Perseverență

Planurile noastre se transforma incetul cu incetul in realitate. "Am dat o lovitură cum încă nu s-a dat": am cumpărat bilete să ajungem în Noua Zeelandă din Kuala Lumpur cu 105$ de persoană, mai rămâne să ajungem acolo. Mihai cercetează liniile aeriene zilnic pentru a găsi bilete ieftine. Continui să învăț chineză (azi am terminat primul curs cu 102 hanzi) iar copiii își văd de existența lor netulburați, în ciuda încercărilor noastre de a-i interesa în planuri.

Am comandat haine de merino de la Icebreaker și veste de la Scottevest (care au multe buzunare). A Ilenei era mică, așa că a moștenit-o Ioan. El e mulțumit că are vestă, dar nu s-ar putea să fie de la bărbați? (dimensiunea cea mai mică de la bărbați ar avea mânecile până la genunchi).

Am început să informăm lumea de planurile noastre. Marea majoritate a reacțiilor au fost de bucurie, am primit oferte să ne fie cărate bagajele sau să fim însoțiți. Părinții au fost inițial șocați, dar și-au revenit și chiar ne vom întâlni cu ei în China. Asta nu îi împiedică să ne poarte grija în restul timpului (cu toate cutremurele astea din Christchurch sau Japonia, și revoluțiile din nordul Africii). Pentru Mihai a fost cam stresant să își informeze șeful și colegii, dar a trecut cu bine, ei s-au bucurat pentru el.

Nu știm dacă vom închiria casa sau nu, dar pentru că în luna mai este un garage sale în tot satul, selectez lucrurile de care nu mai avem nevoie pentru a le vinde (și dacă închiriem, îmi va fi mai ușor să împachetez).

Două sute douăzeci și cinci

Ghici ce? Poți să ai o numărătoare inversă de-adevăratelea numai după ce ai hotărât ziua zero. Noi am numărat zilele și până acum, dar de fapt nu știam când o să plecăm. Acum știm. De la ultima mea postare ne-am tot gândit și răzgândit între 23 octombrie și 27 noiembrie, cu două planuri diferite. Tot așteptam un răspuns de la serviciul meu și așteptând, cercetam diferite bilete de avion. Și tot așteptam. Nu știu nici eu ce așteptam, poate să descopăr felul potrivit de a pune problema. Într-o zi mi-am dat seama că tot plănuind pentru această călătorie ne-am întors cu susul în jos. Știm sfârșitul, dar nu începutul. Dar de fapt nu știm nici sfârșitul, așa că poate ar fi mai bine să începem cu începutul. Deși poate ar fi plăcut să terminăm călătoria în România în decembrie 2012, orice e posibil și s-ar putea să o terminăm în septembrie, sau iunie, sau noiembrie. O să știm când ne-a ajuns și suntem pregătiți să ne întoarcem acasă. Sau poate banii se vor termina și va trebui să ne oprim.

I-am explicat acestea directorului meu și în timpul unei conversații de cinci minute mi-a spus că ar trebui să decid. Ne-am uitat pe calendarul pe care îl avea pe perete și am hotărât ca ultima mea zi să fie 15 octombrie. Inițial nici unul din noi nu și-a dat seama că e o sâmbătă iar noi nu lucrăm sâmbăta. Sună bine: 15 octombrie.

Sâmbătă dimineața am cumpărat primele bilete. E uluitor. Bilete pentru 29 februarie, 360 de zile de acum încolo. Zbor de la Kuala Lumpur la Christchurch pentru mai puțin de 105 dolari de persoană. Cu taxe, prânz și bagaj incluse. E pentru o distanță mai mare decât de la noi până în Europa. Dacă aș găsi bilete pentru Europa la același preț probabil că am merge la fiecare două săptămâni. Dar înainte să le luăm a trebuit să decidem dacă vrem să vizităm întâi Asia sau Australia. Părinții noștri încă nu s-au decis dacă să se întâlnească cu noi în China. I-am întrebat dacă ar considera să vină în noiembrie. Au spus că nu, noi să ne facem planurile cum considerăm noi că e mai bine. Dacă începem din Japonia călătoria ar fi mai scurtă cu 8000 de mile și ar costa cu 2500$ mai puțin. N-avem încă biletele pentru Japonia și mai avem încă 225 de zile până să ne suim în avion… Încă mai lucrez la asta.