Planurile noastre secrete au devenit publice. Pentru o vreme am trăit într-o lume imaginară și acum totul se transformă în realitate. Pentru noi însă aceea era lumea reală și restul lumii trăia în lumea ei. Dar în adevărata lume sunt o mulțime de oameni pe care îi iubim și ne sunt aproape de suflet. N-aveau nici o idee că noi plănuim ceea ce am plănuit. N-au auzit de nimeni care să facă asta. Ne spun că toată lumea visează să facă asta, dar nimeni nu o face. Ne laudă și îi invidiază pe copiii noștri, care poate nu-și dau seama ce norocoși sunt. Se întreabă dacă va mai exista ceva de făcut după. Cum te întorci la lucru și continui să trăiești după ce ți-ai realizat visul vieții? Se tem pentru noi și speră în tăcere să ne băgăm mințile în cap. Sunt entuziasmați pentru noi și vor să ne întovărășească. Și sunt furibunzi și răniți că nu le-am spus nimic pentru atât de mult timp. Sunt îngrijorați pentru serviciul meu și școala copiilor. Și tot așa mai departe, îmi place toată gama de reacții la dezvăluirile noastre. Vor fi din ce în ce mai mulți oameni care vor afla despre asta și sper că vor fi și mai multe reacții memorabile. Încă mai lucrăm cum să spunem povestea pe scurt, la detalii. Ne-ar fi de folos dacă am avea un fel de manual cum să începem discuția, cum să dăm vestea că vom merge, cum să spunem că vom lipsi 14 luni.
Pentru cei care abia acum descoperă blogul nostru am să spun povestea noastră pe scurt. Suntem o familie de cinci români din partea de vest a statului New York și vom merge în jurul lumii. Dintotdeauna am vrut să călătorim, uneori ne-am gândit ce frumos ar fi să mergem în jurul lumii dar așteptam să ne crească copiii sau să ieșim la pensie. După ce am aflat despre alte familii care au călătorit în lung și-n lat cu copiii lor am început să discutăm. În luna iulie 2009 ne-am hotărât să o facem. Câteva luni mai târziu ne-am dat seama că trebuie să o facem. Nu numai că putem, dar că ne și datorăm aceasta nouă și copiilor. Mai în glumă sau mai în serios această călătorie o putem socoti ca fiind parte din școala lor acasă. Am ținut planurile noastre secrete, doar între noi cinci, pentru că am așteptat să le spunem personal familiilor noastre din România. Am făcut aceasta în decembrie 2010 în timpul vacanței de iarnă și aș putea spune că au primit vestea destul de bine. După ce ne-am întors acasă, am anunțat planurile prietenilor și celor de la diferitele mele servicii. Numărăm zilele și am început să punem lucrurile în ordine. Nu știm exact când vom pleca, dar ne lămurim care sunt opțiunile și mergem tot înainte.
Așa cum a spus fiica mea, vrem să gustăm „o felie de lume”, nu doar monumente și stațiuni, dar oameni și culturi din patru continente. Deocamdată planul este să mergem spre vest, știm care este sfârșitul, ziua de 18 ani a Mariei pe care o vom petrece la București în decembrie 2012. Vom pleca în această toamnă, înainte de 1 decembrie. Vom avea doar bagajul de mână și un buget limitat și pe măsură ce ne apropiem de diferitele destinații, vom găsi adăpost, mâncare, distracții, făcând planuri și aranjamente. Nu este vorba de o vacanță foarte lungă, ci de o călătorie și nu va fi ușor, dar noi suntem pregătiți.
Pentru cei care abia acum descoperă blogul nostru am să spun povestea noastră pe scurt. Suntem o familie de cinci români din partea de vest a statului New York și vom merge în jurul lumii. Dintotdeauna am vrut să călătorim, uneori ne-am gândit ce frumos ar fi să mergem în jurul lumii dar așteptam să ne crească copiii sau să ieșim la pensie. După ce am aflat despre alte familii care au călătorit în lung și-n lat cu copiii lor am început să discutăm. În luna iulie 2009 ne-am hotărât să o facem. Câteva luni mai târziu ne-am dat seama că trebuie să o facem. Nu numai că putem, dar că ne și datorăm aceasta nouă și copiilor. Mai în glumă sau mai în serios această călătorie o putem socoti ca fiind parte din școala lor acasă. Am ținut planurile noastre secrete, doar între noi cinci, pentru că am așteptat să le spunem personal familiilor noastre din România. Am făcut aceasta în decembrie 2010 în timpul vacanței de iarnă și aș putea spune că au primit vestea destul de bine. După ce ne-am întors acasă, am anunțat planurile prietenilor și celor de la diferitele mele servicii. Numărăm zilele și am început să punem lucrurile în ordine. Nu știm exact când vom pleca, dar ne lămurim care sunt opțiunile și mergem tot înainte.
Așa cum a spus fiica mea, vrem să gustăm „o felie de lume”, nu doar monumente și stațiuni, dar oameni și culturi din patru continente. Deocamdată planul este să mergem spre vest, știm care este sfârșitul, ziua de 18 ani a Mariei pe care o vom petrece la București în decembrie 2012. Vom pleca în această toamnă, înainte de 1 decembrie. Vom avea doar bagajul de mână și un buget limitat și pe măsură ce ne apropiem de diferitele destinații, vom găsi adăpost, mâncare, distracții, făcând planuri și aranjamente. Nu este vorba de o vacanță foarte lungă, ci de o călătorie și nu va fi ușor, dar noi suntem pregătiți.
