fie de la bărbați? (dimensiunea cea mai mică de la bărbați ar avea mânecile până la genunchi).
Am început să informăm lumea de planurile noastre. Marea majoritate a reacțiilor au fost de bucurie, am primit oferte să ne fie cărate bagajele sau să fim însoțiți. Părinții au fost inițial șocați, dar și-au revenit și chiar ne vom întâlni cu ei în China. Asta nu îi împiedică să ne poarte grija în restul timpului (cu toate cutremurele astea din Christchurch sau Japonia, și revoluțiile din nordul Africii). Pentru Mihai a fost cam stresant să își informeze șeful și colegii, dar a trecut cu bine, ei s-au bucurat pentru el.
Nu știm dacă vom închiria casa sau nu, dar pentru că în luna mai este un garage sale în tot satul, selectez lucrurile de care nu mai avem nevoie pentru a le vinde (și dacă închiriem, îmi va fi mai ușor să împachetez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu